ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 104/ F-CONT din 24

iunie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul Șt.S. în

contradictoriu cu pârâtul G.R., S.G.G. și a dispus anularea în parte a H.G. nr.

1705/2006 Anexa 20 poz. 2 pentru suprafața de 8062 m.p., în ceea ce-l privește pe reclamant, conform raportului de expertiză efectuat în cauză și a

schiței anexă la acesta.

Totodată, instanța de fond a respins

acțiunea față de pârâta A.N.S. București, ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Sentința a fost pronunțată în

rejudecarea cauzei, prin decizia nr. 784 din 13 februarie 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind casată sentința inițială pronunțată,

nr. 70/ F-C din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ, iar cauza trimisă spre rejudecare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 155/2006, C.F.S.D.P. Argeș a

admis contestația nr. 3875 din 28 august 2006 formulată de reclamant și a

stabilit dreptul de proprietate al acestuia, în calitate de moștenitor al

defunctului C.C., pentru suprafața de 1,8315 ha teren, în care se află inclusă și suprafața de 8.062 m.p., astfel că existând cerere de reconstituire a dreptului

de proprietate, anterioară emiterii actului normativ a cărui anulare parțială

se solicită, nu se mai impunea trecerea terenului în litigiu în anexa la

reactualizarea inventarului centralizat.

Aceasta, deoarece trebuiau

respectate dispozițiile Legii nr. 247/2005 [(art. 2 alin. (1

1

)] prin

care s-au modificat și completat Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 18/1991, prin

aceea că la art. III alin. (1), a fost introdus art. 1

1

în

conformitate cu care actele administrative prin care au fost trecute în

domeniul public sau privat al statului sau al localității, terenuri pentru care

s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își

suspendă efectele până la soluționarea cererii de către comisia de fond

funciar, după validarea cererii de reconstituire terenul trecând în rezerva

comisiei de fond funciar în vederea primirii în posesie.

Prima instanță și-a întemeiat

soluția pronunțată și pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,

referitor la suprafața de 8.062 m.p., precum și pe normele constituționale și

cele europene, respectiv Protocolul nr. 1 al C.E.D.O., reglementări ce impuneau

scoaterea imobilului din domeniul public al statului, în vederea exercitării

prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantului.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.S. București, prima instanță a găsit-o

întemeiată și a admis-o cu motivarea că nu este emitenta actului administrativ

dedus controlului de legalitate, emitent fiind G.R., al cărui reprezentant

legal în instanță este S.G., astfel cum s-a stabilit prin Decizia de casare a

Înaltei Curți nr. 784 din 13 februarie 2009.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâtul G.R., criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

„hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, respectiv cele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele.

Cu privire la calitatea procesuală

pasivă a A.N.S. (în prezent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului), recurentul-pârât critică soluția primei instanțe și susține că în

mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a acesteia,

întrucât G.R. și Ministerul Finanțelor Publice nu pot modifica inventarul decât

pe baza propunerilor administratorilor bunurile care îl compun, iar potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și

completările ulterioare, A.N.S. (în prezent Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului), ca succesor în drepturi și obligații a acesteia)

este instituția cu atribuții în întocmirea inventarului bunurilor din domeniul

public al statului aflate în administrarea directă și a unităților din

subordonarea sa, fiind administratorul imobilului în discuție.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât

susține în esență, prin motivele de recurs formulate că H.G. nr. 1705/2006 este

temeinică și legală, fiind adoptată potrivit art. 108 din Constituția României,

republicată, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, proiectul acestei

hotărâri de guvern fiind inițiat de Ministerul Finanțelor Publice și avizat de

către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către

Ministerul Justiției, precum și de Consiliul Legislativ cu avizul nr. 1081 din

8 august 2006.

H.G. nr. 1705/2006 prin care s-a

aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al statului, susține

recurentul-pârât, nu are efect constitutiv de drept de proprietate și deci nu

vatămă nici un drept al intimatului-reclamant. Mai susține recurentul-pârât că

în situația în care intimatul-reclamant ar face dovada dreptului său de

proprietate asupra bunului imobil respectiv, drept pretins și de către

autoritățile care au întocmit și respectiv centralizat listele cu bunuri aflate

în domeniul public al statului, cenzurarea valabilității titlurilor este de

competența instanțelor de drept comun.

A depus întâmpinare la recursul

declarat de G.R., intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului (succesor

în drepturi și obligații al A.N.S.), solicitând admiterea recursului și

modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii

formulate de reclamantul Șt.S.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrativ în cauză și

legislația incidentă, Înalta Curte constată că este fondat și în baza art. 312

C. proc. civ., îl va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.S., în prezent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, prin admiterea acesteia, a fost soluționată greșit de către prima

instanță.

Este adevărat că din prevederile

cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, rezultă că au calitate procesuală pasivă, în litigiile izvorând

din raportul juridic de drept administrativ, emitentul actului a cărui

legalitate este contestată, în speță, G.R., dar tot atât de adevărat este că

Hotărârea de Guvern atacată, cuprinde inventarul bunurilor din domeniul public

al statului, iar întocmirea acestui inventar a intrat în atribuțiile fostei

A.N.S., în prezent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

care administrează imobilul în discuție.

Potrivit Legii nr. 213/1998, G.R. nu

are decât competența de a aproba sau nu prin hotărâre, centralizarea acestor

bunuri, operațiunea de inventariere și modificările solicitate, fiind în

atributul exclusiv al celui care administrează bunurile, fapt pentru care Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are calitate procesuală pasivă

în cauză, excepția invocată în acest sens urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Cât privește fondul cauzei, prima

instanță, de asemenea, a soluționat în mod greșit cauza, soluția corectă fiind

cea de respingere a acțiunii reclamantului.

În fapt, la data de 21 decembrie 2007,

reclamantul Șt.S. a solicitat, în contencios administrativ, să se constate

nulitatea absolută parțială a H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce privește includerea

în inventarul centralizat al bunurilor aparținând domeniului public al statului

a suprafeței de 14.585 m.p. teren (ulterior precizată la suprafața de 8.062 m.p.), motivându-și acțiunea prin aceea că actul administrativ a fost dat cu încălcarea

dispozițiilor art. 2 alin. (1

1

) Titlul V din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele

înscrisuri adiacente, motivare pe care instanța și-a însușit-o la pronunțarea

sentinței.

Textul legal avut în vedere de

instanța de fond prevede că „actele administrative prin care au fost trecute în

domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru

care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își

suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de

către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în

circuitul civil”.

Ceea ce trebuie să analizeze

instanța de fond, era faptul de a stabili mai întâi dacă H.G. nr. 1705/2006

face parte din categoria actelor administrative la care se referă textul de

lege și anume, dacă această hotărâre are drept efect trecerea imobilului în

domeniul public al Statului.

Or, H.G. nr. 1705/2006 nu face

altceva decât să consfințească inventarul bunurilor aflate în domeniul public

al statului, inventar întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 20 din

Legea nr. 213/1998 și actualizat la data de 4 decembrie 2006.

În speță, apartenența imobilului la

domeniul public al statului a fost stabilită anterior, prin Legile nr. 213/1998

și nr. 69/2000, imobilul fiind inventariat pentru prima dată în domeniul public

al statului, inventariat în patrimoniul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului prin H.G. nr. 1326/2001, iar dreptul de proprietate al

statului a fost intabulat în C.F. nr. 11 a Municipiului Pitești la data de 17

februarie 2003.

Ulterior, imobilul a fost preluat în

inventarele centralizate de M.F.P. și aprobate în fiecare an prin hotărâri de

guvern, inclusiv în inventarul aprobat prin H.G. nr. 1705/2006 a cărei anulare

parțială o solicită Guvernul.

În aceste condiții, deși nu deținea

terenul în patrimoniu, prin Hotărârea nr. 159/2006, C.J.S.D.P.P. asupra

terenurilor agricole și forestiere a dispus restituirea în natură, către

intimatul-reclamant a suprafeței de 14.585 m.p. teren, situat în Pitești, zona Turcești, acțiunea formulată fiind restrânsă la suprafața de 8.062 m.p.

Așadar, cum prin H.G. nr. 1705/206

nu s-a dispus practic trecerea imobilului în domeniul public al statului,

aceasta consfințind doar inventarul bunurilor aflate în domeniul public al

Statului, ea neavând deci efect constitutiv de drepturi, în mod greșit,

instanța de fond a considerat-o „act administrativ”, în sensul art. 2 alin. (1

1

)

din Legea nr. 247/2008, prin care s-a modificat Legea nr. 18/1991 și ale

cărei efecte ar fi trebuit suspendate până la soluționarea cererii de

reconstituire de către Comisia de fond funciar.

H.G. nr. 1705/2006, prin ea însăși,

nu aduce o schimbare a regimului juridic aplicabil imobilului (acesta este în

proprietatea publică a statului, în temeiul Legii nr. 213/1998 și nr. 69/2000)

ci doar atestă apartenența imobilului la domeniul public al statului.

În plus, astfel cum corect precizează

recurentul-pârât G.R., hotărârea de Guvern atacată a fost adoptată cu

respectarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările

ulterioare, prin însușirea proiectului inițiat de M.F.P., precum și cu

respectarea dispozițiilor din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele

cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre

adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, proiectul administrativ fiind avizat

de autoritățile publice interesate și de către Ministerul Justiției, fiind

avizat favorabil și de Consiliul Legislativ.

Astfel cum corect reține

recurentul-pârât, prin acest act administrativ nu se delimitează proprietatea

statului de cea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, ci

se stabilește doar regimul juridic diferențiat numai pentru bunurile statului,

hotărârea neavând deci efect asupra proprietății private a altor persoane,

dobândită în condițiile legii.

Intimatul-reclamant care pretinde un

drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 8.062 m.p., drept pretins și de către autoritățile care au întocmit și, respectiv, centralizat

listele cu bunurile aflate în domeniul public al statului, poate solicita

cenzurarea valabilității titlurilor în fața instanțelor de drept comun.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a

legii, recursul fiind întemeiat, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să

îl admită și, modificând în tot sentința atacată, să respingă excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.S. (în prezent Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului), precum și acțiunea precizată, formulată

de reclamantul Șt.N., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.R. împotriva

sentinței civile nr. 104/ F/CONT din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că: - respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S. (în

prezent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).

Respinge acțiunea precizată,

formulată de intimatul-reclamant Șt.S., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2010.