ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2393/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2393/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 13 iunie 2005, la Tribunalul București, s

ecția a VI-a comercială, reclamanta SC I. SA București

a chemat în judecată pârâtele, SC B.C.R.

SA

(B. SA) și A.V.A.S. București pentru obligarea la

plata sumei de 73.490,19 dolari SUA, despăgubiri constând

în speze și

comisioane bancare încasate

nejustificat de B.C.R. pentru scrisoarea

de contragaranție bancară emisă de pârâtă (B. SA) și garanția bancară emisă

de Banca Comercială a Siriei (ambele cu valabilitate

expirată) pentru buna execuție a contractului nr. 371494

E/1994

încheiat de SC I. SA cu beneficiarul sirian S.D.C.P.P.M.,

privind realizarea unui obiectiv în Siria. S-a mai

solicitat și plata dobânzii de 6% pe an în valoare de 6246,67 dolari SUA.

Prin sentința comercială nr. 958 din 15 martie 2006 Tribunalul

București, secția a VI-a

comercială, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S., a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC B.C.R. SA și a respins acțiunea

formulată de reclamantă față de pârâta A.V.A.S. ca

fiind formulată

împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă și față de

pârâta SC B.C.R. SA ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește

calitatea procesuală pasivă

a A.V.A.S., aceasta nu poate avea calitatea

de pârâtă întrucât spezele și comisioanele

au fost încasate de B.C.R.

în baza angajamentului de revolving și nu pot produce efecte

directe

în raport cu aceasta.

Întrucât temeiul acțiunii îl constituie răspunderea contractuală,

efectele convenției se produc

între reclamantă și pârâta B.C.R., care

are calitate procesuală pasivă.

Pe fond s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada încetării

contractului prin remiterea

originalului scrisorii de garanție bancară de către beneficiar, ceea ce conduce

la concluzia că în conformitate

cu dispozițiile art. 969 C. civ. reclamanta are obligația

de plată a

spezelor și comisioanelor

bancare.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta SC

I. SA și pârâta SC B.C.R. SA criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Prin criticile formulate, apelanta SC I. SA a susținut în esență că: potrivit

art. 1.13. din Convenția Angajament

Revolving nr. 203376/1999, obligațiile clientului față

de bancă

încetează

nu numai la restituirea originalelor de către beneficiar sau

la primirea acordului expres

al beneficiarului, ci și în cazul unei

solicitări de executare a scrisorii de garanție și contragaranție,

caz în

care

nu mai sunt necesare nici returnarea originalelor scrisorii de

garanție sau primirea acordului

expres al beneficiarilor.

Prin decizia nr.

646 din 4 decembrie 2006 Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a respins ca nefondate ambele apeluri.

În ce privește

apelul pârâtei B.C.R., instanța a reținut că întemeiat s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive

invocată de aceasta,

având în vedere că dispozițiile art. 15 din O.U.G.

nr. 18/2004, sunt aplicabile până la data radierii

B. SA din

Registrul Comerțului (21 octombrie

1999) or, pretențiile în cauză privesc

perioada

ulterioară și anume, 2002-2005, perioadă în care toate

drepturile și obligațiile B. au fost preluate de B.C.R.

În ce privește apelul reclamantei SC I. SA,

instanța a reținut că prin semnarea

Convenției Angajament

Revolving nr.

203376, prelungită cu acordul B.C.R. până la 30 iunie 2006, aceasta s-a obligat

sa se supună prevederilor acesteia.

S-a mai reținut

că obligațiile clientului față de bancă, decurgând din scrisorile de garanție și

contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către

beneficiarul sirian sau la primirea acordului expres al acestuia cu privire la încetarea

obligațiilor băncii, dacă beneficiarii nu au solicitat executarea scrisorilor de

garanție și contragaranție în termenul de valabilitate.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, au declarat recurs reclamanta și pârâta SC B.C.R. SA

Recurenta reclamantă

și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

- greșit s-a reținut

că obligațiile clientului față de banca garantă există și după expirarea valabilității

garanției bancare și că încetarea oricăror obligații este condiționată de restituirea

originalului garanției, această interpretare fiind contrară prevederilor art. 1.13

din CAR și prevederilor Circularei Băncii Comerciale a Siriei, bancă contragarantă,

nr. 164/1998. Această circulară prevede că obligațiile de plată față de banca garantă

pentru garanție și comisioane, există numai pentru cererile formulate în perioada

de valabilitate a garanției. Recurenta pârâtă și-a motivat recursul pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele din apel și anume lipsa calității procesuale

pasive a B.C.R. SA

S-a susținut de

către această recurentă că pentru angajamentele extrabilaterale asumate de B., preluate

de B.C.R., răspunderea revine statului român prin Ministerul Finanțelor, conform

art. 14 lit. a) din O.U.G. nr. 18/2004.

Prin art. 15 din

actul normativ menționat, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S.

se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. și reprezintă statul în calitate

de garant în toate procesele și cererile în legătură cu angajamentele, răspunderile,

daunele și alte obligații izvorâte din activitatea bancară.

Ca urmare, greșit s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.C.R. și s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., chiar dacă pretențiile privesc o

perioadă ulterioară radierii B. din Registrul Comerțului, întrucât sunt născute

dintr-o convenție încheiată de B. în 1999.Recursurile sunt nefondate și urmează

să fie respinse întrucât:

Cu

privire la recursul reclamantei SC I. SA

Litigiul

dintre părți privește speze și comisioane prevăzute în

Convenția de Angajament Revolving

nr. 203376 încheiată de

reclamantă, client, cu B. București, garant în 21 aprilie

1999,

privind emiterea, majorarea

sau prelungirea de scrisori de contragaranție bancară privind buna execuție a contractului

comercial nr. 37.1494 E/1994 încheiat de SC I. SA

cu beneficiarul sirian S.S.D.C.P.P.M.

, privind realizarea uni obiectiv în

Siria.

Termenul

de valabilitate a convenției de garanție prevăzută de

părți, a fost 31 decembrie 2000,

termen prelungit ulterior la 30 iunie 2002.

Întrucât

pârâta, prin succesoarea B.C.R. a încasat spezele și

comisioanele și după 30 iunie 2002 - deși reclamanta a

refuzat

prelungirea convenției CAR - problema

în discuție este dacă după

expirarea

termenului de valabilitate a garanției, încetează obligațiile

de plată ale

reclamantei.

Instanțele de fond și apel au făcut o corectă interpretare a art.

1.13 din Convenția CAR potrivit

căreia „independent de data

valabilității prevăzută în garanții, obligațiile clientului

față de bancă,

decurgând din scrisorile

de garanție și contragaranție emise,

încetează

numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiar

sau la primirea

acordului expres al beneficiarilor, cu privire la

încetarea obligațiilor băncii față de beneficiari, dacă aceștia nu au

solicitat

executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate".

Conform acestei clauze s-a reținut întemeiat că obligațiile din

convenție, încetează numai

în cazul restituirii de către beneficiarul sirian a scrisorilor de garanție și contragaranție

către banca garantă

siriană.

În adevăr, din

art. 1.13 invocat rezultă fără echivoc că,

independent

de data valabilității prevăzută în convenție, obligațiile

reclamantei, client, față de banca pârâtă, încetează

numai în cazul

restituirii originalelor

scrisorilor de garanție de către beneficiar către

banca siriană garantă, astfel că, până la acest moment,

B.C.R. rămâne

obligată să achite către banca siriană comisioanele și spezele

bancare, pe care la rândul său întemeiat le-a încasat de la reclamantă, conform

art. 2.3 din convenția CAR.

Convenția de garanție s-a încheiat pentru asigurarea executării

unor obligații comerciale

încheiate de reclamantă cu beneficiarul

sirian.

Nu s-a făcut dovada de către reclamant că garanția bancară a

rămas fără obiect, dat fiind faptul că partenerul

extern nu a

confirmat încetarea valabilității

garanției și restituirea originalului

scrisorii de garanție către banca garantă

din Siria.

Recurenta a invocat și acte normative emise de autoritățile

siriene privind regimul

juridic al garanțiilor bancare, potrivit cărora

obligațiile de plată față de banca

garantă există numai pentru cererile

formulate în perioada de valabilitate a garanției.

Aceste norme siriene nu sunt aplicabile convenției în litigiu

supusă legii române și oricum

nu ar putea să modifice clauzele

convenite dintre părți privind modalitățile concrete de executare.

In ce privește

recursul pârâtei B.C.R. București.

Susținerile acestei recurente în sensul greșitei respingeri a

excepției lipsei calității

procesuale pasive sunt fără temei.

Pretențiile în litigiu - restituirea spezelor și comisioanelor

bancare, încasate de B.C.R. - privesc perioada

1 iulie 2002 -31 martie 2005.

Este adevărat că B. a fost semnatara Convenției ACR

din 21 aprilie 1999, dar

urmare radierii acestei bănci din registrul

Comerțului (21 octombrie 1999),

toate drepturile și obligațiile acestei bănci

au fost preluate de B.C.R., care

a gestionat convenția de garanție în

cauză și a încasat sumele a căror restituire formează

obiectul cauzei.

Art. 15 alin.

(1) din O.U.G. nr. 18/2004, cu modificările ulterioare,

invocat de pârâta recurentă, nu-și are aplicabilitate în speță, întrucât

A.V.A.S. preia drepturile și obligațiile

fostei B. SA, până la data

radierii acesteia

din registrul Comerțului, or, pretențiile în litigiu sunt

ulterioare.

Așa

fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, în temeiul

art. 312 C. proc. civ.,

recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanta SC I. SA București și pârâta B.C.R. SA București

împotriva deciziei nr. 646 din

4

decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 iulie 2008.