ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2009

Asupra recursului de față; Deliberând asupra recursului, se constată: Prin decizia penală nr. 117 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul P.Ș.A. împotriva sentinței nr. 320 din 17 martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, a desființat în parte sentința și pe fond, rejudecând: A înlăturat aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., și a făcut aplicarea art. 86 1 C. pen. În baza art. 86 2 C. pen., a suspendat, sub supraveghere, executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 7 ani.

Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri: - să se prezinte lunar la judecătorul delegat cu executarea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; - să se supună măsurilor de control, tratament, îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 și 86 5 C. pen. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În esență, s-a reținut că, în data de 29 noiembrie 2007, inculpatul P.Ș.A. a vândut martorei denunțătoare B.C. cantitatea de 3 doze cu heroină pentru suma de 150 lei, deținând alte 5 doze pentru consumul propriu. Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de prim control judiciar a constatat că 3 ani închisoare reprezintă o pedeapsă ce corespunde gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, situându-se sub minimul legal. Ca și modalitate de executare însă a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 86 l C. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei, al naturii infracțiunii, cât și al persoanei inculpatului care este infractor primar, a recunoscut și regretat sincer fapta săvârșită și avea un loc de muncă stabil.

În termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluția instanței de apel pentru greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei și greșita înlăturare a pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. proc. pen., aspecte ce se încadrează în cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Starea de fapt reținută de către ambele instanțe judecătorești și necontestată rezidă în aceea că, la 28 noiembrie 2007, inculpatul P.Ș.A. ar fi vândut martorei B.C. 3 doze de heroină pentru suma de 150 lei. Asupra sa au mai fost găsite 5 doze de heroină destinate consumului. Prin sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpat, la 3 ani închisoare, pentru art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., iar conform art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca și pedeapsa complementară.

În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat și la 6 luni închisoare, în urma aplicării regulilor concursului de infracțiuni stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 57 C. pen. În apel, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 117 din 24 aprilie 2008, a admis apelul și a dispus aplicarea art. 86 l C. pen. Într-adevăr soluția instanței de apel este netemeinică întrucât nu a avut în vedere toate împrejurările faptei. Astfel, chiar inculpatul arată că este consumator de heroină, că deși a urmat tratament de dezintoxicare nu a reușit să se lase de consumul de stupefiante.

Inculpatul nu s-a limitat numai la consumul de droguri, ci pentru a face rost de resursele financiare pentru achiziționarea lor a trecut la o activitate infracțională și mai gravă, devenind traficant și contribuind astfel la răspândirea flagelului în rândul comunității. Susținerea instanței de apel că numai simpla condamnare a inculpatului ar reprezenta un avertisment serios pentru acesta, în condițiile date, nu poate fi avută în vedere, față de lipsa de voință manifestată, de a se lăsa de consum, dimpotrivă diversificându-și activitatea infracțională. Conduita inculpatului a fost avută în vedere la diminuarea pedepsei sub limita minimă legală (10 ani) însă nu poate fi avută în vedere și la modul de executare al acesteia, mai ales că este în discuție o cantitate însemnată de drog (8 doze) și felul acesteia, heroina, este foarte periculos pentru sănătatea populației, creând una din formele cele mai severe de dependență.

Pe de altă parte, nelegalitatea soluției din apel constă în aceea că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul că norma penală fiind imperativă, odată cu aplicarea art. 86 * C. pen., trebuia dispusă suspendarea și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi și nu înlăturarea ei. Scopurile consacrate de art. 52 C. pen., pentru sancțiunea penală nu pot fi atinse decât prin privarea sa de libertate, urmând a executa pedeapsa în regim de detenție, un asemenea mod de individualizare conducând chiar la dezintoxicarea forțată a acestuia și garantând reeducarea sa. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată decizia Curții de Apel București și, rejudecând în fond, va fi menținută sentința Tribunalului București.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 117 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.