ÎCCJ, Decizia nr. 21/2015

Înalta Curte de Casație și Justiție

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Decizie nr. 21/2015

din 22/06/2015

Dosar nr. 199/1/2015

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 743 din 05/10/2015

Iulia Cristina Tarcea - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Lavinia Curelea    - președintele Secției I civile

Roxana Popa - președintele delegat al Secției a II-a civile

Ionel Barbă - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Nina Ecaterina Grigoraș    - judecător în cadrul Secției civile

Viorica Cosma - judecător în cadrul Secției civile

Alina Iuliana Țuca - judecător în cadrul Secției civile

Simona Lala Cristescu - judecător în cadrul Secției civile - judecător-raportor

Alina Sorinela Macavei - judecător în cadrul Secției civile

Ileana Izabela Dolache - judecător în cadrul Secției civile

Constantin Brânzan - judecător în cadrul Secției a II-a civile

Carmen Trănica Teau - judecător în cadrul Secției a II-a civile

Rodica Dorin - judecător în cadrul Secției a II-a civile

Ruxandra Monica Duță - judecător în cadrul Secției a II-a civile - judecător-raportor

Gheorghița Luțac - judecător în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal

Cezar Hîncu - judecător în cadrul Secției contencios administrativ și fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal - judecător-raportor

Viorica Trestianu - judecător în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 199/1/2015 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 27

5

alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 9.994/118/2013 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

«Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil din 1864 și art. 1523 alin. (2) lit. d) din Codul civil (Legea nr. 287/2009) raportat la art. 166 alin. (1) și (4) din Codul muncii, republicat [art. 161 alin. (1) și (4) din Codul muncii în forma anterioară republicării] și art. 1088 din Codul civil din 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1535 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), respectiv art. 16 lit. "a" din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 171 din Codul muncii, republicat (art. 166 Codul Muncii în forma anterioară republicării), în sensul de a stabili:

- data scadenței obligației de plată; sau

- data de la care hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale a devenit executorie, cu consecința plății dobânzii de la aceste date până la data plății fiecărei sume achitate, inclusiv pentru sumele plătite până la data formulării acțiunii pentru plata dobânzii; ori

- data cererii de chemare în judecată pentru acordarea dobânzii legale, cu consecința plății numai pentru sumele rămase neachitate la această dată;

Cu titlu preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la cea de-a doua întrebare s-a răspuns prin Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 16/1/2014/HP/C, în sensul că plata parțială de către debitor a unor sume stabilite prin titluri executorii în aplicarea unui act normativ cu titlu de lege, prin care, în favoarea debitorului, se instituie termene de plată eșalonată a debitului, nu întrerupe prescripția extinctivă, în prezenta cauză urmând a se soluționa întrebarea de la pct. nr. 1.

După prezentarea referatului cauzei, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepții de invocat, președintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Pct. 1: data de la care se datorează dobânda legală pentru drepturile salariale este:

- data scadenței obligației de plată; sau

- data de la care hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale a devenit executorie, cu consecința plății dobânzii de la aceste date până la data plății fiecărei sume achitate, inclusiv pentru sumele plătite până la data formulării acțiunii pentru plata dobânzii; ori

- data cererii de chemare în judecată pentru acordarea dobânzii legale, cu consecința plății numai pentru sumele rămase neachitate la această dată.

Pct. 2: dacă plata parțială de către debitor a unor sume stabilite prin titluri executorii întrerupe prescripția extinctivă în condițiile în care aceste plăți se fac în aplicarea unui act normativ cu putere de lege prin care în favoarea debitorului se instituie termene de plată eșalonată a debitului (cum ar fiOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011).

II. Expunerea succintă a procesului

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

I. Art. 1079 alin. 2 pct. 1 și 3 din Codul civil de la 1864, conform cărora:

"Debitorul este de drept în întârziere:

II. Art. 1.523 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, privind întârzierea de drept în executarea obligației:

"(2) De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când:

a) obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență;

b) prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligației sau când a încălcat o obligație de a nu face;

c) debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația sau când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat;

d) nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi;

e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale."

III. Art. 166 alin. (1) și (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare [art. 161 alin. (1) și (4) din Codul muncii în forma anterioară republicării]:

"(1) Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

[...]

(4) Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."

IV. Art. 1088 din Codul civil de la 1864, conform căruia:

"La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."

V. Art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare (abrogată prin art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare): "În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."

VI. Art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar- fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare: "În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

VII. Art. 1.535 din Codul civil - Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești:

"(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."

VIII. Art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2009:

"(1) Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, se va realiza, eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, modalitatea de eșalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiției, ministrului economiei și finanțelor, președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție" (prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2009, cu motivarea că eșalonarea plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, nu a fost determinată de necesitatea unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituția României, republicată).

IX. Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011:

"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică."

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

De lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale menționate anterior depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, referitor la data de la care se datorează dobânda, prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". Prin această decizie, față de limitele sesizării, nu s-a stabilit însă data de la care se cuvin dobânzile legale.

- data scadenței obligației de plată a drepturilor salariale. În acest caz, consecința ar fi existența obligației de plată a dobânzii de la această dată până la data plății fiecărei sume achitate, inclusiv pentru sumele plătite până la data formulării acțiunii pentru plata dobânzii; sau

- data de la care hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale a devenit executorie. În acest caz, consecința ar fi existența obligației de plată a dobânzii de la această dată până la data plății fiecărei sume achitate, inclusiv pentru sumele plătite până la data formulării acțiunii pentru plata dobânzii; sau

- data cererii de chemare în judecată pentru acordarea dobânzii legale. În acest caz, consecința ar fi existența obligației de plată a dobânzii de la această dată până la data plății fiecărei sume achitate, dar numai pentru sumele rămase neachitate la această dată.

În conformitate cu art. 1081 din Codul civil de la 1864, daunele nu sunt datorate decât atunci când debitorul este în întârziere, afară de cazul în care lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face nu putea fi dat și nici făcut decât într-un timp oarecare ce a trecut.

Potrivit art. 1088 alin. 2 din Codul civil de la 1864, dobânda nu este datorată decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazul în care, după lege, curge de drept. În sfârșit, potrivit art. 1079 din Codul civil de la 1864, debitorul trebuie pus în întârziere, cu excepția cazului în care este de drept în întârziere, cum ar fi în cazul în care obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat ce debitorul a lăsat să treacă.

De asemenea, potrivit art. 1.523 alin. (2) lit. d) din Codul civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.

Or, potrivit art. 166 alin. (1) și (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, (art. 161 alin. (1) și (4) din Codul muncii în forma anterioară republicării), drepturile salariale se plătesc, cel puțin, o dată pe lună.

În acest sens trebuie avut în vedere că art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consacră caracterul de drept comun al normelor acestuia, aplicabile acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Totodată, potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare, plata salariilor efectuată de Ministerul Justiției este stabilită la data de 10 a fiecărei luni.

Pe de altă parte, potrivit art. 16 lit. a) și c) din Decretul nr. 167/1958, republicat, prescripția este întreruptă și prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie și printr-un act începător de executare.

Pârâții au efectuat plăți parțiale ale drepturilor pretinse de reclamanți. Valoarea de recunoaștere și începere voluntară a executării plăților parțiale nu depinde de temeiul în care s-au efectuat.

Oricum, poate fi relevant faptul că, în legătură cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, Curtea Constituțională a stabilit că, prin aceasta, statul "nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat" - Decizia nr. 746 din 2 iunie 2011 (în același sens este și Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013).

V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Referitor la prescripția dreptului, a arătat că aceasta nu este aplicabilă în cauză, deoarece debitorul a recunoscut creanța datorată, a pus în executare hotărârea judecătorească, iar, prin efectuarea de plăți parțiale, s-a întrerupt termenul de prescripție și a început să curgă un nou termen de prescripție (art. 2.517 raportat la art. 2.537 din Codul civil).

Celelalte părți nu au formulat puncte de vedere asupra problemelor de drept ce fac obiectul prezentei sesizări.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Dobânda legală aferentă debitelor constatate printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească se acordă:

- de la data introducerii cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat titlul executoriu până la achitarea integrală a sumelor datorate;

- de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate;

- de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă și executorie;

- de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu pentru plata drepturilor salariale;

- numai pe ultimii trei ani anteriori formulării cererii prin care se solicită plata dobânzii, constatându-se prescrisă acțiunea pentru perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței ce constituie titlu executoriu și data ce excedează celor trei ani anteriori promovării acțiunii;

- de la data scadenței obligației de plată a drepturilor de plată recunoscute prin titluri executorii;

- de la data formulării cererii de chemare în judecată pentru acordarea dobânzii;

- de la data punerii în întârziere a debitorului;

- nu se datorează dobânda legală, întrucât debitul este în întregime acoperit prin actualizare.

Prin punctul de vedere depus invocă inadmisibilitatea sesizării, pe motiv că pricina a fost soluționată de către prima instanță prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 561 din 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Constanța, față de împrejurarea că reclamanților li s-ar fi respins solicitarea de plată a acestor dobânzi în cadrul litigiului inițial privind acordarea drepturilor salariale soluționat prin Sentința civilă nr. 676 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 2.752/36/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/CM din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța.

VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În esență, Curtea Constituțională a reținut că Guvernul român nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora, iar măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii.

IX. Raportul asupra chestiunilor de drept

X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Prin apelul declarat împotriva acestei hotărâri s-a susținut că nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat, cele două cauze având obiecte diferite.

Astfel, prin sesizare se solicită a se stabili, pe cale de interpretare, data de la care debitorul datorează dobânda legală pentru drepturile salariale acordate prin hotărâri judecătorești a căror executare a fost suspendată în condițiile în care plata debitului principal a fost eșalonată.

Față de dezlegarea parțială a acestei probleme, inițial, prin Decizia în interesul legii nr. 2/2014, apoi prin Hotărârea preliminară nr. 7/2015, problema concretă ce se impune a fi lămurită în cauză este, de fapt, data de la care se datorează efectiv aceste dobânzi.

Problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvată prin recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/2014, care, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, a apreciat că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

- hotărârile primei instanțe, când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, sunt executorii de drept potrivit art. 278 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 448 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă;

- natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări de Legea nr. 230/2011, este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii;

- executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit;

- deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului;

- fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, neputându-se reține cazul fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației.

Ca atare, față de faptul că, prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost identificată fapta ilicită ce a declanșat mecanismul răspunderii civile delictuale, achitarea de către stat, cu întârziere, a sumelor acordate prin hotărâri judecătorești, urmează a se înlătura ipoteza că dobânzile ce constituie obiectul întrebării preliminare ar curge de la momentul la care a fost introdusă acțiunea principală având ca obiect plata drepturilor salariale.

Cum aceste dobânzi sunt distincte de cele aferente dreptului salarial a cărui neplată a fost sancționată prin hotărârea ce constituie titlu executoriu (cele în raport cu care s-a reținut autoritatea de lucru judecat), hotărârea preliminară confirmă astfel lipsa identității de obiect și cauză între litigiul referitor la plata drepturilor salariale și cel pendinte.

Or, aceste dobânzi, ca formă de penalizare a debitorului care nu și-a îndeplinit la timp obligația de executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu referitor la drepturi salariale, curg de drept de la momentul pronunțării hotărârii, hotărâre executorie de drept potrivit art. 278 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 și art. 274 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceasta fiind data scadenței obligației respective, până la plata efectivă a acestui debit.

Prin urmare, în principiu, data de la care începe să curgă dobânda legală pentru drepturile salariale cuprinse în titlul a cărui executare silită a fost eșalonată este data pronunțării hotărârii, iar dobânda continuă să curgă, succesiv, pentru fiecare perioadă de întârziere, până la data plății efective a debitului.

- litigiile având ca obiect plata daunelor-interese moratorii sunt litigii de muncă;

- titlurile pentru care s-a solicitat plata dobânzii penalizatoare sunt executorii de drept, iar dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutare se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile erau datorate;

- aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, a suspendat de drept executarea silită, însă, pe durata suspendării, dobânda curge, creanța fiind certă lichidă și exigibilă;

- prin eșalonarea la plată a fost fixat un alt termen pentru executarea obligației de plată, dar, prin aceasta, creditorul nu pierde dreptul la daune pentru neexecutarea la scadență;

- modificarea modalității și termenelor de executare nu are consecințe asupra curgerii termenului de prescripție pentru dreptul de a cere daune-interese moratorii pentru obligații scadente;

- daunele-interese moratorii sub forma dobânzii legale au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe. Fiecare zi de întârziere generează o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive;

- creditorii sunt îndreptățiți la daunele-interese moratorii pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii cererii de plată a dobânzii, al căror cuantum va fi stabilit în funcție de plățile eșalonate efectuate în executarea creanțelor din titlurile executorii;

- plata parțială de către debitor a unor sume stabilite prin titluri executorii, în aplicarea unui act normativ cu putere de lege prin care, în favoarea debitorului, se instituie termene de plată eșalonată a debitului, nu întrerupe prescripția extinctivă.

Dacă eșalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată și o astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi, înseamnă că obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării hotărârii până la data plății tranșelor, iar, pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plății efective.

Pentru suma rămasă restantă după plata parția