ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1892/2009

Inculpatul A.G. era prieten cu colaboratorul trimis de parchet - consumau împreună și își procurau reciproc droguri pentru consum. Faptul că i-a procurat la cerere insistentă a colaboratorului, din punct de vedere subiectiv acesta nu a perceput că săvârșește chiar un trafic - considerând - ca și alți consumatori - că își ajută prietenul. Dar din punct de vedere subiectiv tot în faza unei intenții directe ne aflăm, ceea ce completează elementele constitutive ale infracțiunii cu agravanta prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. Instanța însă va aprecia aspectul arătat mai sus ca o circumstanță reală a producerii infracțiunii și față de lipsa antecedentelor penale, față de atitudinea sinceră și cantitatea redusă de droguri traficată, instanța apreciază că se pot aplica circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu efectele art. 76 C. pen. Instanța apreciază tot în cadrul circumstanțelor atenuante că acesta avea ocupație din care își câștiga existența și că singurele vânzări le-a făcut colaboratorului - prieten care într-un fel l-a forțat să-i facă rost de droguri. Față de aceste circumstanțe atenuante instanța va aplica o pedeapsă inculpatului pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 76 lit. a) C. pen., în condițiile art. 86 C. pen., suspendarea sub supraveghere pentru o durată de încercare și cu aplicarea art. 86 3 C. pen. - măsuri de supraveghere: lit. a) - să se prezinte la judecătorul delegat o dată pe lună; lit. b) – c) - să anunțe orice schimbare de domiciliu și reședință sau deplasare mai mare de 8 zile; lit. d) - să comunice informații cu privire la mijloacele de existență și art. 86/3 pct. 2 lit. b) - să nu își schimb domiciliul și să nu depășească limita României decât în condițiile fixate de instanță; să nu ia legătura cu coinculpații și cu traficanții de droguri. Pune în vedere dispozițiile art. 86/4 alin. (1) și (2) C. pen., privind revocarea și neîndeplinirea cu rea credință - care să conducă la revocarea suspendării sub supraveghere și a executării pedepsei în detenție. Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. după executarea pedepsei. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., deduce prevenția de la 18 septembrie 2007 la data punerii efective în libertate. Constată cantitatea de heroină ridicată consumată în timpul expertizării.

Cu privire la inculpatul D.A.(M.) instanța reține cu dovedite mijloacele de probă faptul că la data de 14 iunie 2007 a vândut colaboratorului 4 doze (0, 60 gr. - restul 0,44 gr.) și la data de 04 iulie 2007 aceleiași persoane 2 doze de 0,42 gr. heroină, rămânând după expertizare 0,27 gr. Instanța reține elementele constitutive a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată - actul material al vinderii, deci traficării, în modalitatea infracțiunii continuate cu intenție directă - reținând art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul a avut o atitudine sinceră chiar colaborând cu organele de anchetă în deslușirea limbajului codificat. Instanța reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. - atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de după săvârșirea a infracțiunii de colaborare, faptul că fiind prieten cu colaboratorul a crezut că îi face un serviciu, organele de anchetă neputând stabili în afara vânzării autorizate, alte acte materiale. Va face aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. și ca manieră de executare a pedepsei ce se va aplica, va face aplicarea art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen., art. 86 3 C. pen., art. 86 4 C. pen., art. 83, art. 84 C. pen., atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării. Va stabili un termen de încercare și va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei. Va dispune confiscarea diferențelor de cantitate conform art. 18 din Legea nr. 143/2000. Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., va deduce prevenția de la 18 septembrie 2007 la data punerii efective în libertate.

Pentru inculpatul V.A.P.(C.) se reține ca dovedită cu probe - declarațiile inculpatului, declarațiile colaboratorului, investigări - interceptări, 3 vânzări supravegheate către același colaborator cunoscut de inculpat la 04 septembrie 2007 - 0,10 gr.; la data de 07 septembrie 2007 o doză - 0,13 gr. Pentru data de 07 septembrie 2007 instanța reține din probatoriu următoarea situație: La data de 07 septembrie 2007, orele 18.00, inculpatul a preluat (nu a cumpărat) de la alt inculpat o doză (în care în realitate era ceai) și a trimis-o pe concubina sa (așa reține rechizitoriul) să predea pachetul și să ia banii. Inculpatul V.A. recunoaște că a făcut acest lucru pentru comision. Instanța nu poate reține ca săvârșită această infracțiune din data de 07 septembrie 2007, orele 18.00, pentru două considerente: Este adevărat că a deținut o perioadă de timp acea doză, că a predat-o concubinei sale, dar în acel pachet era ceai ceea ce înlătura latura obiectivă a infracțiunii - deținere și vânzare de droguri. Cert este că inculpatul s-a aflat din punct de vedere subiectiv într-o eroare de fapt asupra conținutului pachetului. În plus, constatându-se că nu erau droguri nu se poate reține nici pentru inculpata N.I.A. ca săvârșită infracțiunea de deținere și vânzare a unui plic ce conținea cu totul altceva decât droguri. Pentru inculpatul V.A.P. instanța reține ca dovedite în laturile sale obiective două infracțiuni de deținere în scop de vânzare - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru cele două momente, data de 04 septembrie 2007 și data de 07 septembrie 2007 dimineața. Pentru această infracțiune instanța va condamna inculpatul ținând cont de dispozițiile art. 52 C. pen., art. 72 C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, cantitatea mică de drog și actele materiale reduse, acte de vânzare forțate de colaborator - prietenul său. Pe cale de consecință, va aplica o pedeapsă cu aplicarea art. 80 C. pen., cu aplic. art. 74-76 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 86 1 C. pen., pe o perioadă de încercare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei aplicate. Va dispune punerea de îndată în libertate. Pune în vedere dispozițiile art. 86 3 pct. 1 lit. a), b), c), d) C. pen. și alin. (2) lit. b), d), f) C. pen. Pune în vedere dispozițiile art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere cu referire la art. 83, 84 C. pen. și art. 86 4 alin. (2) C. pen., privind nerespectarea cu rea credință a obligațiilor. În baza art. 88 C. pen., deduce prevenția de la 18 septembrie 2007 la data punerii efective în libertate.

Cu privire la inculpata N.I.A., aceasta a fost trimisă în judecată pentru un singur fapt material din data de 07 septembrie 2007. Astfel, din probe, rezultă că aceasta nu a cunoscut ce transporta la întâlnirea fixată de concubin – V.A. Colaboratorul nu a tranzacționat cu această inculpată nici o vânzare-cumpărare. Inculpatul Vasile Alexandru i-a dat un pachet să-l transporte la o adresă. Din procesul verbal de vizionare a DVD-ului pentru această faptă instanța nu a putut decela cu certitudine întâlnirea dintre inculpată și colaborator - imaginile fiind ori foarte șterse și fără a cuprinde pe inculpată. Ne aflăm în fața a două declarații - coinculpatul V.A. - care a rugat-o să facă un comision și raportul executat de colaborator. Instanța reține că inculpata N.I.A. nu a tranzacționat, nu a cumpărat spre vânzare nimic. Efectiv se poate reține un transport al unui pachet cu probe și acestea insuficiente - a transportului sau nu. Astfel, singura probă în susținerea acuzării este declarația concubinului V.A. - concubinul său care recunoaște că în data de 07 septembrie 2007 a trimis-o la o întâlnire pe inculpata N.I.A., aceasta neștiind ce transportă, urmând să preda un pachet și să ia niște bani. Inculpata nu recunoaște acest transport, iar din vizionarea DVD-ului nu rezultă întâlnirea dintre inculpată și colaborator, sunt imagini neclare tară a se putea distinge figurile, observându-se niște adidași și apoi este arătat un plic. Dar chiar dacă s-ar fi dovedit acest aspect în sensul că inculpata a făcut acel transport, aceasta s-a aflat într-o eroare de fapt - prev. de art. 51 C. pen., cauză care înlătură caracterul penal al faptei - astfel că în baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., va achita inculpata pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 140 lit. b) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Bucureștiul aplicată inculpatei conform art. 145 C. proc. pen., la data de 17 decembrie 2007.

Analizând probele cu privire la inculpatul M.N.A.(B.) instanța rețin ca dovedite cu declarațiile inculpatului înregistrările audio și mediul ambiant că a efectuat vânzări de drog autorizate pentru același colaborator la data de 06 septembrie 2007 o doză de 0,13 gr.; la data de 07 septembrie 2007 o două de 0,13 gr.; la data de 11 septembrie 2007 o doză de 0,13 gr. Arată că a efectuat aceste vânzări pentru a obține bani de discotecă deși avea ocupație și venituri. Constată îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de stupefiante de mare risc atât acțiunea de deținere și vânzare - latura obiectivă - acțiune săvârșită cu intenție directă ca formă a vinovăției. Pericolul social concret, urmările acestui gen de infracțiuni sunt de notorietate grave prin atingerea în primul rând a sănătății persoanelor. Instanța va aplica o pedeapsă pentru infracțiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. - văzând unitatea infracțională, perioadele foarte apropiate de săvârșire a infracțiunii. Instanța va ține cont de dispozițiile art. 52 C. pen., art. 72 C. pen. - individualizând pedeapsa în raport de circumstanțele reale și personale ale faptei și ale inculpatului. La aplicarea pedepsei instanța reține din fișa de cazier a inculpatului că acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru același gen de infracțiuni prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99,74,76 C. pen. prin sentința penală nr. 1529 din 2 februarie 2005, dosar, definitivă prin decizia penală a secției I penale a Tribunalului București. Instanța a aplicat acestei pedepse dispozițiile art. 81,110 dispunând suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani fiind liberat după pronunțarea sentinței penale la 2 decembrie 2005 cu restul din pedeapsă de 3 ani de 1001 zile. Inculpatul săvârșește această nouă faptă penală în perioada de încercare (4 ani) care se scurge de la 2 decembrie 2005, i se aplică automat dispoz. art. 83 C. pen., art. 359 C. proc. pen. - instanța dispunând revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate pentru restul de 1001 zile. Astfel, în baza art. 83 C. pen. revocă restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală arătată. Instanța va face însă aplicarea art. 40 C. pen. cu privire la pedeapsa ce nu atrage starea de recidivă care are ca urmare aplicarea concursului - art. 33,34 C. pen. Astfel regula generală este aceea că în cazul când condamnările care nu atrag starea de recidivă - în speță minoritatea - pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa aplicată în condițiile art. 99 C. pen. se vor contopi. Dar există și regula strictă a art. 83 C. pen. - care obligă instanța ca în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare să intre în acțiune art. 83 C. pen., revocarea suspendării. Deci regula specială aplicată este art. 83 C. pen. după care se face aplicarea art. 40 C. pen. cu aplic. art. 33,34 C. pen. cu referire la art. 38 C. pen. Față de considerentele de mai sus și văzând și adresa din 19 mai 2008 în sensul că în urma denunțului formulat de inculpat numitul M.N. a fost scos de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., aplicându-i-se o amendă administrativă pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000, instanța va face aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilind limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului la jumătatea minimului și maximului pedepsei prevăzută de lege. Față de aceste considerente în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. proc. pen. cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74,76,33,34 C. pen. va aplica o pedeapsă sub limita minimului special la care prin aplicarea art. 40 C. pen. va contopi -33,34 C. pen., restul de 1001 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1529/2005, dosarul Tribunalului București. Va face aplicarea art. 88 C. pen. deducând prevenția de la 18 septembrie 2007 la zi. Va face aplic. art. 86 C. proc. pen. cu termen de încercare 7 ani dispunând suspendarea sub supraveghere. Dispune punerea de îndată în libertate.

Analizând probele cu privire la inculpatul G.F. zis R. - acesta a fost trimis în judecată pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reținându-se că la 14 iulie 2007 a vândut colaboratorului o doză cu conținut de 0,005 gr. Droguri - heroină. Din materialul probator - redarea convorbirii în ambient rezultă că inculpatul când a fost vizitat de colaborator era bolnav, aproape inconștient, iar colaboratorul a vorbit în principal cu mama acestuia în legătură cu tratamentul de dezintoxicare pe care-l lua inculpatul G.F. Colaboratorul văzând cât de rău îi este i-a adus medicamente de la el și spunându-i că-i este și lui rău, i-a cerut să-i dea ceva să-și revină (colaboratorului). Inculpatul a spus ritos că nu are nimic el luând doar medicamente de dezintoxicare. Atunci colaboratorul a propus să i-a pe banii lui o mică cantitate pentru amândoi pentru că-i era și lui rău (B.C.) întrebând cine se duce, situația în care chiar mama inculpatului - prezintă la discuție a întrebat dacă se duce colaboratorul sau chiar ea. Rezultă din redarea acestei convorbiri în mediu ambiental că inculpatul se afla într-o stare aproape inconștientă, că lua tratament care-l ținea mai mult adormit - situație în care la insistențele colaboratorului a fost de acord să ia de la o persoană pentru consumul lui și al colaboratorului. Instanța constată că pentru a reține săvârșirea infracțiunii de trafic trebuie să existe împreună dovedite elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă - în speță fiind dovedită în sensul că a luat bani de la colaborator și a cumpărat pentru ambii - consuma propriu - o cantitate mică 0,05 gr. tocmai pentru că era în stare proastă în urma tratamentului. Instanța reține că actul de cumpărare pe banii colaboratorului a fost un act determinat de insistențele colaboratorului care chiar i-a spus că medicamentele ce le lua nu erau bune. Instanța mai reține că la această discuție a participat mama inculpatului, acesta (inculpatul) fiind în imposibilitate de a duce o conversație, care a fost de acord cu orice situație pentru a-și vedea fiul în stare normală, spunând la un moment dat (mama inculpatului), „mă duc eu sau tu”. Instanța reține că această unică probă în dovedirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost obținută în condițiile art. 68 alin. (2) - a determinat prin mijloace insidioase pe inculpat să cumpere pentru sine și pentru colaborator o cantitate infimă de droguri pentru ca B.C., colaborator și investigator să obțină probe în mod nelegal. Constatând interdicția prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen., instanța va înlătura această probă obținută nelegal „este interzis a determina o persoană să săvârșească sau său continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unor probe". Această unică probă fiind lovită de nulitate prin aplicarea art. 68 alin. (2) C. proc. pen., instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., rap. la art. 48 teza a II-a C. pen., va achita inculpatul pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Instanța, în plus reține că pentru existența infracțiunii - latura subiectivă este importantă aceasta dând caracter penal al faptei. Or, acest gen de in fracțiuni se săvârșesc cu forma vinovăției - intenție directă sau indirectă - ori în condițiile determinării acțiunea colaboratorului - și a stării aproape de inconștiență a inculpatului (lua medicamente psihotrope) nu ne aflăm în fața unui iter criminis clar al inculpatului de a vinde. Cu privire la săvârșirea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța reține că nu există probe. Astfel singura probă este procesul verbal de percheziție în care s-au găsit o serie de seringi, pungulițe, etc, cu urme de substanțe - droguri. Or, chiar din proba nelegal obținută de colaborator inculpatului G.F. declară că nu are „nimic” pentru a se liniști repetând „nu am, nu am!”. Or, în condițiile în care întâi se interceptează ambiental o convorbire în care inculpatul declară că nu are pentru consum - singura probă existentă a unor urme - seringi, pungii cu vagi urme de heroină, nu poate face dovada săvârșirii infracțiunii de consum bazat pe procesul verbal de percheziție și atât instanța, în baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., va achita inculpatul - fapta neexistând. În baza art. 140 C. proc. pen., încetează măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi Bucureștiul. În baza art. 191 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pentru inculpatul M.I.C.(C.) instanța reține că a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de deținere în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 bazat pe un proces verbal de percheziție din 18 septembrie 2007 la domiciliul inculpatului unde a fost găsită o fiolă spartă cu urme de materie arsă (aceasta dovedindu-se a nu fi stupefiante). Inculpatul a recunoscut însă că este consumator de droguri și că în urmă cu o zi a folosit fiola. Pentru acest inculpatul instanța reține ca dovedită infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Cu privire la starea de recidivă, instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen., pentru restul de la liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 421/2005 a Tribunalului București, adică 666 de zile. De la data liberării condiționate, 26 aprilie 2005, restul de 666 de zile a fost împlinit la data de 26 aprilie 2007. Or, procesul verbal de percheziție în care s-a constatat deținerea de droguri pentru consum a fost la data de 18 septembrie 2007 după împlinirea restului de 666 de zile, astfel că este reținut corect art. 37 lit. b) C. pen. - recidivă postexecutorie. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74-76 lit. d), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 80 C. pen., va aplica o pedeapsă de 3 luni sub minim special al pedepsei cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații V.A.P. și M.I.C. Prin decizia penală nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția l-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M.C. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță. S-a luat act că inculpatul V.A.P. a declarat că își retrage apelul formulat în cauză. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele: Inculpatul V.A.P. a declarat, personal, în ședință publică, fiind asistat de avocat, că își retrage apelul formulat, instanța urmând să ia act de această manifestare de voință. Apelul parchetului vizează, ca prin motiv nulitatea absolută a sentinței, respectiv încălcarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței în ceea ce privește pe inculpatul M.N.A., întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor actelor materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, făcând referire la actul material de trafic de droguri din data de 18 septembrie 2007, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Se mai solicită ca, la rejudecare, să fie avute în vedere și celelalte motive de apel, respectiv greșita achitare a inculpatei N.I.A. și a inculpatului G.F. și greșita individualizare a pedepselor. De asemenea, se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu se impune a avea în vedere actul material al inculpatului V.A.P. din 07 septembrie 2007, întrucât a considerat că obiectul tranzacției l-a reprezentat ceaiul, în realitate fiind vorba de 0,09 grame heroină,conform expertizei. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.C., instanța de fond a omis să scrie modalitatea de executare a pedepsei închisorii și durata pedepsei complimentare. Inculpatul M.I.C. a solicitat achitarea sa, având în vedere că inculpatul G.F. a fost și el achitat, iar pentru egalitate de tratament se impune și achitarea sa. Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei Curtea a constatat următoarele: În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de parchet, Curtea a constatat că inculpatul M.N.A. a fost trimis în judecată și pentru fapta descrisă la pct. 4 fila 17 din rechizitoriu, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 18 septembrie 2007. Instanța de fond nu a analizat în nici un mod această faptă a inculpatului M.N.A., omițând să se pronunțe, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor analiza și celelalte motive de apel ale parchetului. Aflat în indivizibilitate, s-a admis și apelul inculpatului M.I.C., urmând ca motivele de apel să fie analizate cu ocazia rejudecării. Așa fiind, a admis apelurile declarate de parchet și de inculpatul M.I.C., a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul G.F., invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., și susținând că hotărârea nu este motivată în privința sa. Prin Decizia penală nr. 324 din 30 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului G.F. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de M.P. la Curtea de Apel București, numai cu privire la inculpatul G.F. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la inculpatul G.F., cu privire la care a constatat doar că este arestat în altă cauză. Instanța supremă a constatat că împotriva acestei soluții parchetul nu a declarat recurs, lăsând astfel situația juridică a inculpatului neclară, asupra existenței sau inexistenței răspunderii penale, ceea ce l-a determinat pe inculpat să atace el, cu recurs, decizia pronunțată în apel. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la apelul M.P., referitor la inculpatul G.F., astfel că acesta are interesul de a-și clarifica situația juridică. S-a arătat că la rejudecare se vor avea în vedere situațiile specifice ale speței, faptul că parchetul nu a declarat recurs împotriva deciziei casate, precum și faptul că rejudecarea are loc ca urmare a recursului inculpatului. Cauza a fost înregistrată sub nr. 38605.2/3/2007. Curtea constată că, în această fază procesuală, obiectul judecății îl constituie apelul declarat de M.P. împotriva s.p. nr. 652/F din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, numai cu privire la inculpatul G.F. În rejudecare, Curtea constată că prin Decizia penală nr. 265/A din 03 noiembrie 2008, instanța de apel a apreciat sentința penală ca fiind nelegală, întrucât/instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate faptele penale descrise în actul de sesizare, și, ca efect al indivizibilității, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, în întregul ei, deci cu privire la toți inculpații, inclusiv inculpatul G.F. Curtea constată că motivele avute în vedere la soluționarea apelului prin Decizia nr. 265 din 3 noiembrie 2008 subzistă și trebuie a fi avute în vedere și la soluționarea prezentei cauze, impunându-se desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, și cu privire la inculpatul G.F., având în vedere starea de indivizibilitate a faptelor penale. Astfel, Curtea constată că inculpații G.F., V.A.P., A.G.G., D.A.I., M.I.A., N.I.A. și M.I.C. au fost trimiși în judecată în aceeași cauză, ca urmare a emiterii aceluiași rechizitoriu, nr. 304/D/P/2007, și nu s-a dispus disjungerea cauzei. Potrivit art. 33 lit. a) C. proc. pen., există indivizibilitate când la săvârșirea unei infracțiuni au participat mai multe persoane. Or, în cauză inculpații au fost trimiși în judecată în aceeași cauză, reținându-se prin actul de sesizare a instanței că aceștia au format un grup de persoane care comercializează heroină în cartierul Ferentari. Se invocă de către inculpat împrejurarea că nu are nici o legătură cu ceilalți inculpați, însă acest aspect nu poate fi avut în vedere la soluționarea recursului, întrucât singura autoritate în măsură să stabilească dacă coinculpații într-adevăr formau un grup sau dacă între aceștia exista o anumită conexiune, precum și dacă o asemenea conexiune are sau nu semnificație juridică, este instanța de fond, care în acest moment are a rejudeca cauza cu privire la ceilalți inculpați. Fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. a) C. proc. pen., instanța de apel constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului și cu privire la inculpatul G.F., pentru ca instanța de fond să poată judeca cauza în întregul său, fără o disjungere „forțată”, care împiedică desfășurarea judecății fondului cu privire la ceilalți inculpați. Întrucât decizia instanței de apel, prin care s-a dispus desființarea s.p. nr. 652/F din 03 iunie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că se impune, din nou, desființarea sentinței penale, în privința inculpatului G.F., cu pronunțarea unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecarea fondului, la aceeași instanță, urmând ca Tribunalul București să aibă în vedere, la rejudecare, și criticile referitoare la achitarea intimatului-inculpat. Așa fiind prin Decizia penală nr. 67 din 20 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 652/F din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, privind pe inculpatul G.F. A desființat sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță - Tribunalul București. A constatat că inculpatul G.F. este arestat în altă cauză. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul M.J. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.F. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și continuarea judecării cauzei la instanța de apel motivat de aspectul că nu are nici o legătură cu restul coinculpaților și nu face parte dintr-un grup organizat de trafic de trafic de droguri. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică, Înalta Curte are în vedere că, în mod legal cu titlu de premisă, instanța de apel a reținut că prin Decizia penală nr. 265/A din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, Hotărârea pronunțată de instanța de fond nr. 625/F din 3 iunie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, a fost desființată ca nelegală, întrucât, instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate faptele penale descrise în actul de sesizare, și, ca efect al indivizibilității, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, în întregul ei, deci cu privire la toți inculpații, inclusiv inculpatul G.F. Înalta Curte constată că motivele avute în vedere la soluționarea apelului prin Decizia nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, subzistă și trebuie a fi avute în vedere și la soluționarea prezentei cauze, impunându-se desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, și cu privire la inculpatul G.F., având în vedere starea de indivizibilitate a faptelor penale. Astfel, se reține că inculpații G.F., V.A.P., A.G.G., D.A.I., M.I.A., N.I.A. și M.I.C. au fost trimiși în judecată în aceeași cauză, ca urmare a emiterii aceluiași rechizitoriu, nr. 304/D/P/2007, și nu s-a dispus disjungerea cauzei. Potrivit art. 33 lit. a) C. proc. pen., există indivizibilitate când la săvârșirea unei infracțiuni au participat mai multe persoane. Or, în cauză inculpații au fost trimiși în judecată în aceeași cauză, reținându-se prin actul de sesizare a instanței că aceștia au format un grup de persoane care comercializează heroină în cartierul Ferentari. Așa fiind prin prisma considerentelor sus-expuse decizia atacată se privește ca legală și temeinică, iar recursul de față declarat de inculpatul G.F. se privește, ca nefondat și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. S-a constatat că recurentul inculpat G.F. era arestat în altă cauză penală.