ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3715/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Mureș prin sentința

comercială nr. 350 din 11 aprilie 2008 a admis excepția lipsei competenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența teritorială de

soluționare a litigiului dintre reclamanta SC P.I. SRL Târgu-Mureș și pârâtele B.C.R.

SA București și B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare București în favoarea

Tribunalului București, având în vedere că obligația de a face s-a născut pe

raza Municipiului București.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9342 din 17 septembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.N.R. și în consecință a respins cererea

formulată de reclamanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu B.N.R. ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A mai fost admisă

excepția inadmisibilității pentru capetele de cerere având ca obiect acțiunea

în constatare (capetele 1, 2, 4) și respinse ca inadmisibile aceste capete de

cerere.

A fost admisă în

parte cererea formulată de reclamanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu pârâtele

SC B.C.R. SA București și B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare București, în

sensul că a obligat pârâta SC B.C.R. SA să șteargă din evidența sa creanța în

valoare de 75.143,10 euro față de reclamantă și să efectueze operațiunile de

ștergere din baza de date a B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare a creanței de

75.143,10 euro pretinsă de la reclamantă.

În final a fost

respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act autentic (capătul 6).

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din

Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea și funcționarea Centralei

Riscurilor Bancare din cadrul B.N.R. aceasta este un centru de intermediere

care gestionează în numele B.N.R. informația de risc bancar care se raportează

de către instituțiile de credit conform art. 2 și 3 din Regulament. În baza art.

11 din Regulamentul nr. 4/2004 Centrala Riscurilor Bancare nu este abilitată să

modifice din proprie inițiativă informația de risc bancar, doar persoana

declarată având obligația să raporteze, pe lângă informația de risc bancar și

ștergerea unui debitor, neexistând nici un raport juridic obligațional direct

între reclamantă și pârâtă.

A fost admisă și excepția

inadmisibilității pentru capetele de cerere având ca obiect acțiunea în

constatare, deoarece acestea reprezintă doar argumente de fapt în susținerea

cererii privind obligarea pârâtei de a șterge societatea reclamantă din

Centrala Riscurilor Bancare.

S-a apreciat ca

întemeiată cererea de obligare a pârâtei SC B.C.R. SA de ștergere din

evidențele proprii a creanței de 75.143 euro și de efectuarea operațiunii de

ștergere din baza de date a Centralei Riscurilor Bancare pentru această sumă în

considerarea sentințelor pronunțate în cursul procedurii de reorganizare

judiciară, în Dosarul nr. 5060/2004 al Tribunalului Comercial Mureș și a

dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 85/2006.

S-a mai reținut că

pârâta B.C.R. nu deține o creanță față de reclamantă, în urma confirmării

planului de reorganizare, singurul titlu executoriu fiind doar sentința de

confirmare a planului de reorganizare.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 179 din 2 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de pârâtele SC B.C.R. SA și B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare

reprezentată de Sucursala Mureș împotriva sentinței comerciale nr. 9342 din 17

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins capetele de cerere

formulate de reclamantă privind obligarea SC B.C.R. SA să șteargă din evidența

sa creanța de 75.143,10 euro față de reclamantă și să efectueze operațiunile de

ștergere din baza de date a B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare a aceleiași

creanțe.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În fundamentarea

acestei soluții, în ce privește apelul pârâtei B.N.R. s-a apreciat ca legală

soluția instanței de fond dată excepției lipsei calității procesuale pasive a

acestei pârâte, în considerarea inexistenței oricărui raport juridic

obligațional între reclamantă și B.N.R.

Ca atare, soluția de

admitere a capetelor de cerere nr. 3 și 5 în contradictoriu cu această pârâtă

contravine considerentelor, astfel că pronunțarea pe aceste capete de cerere va

fi numai în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA.

Referitor la apelul

declarat de pârâta SC B.C.R. SA, apare evident că cererea de obligare a

acesteia să șteargă din evidențele sale creanța deținută împotriva intimatei-reclamante

nu poate fi primită nici prin prisma considerentelor de ordin tehnic, contabil,

nici prin prisma considerentelor relative la modificarea dreptului de creanță

ca urmare a confirmării planului de organizare prin hotărâre a judecătorului sindic.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 179 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

a promovat recurs reclamanta SC P.I. SRL care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate numai

cu privire la apelul pârâtei SC B.C.R. SA, cu consecința respingerii acestui

apel și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței fondului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat faptul că jurisprudența și doctrina au susținut

că prin dispozițiile art. 136 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995 cât și

prin dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 legiuitorul l-a

iertat pe debitor de datorie, pentru diferența dintre valoarea obligațiilor pe

care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan, fiind în

prezența unui caz de remitere parțială legală de datorie, bazată pe ideea de

salvare a debitorului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată la data de 11 februarie 2008 pe rolul

Tribunalului Comercial Mureș sub nr. 69/1371/2008, reclamanta SC P.I. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC B.C.R. SA și B.N.R. - Centrala Riscurilor

Bancare să se dispună:

modificată creanța pârâtei de rangul I, BCR SA București în valoare de

75.143,10 euro echivalentul a 308.988,42 RON, conform sentinței comerciale nr.

283 din 5 aprilie 2005 de confirmare a planului de reorganizare judiciară,

pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 5060/2004 al Tribunalului

Comercial Mureș;

prin sentința comercială nr. 906 din 23 mai 2007 de închidere a procedurii

reorganizării judiciare, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în Dosarul nr.

5060/2004, reclamanta este descărcată de obligația sumei de 75.143,10 euro către

pârâta de rangul I, SC B.C.R. SA București.

de rangul I, SC B.C.R. SA București, la ștergerea din evidențele acesteia a

creanței în valoare de 75.143,10 euro (credit și accesorii);

pentru creanța în valoare de 75.143,10 euro modificată prin confirmarea

planului de reorganizare judiciară, reclamanta nu mai reprezintă un risc

individual bancar și numai îndeplinește condiția de a fi raportată de persoana

declarantă SC B.C.R. SA București la BNR - Centrala Riscurilor Bancare.

de rangul I, la efectuarea operațiunii de ștergere a reclamantei din baza de

date a B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare pentru creanța de 75.143,10 euro;

6 în cazul

neîndeplinirii obligației de ștergere din C.R.B., hotărârea judecătorească să

țină loc de act autentic pentru ștergerea reclamantei din baza de date a B.N.R.

- C.R.B. aferente creanței de 75.143,10 Euro (credit și accesorii).

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că Tribunalul Comercial

Mureș, prin sentința nr. 283 din 5 aprilie 2005 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC P.I. SRL.

Ulterior, Tribunalul

Comercial Mureș prin sentința comercială nr. 906 din 23 mai 2007 a admis cererea formulată de administratorul judiciar SC C.C. SRL și în temeiul art. 132 alin.

(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a dispus închiderea

procedurii reorganizării debitorului SC P.I. SRL, fiind realizat planul propus

de debitoare, confirmat prin sentința nr. 283 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Comercial Mureș.

Hotărârile

judecătorești circumscrise procedurii de organizare a reclamantei sunt în

concordanță cu interpretarea dată de prima instanță vizând dispozițiile art. 102

din Legea nr. 85/2006 și anume atunci când sentința care confirmă un plan intră

în vigoare, activitatea debitorului este organizată în mod corespunzător,

creanțele și drepturile creditorilor fiind modificate astfel cum este prevăzut

în plan.

Este de necontestat

că potrivit art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea și

funcționarea la B.N.R. a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) publicat în M. Of. nr.

739/2004, informația de risc bancar este informația care se raportează de către

instituțiile de credit, se prelucrează și se difuzează de centrala Riscurilor Bancare.

Informația de risc

bancar cuprinde datele de identificare a unui debitor, persoană fizică sau

juridică non-bancară și operațiunile în lei și valută, prin care instituțiile

de credit, persoane declarante, se expun la risc față de acel debitor.

Apare cât se poate de

evident că Centrala Riscurilor Bancare nu poate modifica, din proprie

inițiativă, informația de risc bancar transmisă de persoanele declarante.

Obligativitatea

raportării informației de risc bancar pentru fiecare debitor care îndeplinește

condiția de a fi raportat, cât și a ștergerii unui debitor, atunci când acesta

numai îndeplinește condiția de a fi raportat, revine exclusiv persoanei

declarante.

Din această

perspectivă, corect s-a stabilit inexistența unui raport juridic obligațional

între reclamanta SC P.I. SRL și B.N.R., constatându-se lipsa calității

procesuale pasive a BNR și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei

față de BNR ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pe cale de consecință

pârâtei B.C.R. îi revine obligația să efectueze demersurile legale, pentru

ștergerea din baza de date a informației de risc care nu mai îndeplinește

condiția de a fi raportată.

Pentru aceste rațiuni

urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Târgu-Mureș

împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9

raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. o va modifica în parte, în sensul

respingerii apelului promovat de pârâta B.C.R. SA.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC P.I. SRL Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 179 din 2

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC B.C.R.

SA.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.