ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2403/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2403/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin cererea reconvențională formulată

de pârâta - reclamantă SC A.L. SRL în contradictoriu cu reclamanta -

pârâta SC O.I. SRL, în dosarul nr. 8100/95/2008 disjunsă prin

sentința nr. 60 din 24 martie 2009, s-a solicitat să se constate

încetate efectele contractului de închiriere înregistrat din 8 decembrie 2005

încheiat între Federala Teritorială a Cooperativelor de Consul Gorj F. și

SC O.I. SRL, contract de închiriere preluat de SC A.L. SRL prin contractul de

vânzare - cumpărare din 31 august 2007, urmare a denunțării

unilaterale a contractului de închiriere prin adresa din 18 martie 2008; s-a

solicitat evacuarea reclamantei pârâte SC O.I. SRL din spațiul obiect al

contractului de închiriere compus din spațiu închis situat in Târgu Jiu,

în suprafața de 294,55 mp și a rampei din fața depozitului în

suprafața de 31,05 mp pe care-l deține fără titlu; si

despăgubiri în sumă de 2.685,9 euro echivalent în lei la data

plății reprezentând despăgubiri pentru lipsa de

folosință a imobilului situat în Târgu Jiu, suprafața de 294,55

mp și a rampei din fața depozitului în suprafața de 31,05 mp pe

care îl deține fără titlu, suma fiind aferentă perioadei

aprilie 2008 până în prezent urmând a fi calculată și ulterior

până la data eliberării spațiului in deplină

folosință si proprietate.

S-a solicitat de asemenea plata

sumei de 15.085 euro echivalent în lei la data plății reprezentând

beneficiu nerealizat calculat începând cu luna aprilie 2008 până în

prezent urmând a fi calculată si ulterior până la data

eliberării spațiului de către pârâta-reclamantă.

În motivarea cererii

reconvenționale, SC A.L. SRL a arătat că a devenit proprietar al

bunului ce constituie obiectul cererii prin adjudecare la licitația

publică organizată de către Federala Teritorială a

Cooperativelor de Consum F. in cadrul ședinței de licitație din

data de 17 iulie 2007.

Urmare a acestei licitații s-a

încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 31 august 2007. SC A.L. SRL

precizează ca a preluat odată cu proprietatea și contractul de

închiriere asupra spațiului, fapt despre care SC O.I. SRL a fost înștiințată

prin adresele din 7 februarie 2007 emisă de F. Și din 27 februarie 2007

emisă de SC A.L. SRL.

La aceste adrese reclamanta nu a

avut obiecțiuni continuând contractul de închiriere inițial prin

plata chiriei către SC A.L. SRL până la momentul notificării.

Prin adresa a cărei primire

reclamanta a confirmat-o la 13 martie 2008 s-a comunicat acesteia

denunțarea unilaterală a contractului, cu respectarea preavizului de

30 zile in temeiul art 5 alin. (1) din contract potrivit cu care in cazul în

care una din părți - locator sau locatar - vrea să rezilieze

unilateral contractul, el trebuie să înștiințeze cealaltă

parte despre intenția sa cu 30 zile înainte.

Având în vedere că prin aceasta

prevedere este exprimată posibilitatea denunțării unilaterale a

contractului de către oricare din părți, această

dispoziție este obligatorie și în situația în care SC O.I. SRL

înțelege să conteste aceasta dispoziție, își invocă

propria culpă.

SC A.L. SRL susține ca fiind o

interpretare excesivă din partea SC O.I. SRL a dispozițiilor

contractuale cu referire la denunțarea unilaterală a contractului.

Ulterior, prin adresa din 22 aprilie

2008, pârâta reconvențională susține că a invitat SC O.I.

SRL să se prezinte pentru predarea spațiului însă aceștia

nu s-au prezentat, ca atare se solicită să se constate că

începând cu 13 aprilie 2008, reclamanta folosește spațiul

fără a avea un titlu valabil, urmare a încetării contractului de

închiriere prin denunțarea unilaterală.

În consecință, se

solicită evacuarea reclamantei pârâte SC O.I. SRL din spațiu pentru

ca SC A.L. SRL să se bucure de exercițiul deplin al dreptului de

proprietate.

Cu referire la plata lipsei de

folosință și a beneficiului ncrealizat, SC A.L. SRL arată

că efectele contractului de locațiune au încetat începând cu 13

aprilie 2008 urmare a denunțării unilaterale comunicată pârâtei

de SC A.L. SRL prin adresa din 13 martie 2008.

Ca urmare, la expirarea termenului

de preaviz de 30 zile de la primirea denunțării, pârâta a folosit

spațiul fară a avea un titlu legitim deoarece contractul a încetat

prin denunțarea sa unilaterală la 13 aprilie 2008.

Începând cu această dată,

pârâta reconvențională susține ca a fost lipsită de

posibilitatea de a-și exercita dreptul de proprietate deoarece acesta este

recunoscut si garantat de normele constituționale și de tratatele europene

la care România a aderat.

Tribunalul Gorj, secția

comercială, prin sentința nr. 351 din 7 iulie 2009 s-a respins

cererea de repunere pe rol formulată de SC O.I. SRL și a admis

cererea reconvențională constatându-se încetate efectele contractului

de închiriere din 8 decembrie 2005 încheiat între Federala Teritorială a

Cooperativelor de Consum Gorj – F. și SC O.I. SRL.

S-a dispus totodată evacuarea SC

O.I. SRL din spațiul în litigiu obligând-o și la plata sumei de 18.815,02

lei despăgubiri pentru lipsă de folosință a spațiului

cu cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că cererea de repunere pe rol

formulata de pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, depusă după amânarea

pronunțării în vederea prezentării concluziilor scrise, este

neîntemeiata, având în vedere că soluția pronunțată de

instanța de control judiciar, în acțiunea principală, este la

rândul său supusă căilor de atac, iar cererea

reconvențională a fost disjunsă.

Cu privire la cererea

reclamantei-pârâte SC A.L. SRL, instanța de fond a apreciat că este

întemeiată, întrucât aceasta se prevalează de contractul de

vânzare-cumpărare din 31 august 2007, încheiat în urma adjudecării la

licitația publică organizata de Societatea Cooperativa de Consum – F.

la 27 iulie 2007, contract încheiat cu respectarea tuturor condițiilor

legale, grefat de sarcina contractului de închiriere încheiat pe o perioada de

5 ani, de la data semnării procesului-verbal de predare-primire, cu

posibilitatea prelungirii si de un drept de preempțiune pentru locatar in

cazul vânzării spațiului de către proprietar - art. 4, art. 11

si art. 17 din contract.

A mai reținut Tribunalul

că, obiectul litigiului dintre părți îl constituie interpretarea

clauzelor contractuale, privind denunțarea unilaterală a

contractului, în sensul dacă reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL,

cumpărând spațiul grevat de sarcina unui contract de închiriere,

putea sa denunțe contractul in mod unilateral sau avea obligația

respectării termenului de 5 ani, care expira la 30 noiembrie 2010.

În acest sens, pe de o parte,

pârâta-reclamantă SC O.I. SRL a susținut că nu i s-a respectat

dreptul de preempțiune de către Societatea Cooperativa de Consum – F.

la vânzarea spațiului către SC A.L. SRL și pe de altă parte

că această societate nu putea denunța contractul de închiriere

mai devreme de anul 2010, iar la rândul său, reclamanta-pârâtă SC

A.L. SRL a afirmat că a dobândit spațiul în condiții de

legalitate, fiind respectat dreptul de preempțiune al pârâtei-reclamante SC

O.I. SRL, inclusiv condițiile de publicitate, iar denunțarea

unilaterală este posibilă în temeiul art. 5 din contractul de

închiriere.

Ambele părți invocă

prevederile art. 969 C. civ., potrivit cu care convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante, iar

instanța apreciază că, în speță, aplicând această

dispoziție legală și prevederile contractului din 8 decembrie 2005,

SC A.L. SRL putea denunța unilateral contractul de închiriere, cu

condiția respectării preavizului impus de art. 5, obligație pe

care a îndeplinit-o.

Reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL

și-a asumat și contractul de închiriere odată cu încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, fiind expres prevăzută, în art.

5 alin. (1), posibilitatea denunțării unilaterale ca modalitate de

încetare a contractului.

Art. 5 alin. (1) din contractul de

închiriere prevede expres „in cazul in care una din părți (locator

sau locatar) vrea sa rezilieze unilateral prezentul contract, el trebuie

să înștiințeze cealaltă parte despre intenția sa cu 30

zile înainte”.

Această prevedere este expresia

practică a principiului libertății actelor juridice civile,

tribunalul apreciind că prin acordarea preavizului de 30 zile, s-a dat

elîciență voinței părților de a denunța unilateral

contractul.

În art. 5 alin. (2)

părțile au reglementat și situația contractului înainte de

ajungerea sa la termen, inserând clauza potrivit cu care contractul

urmează să producă efecte la cererea scrisă a locatorului,

cu excepția cazului în care oricare dintre părți își

manifestă intenția de a pune capăt contractului, cu 30 zile

înainte de expirarea sa.

Tribunalul apreciază că Societatea

Cooperativa De Consum – F. si pârâta-reclamantă SC O.I. SRL au convenit

asupra posibilității denunțări unilaterale a contractului

de închiriere, contract ce a fost preluat de reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL

și care-și-a exercitat acest drept cu respectarea preavizului de 30

zile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta

pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, a invocat că prin hotărârea

atacată s-a încălcat principiul disponibilității, dreptul

la un proces echitabil și la apărare.

Astfel, susține apelanta

pârâta-reclamantă SC O.I. SRL având în vedere obiectul cererii principale

și cel al cererii reconvenționale, între care există o

strânsă legătură, soluția pronunțată în cererea

reconvențională, depinzând în mod exclusiv de soluția

pronunțată în cererea principală, se impune judecarea

împreună a acestora. Instanța de fond, în mod neîntemeiat a respins

toate cererile sale de probatorii (interogatoriu, martori), inclusiv cererea de

suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 244 C. proc. civ., în

condițiile în care, instanța de apel, urma să se pronunțe

peste doar două zile asupra sentinței prin care cererea sa fusese

anulată ca netimbrată.

Deși, în intervalul în care

pronunțarea a fost amânată, a solicitat repunerea pe rol a cauzei,

învederând instanței că apelul a fost admis, sentința

apelată a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre

rejudecare, instanța de fond respins cererea încălcând grav dreptul

său la apărare și la un proces echitabil.

În ceea ce privește fondul

cauzei, apelanta pârâtă-reclamantă SC O.I. SRL, a criticat

soluția instanței de fond prin prisma faptului că a făcut o

interpretare greșită a clauzelor contractului de închiriere, pe care

intimata reclamantă-pârâtă SC A.L. SRL, era obligată să le

respecte.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 179 din 30 septembrie 2009 a admis apelul, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

În fundamentarea soluției

instanța de control judiciar a reținut că prin încheierea din

data de 30 iunie 2009, în cadrul dezbaterilor orale. părțile

și-au spus cuvântul asupra fondului cauzei, iar dezbaterile fiind

declarate închise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 7

iulie 2009, conform art. 156 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 6 iulie 2009, în

intervalul în care a fost amânată pronunțarea apelanta

pârâtă-reclamantă SC O.I. SRL a formulat o cerere de repunere pe rol

a cauzei, pentru a fi pusă în discuția părților, conexarea

prezentului dosar, la dosar, având ca obiect constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare și a existenței dreptului de

folosință asupra spațiului situat în Târgu-Jiu, județul

Gorj, și în care Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 159 din 1 iulie

2009, admițând apelul formulat împotrivi sentinței nr. 60 din 24

martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Din examinarea sentinței nr. 351,

pronunțată la data de 7 iulie 2009, Curtea constată că

instanța de fond s-a pronunțat atât asupra cererii de repunere pe rol

a cauzei, formulată de pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, cât și

asupra fondului cauzei, respectiv a cererii reconveționale formulată

de reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL, ce fusese disjunsă prin

sentința nr. 60 din 24 martie 2009.

Or, cererea de repunere pe rol,

pentru discutarea conexării celor două dosare, nu putea fi

soluționată de către instanța de fond, fără a fi

suspusă dezbaterii și discuției părților. Procedând astfel,

instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității

procesului, întrucât fiecare parte trebuia să aibă posibilitatea de a

se exprima cu privire la orice element, care ar avea legătură cu

pretenția dedusă judecății.

Aceasta, cu cât mai mult, cu cât la

data pronunțării prezentei sentințe, ce face obiectul controlului

judiciar, cealaltă sentință nr. 60 din 24 martie 2009, a

Tribunalului Gorj, prin care se anulase ca netimbrată cererea

principală a reclamantei-pârâte SC O.I. SRL, având ca obiect constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare din 31 august 2007

și a existenței dreptului acesteia de folosință asupra

imobilului închiriat și se disjunsese cererea reconvențională

formulată de pârâta-reclamantă SC A.L. SRL, fusese

desființată, cauza fiind trimisă pentru judecare pe fond.

Împotriva deciziei pronunțate

de instanța de apel, a declarat recurs SC A.L. SRL criticile vizând

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Astfel se apreciază că

hotărârea instanței de apel este nemotivată întrucât se

rezumă doar la prezentarea considerentelor acestuia cu referire la cererea

de repunere pe rol.

Potrivit art. 151 C. proc. civ.

pricina poate fi repusă pe rol în situația în care instanța

găsește necesare noi lămuriri. Or, câtă vreme instanța

a apreciat că poate proceda la soluționarea cererii

reconvenționale fiind lămurită sub toate aspectele, cererea de

repunere pe rol se impunea a fi respinsă.

De asemenea se susține că

instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită

de temei legal.

Consideră recurenta că

instanța s-a pronunțat peste limitele investirii sale, practic dispunând

că cererea reconvențională și cererea principală, a

reclamantei pot fi judecate doar împreună, instanța de apel a dispus

și cu privire la o pricină cu care nu era investită

acțiunea principală a reclamantei.

Pe de altă parte au fost

încălcate dispozițiile art. 297 C. proc. civ. întrucât avea

posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare numai dacă aceasta nu ar

fi fost judecată în fond.

Se consideră că nu s-a

făcut o interpretare corectă a contractului de închiriere cu

respectarea principiului art. 969 C. civ., cu atât mai mult cu cât art. 1443 C.

civ. reglementează expres posibilitatea de denunțare a contractului de

cauiune de către debânditorul spațiului închiriat.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul deciziei

instanței de apel rezultă că s-au reținut expres toate

aspectele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și

care au stat la baza pronunțării soluției respective.

Astfel instanța a reținut

nu numai necesitatea repunerii pe rol a cauzei ci și existența unei strânse

legături între obiectul cererii principale și obiectul cererii

reconvenționale precum și obligativitatea judecării acestora

împreună pentru o bună administrare a justiției.

Nu se poate lua în discuție

eventualitatea depășirii limitelor sesizării instanței de

apel, întrucât prin această cale de atac s-a solicitat în principal desființarea

hotărârii apelate și trimiterea acesteia spre rejudecare primei

instanțe, tocmai datorită necesității judecării

împreună a celor două cereri cererea principală și cererea

reconvențională în vederea respectării dreptului la apărare

și la un proces echitabil pentru părți.

În adevăr dispozițiile art.

297 C. proc. civ. prevăd posibilitatea instanței de apel de a

desființa hotărârea primei instanțe în cazul în care aceasta în

mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului,

însă așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate

în mod corect instanța de apel a apreciat că examinarea separată

a celor două cereri echivalează cu o necercetare pe fond a cauzei.

Prin cererea de repunere pe rol

intimata a învederat instanței aspecte noi care nu erau cunoscute la

momentul dezbaterilor, respectiv admiterea apelului și trimiterea cererii

principale spre rejudecare, caz în care se impunea repunerea cauzei pe rol în

scopuldiscutării conexării acesteia cu cererea

reconvențională.

S-a avut în vedere că motivul

avut în vedere de instanță la disjungerea celor două cereri a

fost anularea cererii principale ca fiind insuficient timbrată, însă

prin decizia Curții de Apel Craiova s-a constatat că se impunea

trimiterea acesteia la prima instanță în vederea judecării în

continuare a cauzei.

Aceste aspecte, au fost

reținute și de instanța de apel în considerentele hotărârii

recurate, aceasta apreciind că, la data pronunțării prezentei

sentințe, efectele disjungerii cererii reconvenționale încetaseră.

Pe fondul pricinii, se reține

că potrivit art. 1436 alin. (2) C. civ., numai în ipoteza contractelor în

care termenul nu a fost determinat, există posibilitatea încetării

raporturilor de locațiune pe calea denunțării unilaterale de

către oricare dintre părți cu condiția respectării

concediului.

La aceste condiții, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC A.L. SRL Sebeș împotriva deciziei nr. 179 din 30

septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.