ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 784/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2008 dată

de Tribunalul Teleorman, secția civilă, s-a admis în parte cererea petentei SA

A. Salcia, județul Teleorman, de îndreptare a erorii materiale strecurată în

sentința civilă nr. 274 din 21 mai 1996 a Tribunalului Teleorman, în sensul de

a se trece în loc de 46.823.185 lei, penalități, 46.823.185 lei drept dobânzi,

în considerente și în dispozitiv. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea

pentru îndreptarea erorii în ce privește rezilierea contractelor de credit.

Petenta a solicitat prin

cererea introductivă ca, în contradictoriu cu intimata R.B. SA să se dispună

îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul

sentinței nr. 274 din 21 mai 1996 cu privire la destinația sumei acordate

(dobânzi, în loc de penalități), precum și menționarea clară a rezilierii

contractelor de credit.

În considerentele încheierii

s-a reținut că sunt incidente prevederile art. 281 C. proc. civ. în ceea ce

privește primul petit, iar cu privire la cel de-al doilea s-a considerat că

este neîntemeiat întrucât cererea de chemare în judecată nu a vizat și

rezilierea contractelor de credit.

Apelul declarat de SA A. împotriva

încheierii de îndreptare a erorii materiale a fost admis prin decizia nr. 343 din

22 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Prin această decizie,

încheierea atacată a fost schimbată în parte, în ceea ce privește cererea de

completare și lămurire a dispozitivului sentinței nr. 274 din 21 mai 1996 a

Tribunalului Teleorman, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare – pe acest

aspect – la aceeași instanță, menținându-se celelalte dispoziții ale încheierii

atacate.

Pentru a se pronunța în

acest mod, instanța apelului a reținut nelegalitatea hotărârii atacate în

raport de faptul că cererea petentei, ce a vizat atât îndreptarea erorii

materiale cât și lămurirea dispozitivului sentinței, a fost soluționată fără a

se lua în considerare că pentru cel din urmă petit se impunea citarea băncii

intimate așa cum prevăd dispozițiile art. 281/2 C. proc. civ.

Soluționând cererea numai în

raport de dispozițiile ce reglementează instituția îndreptării erorii

materiale, instanța de control judiciar a statuat că s-a procedat la o

calificare greșită a cererii cu care a fost sesizată și la implicit la o judecată

prin care s-a încălcat principiul contradictorialității.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs R.B. SA, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține următoarele:

- instanța de apel a aplicat

greșit prevederile art. 297 alin (1) C. proc. civ., trimițând cauza spre

rejudecare fără a observa că cererea petentei s-a soluționat cu citarea

intimatei.

- pe fondul cererii,

recurenta susține că petitul ce a vizat lămurirea dispozitivului deciziei a

fost soluționat în mod corect, în condițiile în care acțiunea nu a vizat și

rezilierea contractelor de credit.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

În mod just s-a statuat că

cererea introductivă a vizat două petite ce presupuneau două proceduri diferite

conform normelor ce le reglementează și anume – îndreptarea erorii materiale (art.

281 C. proc. civ.) și completarea dispozitivului (art. 281/2 C. proc. civ.).

Din modul de soluționare a

cauzei în fața instanței fondului rezultă că s-a dat o calificare corectă

cererii petentei, fiind analizate fiecare dintre petitele acesteia.

Este adevărat că

soluționarea cererii s-a făcut fără citarea intimatei numai că, în apelul

petentei aceasta nu se putea prevala de încălcarea normelor privind necitarea

intimatei la instanța de fond și nici instanța din oficiu nu o putea invoca (de

altfel, din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă ca instanța anterioară ar fi

invocat din oficiu această neregularitate astfel încât să fie supusă discuției

părților), ci singura care putea să invoce o asemenea neregularitate, era doar

partea în favoarea căreia au fost instituite normele respective, singura care

putea justifica o vătămare.

Or, intimata avea

posibilitatea declarării căii de atac a apelului pe acest considerent și nu a

făcut-o, mai mult chiar în cuprinsul cererii de recurs a menționat în mod

expres că nu înțelege să invoce necitarea sa la instanța de fond.

În atare situație, instanța

de apel avea posibilitatea de a-și exercita atribuțiile de control judiciar în

raport de criticile apelantei ce au vizat doar soluția dată cererii de completare

a dispozitivului.

În raport de prevederile art.

281/2 C. proc. civ. potrivit cu care, în situația în care instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, Înalta

Curte constată că acțiunea introductivă soluționată prin sentința a cărei

completare s-a solicitat nu a cuprins și un petit care să vizeze rezilierea

contractelor de credit despre care face vorbire petenta SA A. care, în cadrul

acelui litigiu a avut calitatea de pârâtă, situație reținută corect de prima

instanță,

În raport de considerentele

expuse urmează a se admite ca fondat recursul declarat împotriva deciziei cu

consecința modificării acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de SA

A. împotriva încheierii din 18 februarie 2008 a Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta R.B. SA București.

Modifică decizia nr. 343 din

22 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în

sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii din 18

februarie 2008 a Tribunalului Teleorman, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2009.