ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin decizia penală nr. 117 din 24 aprilie
2008, Curtea de Apel București, secția
I
penală, a admis apelul declarat
de inculpatul P.Ș.A. împotriva sentinței nr. 320 din 17 martie 2008 a
Tribunalului București, secția
I
penală, a desființat în parte sentința și pe
fond, rejudecând:
A înlăturat aplicarea art. 71 și 64 lit. a)
și b) C. pen., și a făcut aplicarea art. 86
1
C. pen.
În baza art. 86
2
C. pen., a
suspendat, sub supraveghere, executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului, pe un termen de încercare de 7 ani.
Conform art. 86
3
C. pen., pe
durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri:
- să se prezinte lunar la judecătorul delegat
cu executarea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum
și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a
putea fi controlate mijloacele de existență;
- să se supună măsurilor de control,
tratament, îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
S-a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 86
4
și 86
5
C. pen.
S-a dispus punerea în libertate a
inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză și a menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale.
În esență, s-a reținut că, în data de 29
noiembrie 2007, inculpatul P.Ș.A. a vândut martorei denunțătoare B.C.
cantitatea de 3 doze cu heroină pentru suma de 150 lei, deținând alte 5 doze
pentru consumul propriu. Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de
prim control judiciar a constatat că 3 ani închisoare reprezintă o pedeapsă ce
corespunde gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, situându-se
sub minimul legal. Ca și modalitate de executare însă a apreciat că sunt
îndeplinite cerințele art. 86
l
C. pen., atât sub aspectul
cuantumului pedepsei, al naturii infracțiunii, cât și al persoanei inculpatului
care este infractor primar, a recunoscut și regretat sincer fapta săvârșită și
avea un loc de muncă stabil.
În termen legal Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând
soluția instanței de apel pentru greșita individualizare a modalității de
executare a pedepsei și greșita înlăturare a pedepsei accesorii prevăzute de art.
71 și 64 lit. a) și b) C. proc. pen., aspecte ce se încadrează în cazul de
casare reglementat de dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele și
lucrările cauzei, cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în
considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor
fi expuse în continuare.
Starea de fapt reținută de către ambele
instanțe judecătorești și necontestată rezidă în aceea că, la 28 noiembrie
2007, inculpatul P.Ș.A. ar fi vândut martorei B.C. 3 doze de heroină pentru
suma de 150 lei. Asupra sa au mai fost găsite 5 doze de heroină destinate
consumului.
Prin sentința penală nr. 320 din 17 martie
2008, Tribunalul București, secția
I
penală, l-a condamnat pe inculpat, la 3 ani
închisoare, pentru art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., iar conform art. 65 alin. (2) C. pen., i
s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
durată de 2 ani, ca și pedeapsa complementară.
În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.,
inculpatul a mai fost condamnat și la 6 luni închisoare, în urma aplicării
regulilor concursului de infracțiuni stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3
ani închisoare cu executare în condițiile art. 57 C. pen.
În apel, Curtea de Apel București, secția
I
penală,
prin decizia nr. 117 din 24 aprilie 2008, a admis apelul și a dispus aplicarea art.
86
l
C. pen.
Într-adevăr soluția instanței de apel este
netemeinică întrucât nu a avut în vedere toate împrejurările faptei. Astfel,
chiar inculpatul arată că este consumator de heroină, că deși a urmat tratament
de dezintoxicare nu a reușit să se lase de consumul de stupefiante.
Inculpatul nu s-a limitat numai la consumul
de droguri, ci pentru a face rost de resursele financiare pentru achiziționarea
lor a trecut la o activitate infracțională și mai gravă, devenind traficant și
contribuind astfel la răspândirea flagelului în rândul comunității.
Susținerea instanței de apel că numai simpla
condamnare a inculpatului ar reprezenta un avertisment serios pentru acesta, în
condițiile date, nu poate fi avută în vedere, față de lipsa de voință
manifestată, de a se lăsa de consum, dimpotrivă diversificându-și activitatea
infracțională.
Conduita inculpatului a fost avută în vedere
la diminuarea pedepsei sub limita minimă legală (10 ani) însă nu poate fi avută
în vedere și la modul de executare al acesteia, mai ales că este în discuție o
cantitate însemnată de drog (8 doze) și felul acesteia, heroina, este foarte
periculos pentru sănătatea populației, creând una din formele cele mai severe
de dependență.
Pe de altă parte, nelegalitatea soluției din
apel constă în aceea că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 71 alin. (5) C.
pen., în sensul că norma penală fiind imperativă, odată cu aplicarea art. 86 * C.
pen., trebuia dispusă suspendarea și a pedepsei accesorii a interzicerii unor
drepturi și nu înlăturarea ei.
Scopurile consacrate de art. 52 C. pen.,
pentru sancțiunea penală nu pot fi atinse decât prin privarea sa de libertate,
urmând a executa pedeapsa în regim de detenție, un asemenea mod de
individualizare conducând chiar la dezintoxicarea forțată a acestuia și
garantând reeducarea sa.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată decizia Curții de Apel
București și, rejudecând în fond, va fi menținută sentința Tribunalului
București.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 117 din 24 aprilie
2008 a Curții de Apel București, secția
I
penală
Casează decizia penală recurată și menține
sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București,
secția
I
penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina
statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22
ianuarie 2009.