ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2393/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 13 iunie 2005, la Tribunalul București, s ecția a VI-a comercială, reclamanta SC I. SA București a chemat în judecată pârâtele, SC B.C.R. SA (B. SA) și A.V.A.S. București pentru obligarea la plata sumei de 73.490,19 dolari SUA, despăgubiri constând în speze și comisioane bancare încasate nejustificat de B.C.R. pentru scrisoarea de contragaranție bancară emisă de pârâtă (B. SA) și garanția bancară emisă de Banca Comercială a Siriei (ambele cu valabilitate expirată) pentru buna execuție a contractului nr. 371494 E/1994 încheiat de SC I. SA cu beneficiarul sirian S.D.C.P.P.M., privind realizarea unui obiectiv în Siria.

S-a mai solicitat și plata dobânzii de 6% pe an în valoare de 6246,67 dolari SUA. Prin sentința comercială nr. 958 din 15 martie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.C.R. SA și a respins acțiunea formulată de reclamantă față de pârâta A.V.A.S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și față de pârâta SC B.C.R. SA ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., aceasta nu poate avea calitatea de pârâtă întrucât spezele și comisioanele au fost încasate de B.C.R.

în baza angajamentului de revolving și nu pot produce efecte directe în raport cu aceasta. Întrucât temeiul acțiunii îl constituie răspunderea contractuală, efectele convenției se produc între reclamantă și pârâta B.C.R., care are calitate procesuală pasivă. Pe fond s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada încetării contractului prin remiterea originalului scrisorii de garanție bancară de către beneficiar, ceea ce conduce la concluzia că în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ. reclamanta are obligația de plată a spezelor și comisioanelor bancare. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta SC I. SA și pârâta SC B.C.R. SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin criticile formulate, apelanta SC I. SA a susținut în esență că: potrivit art. 1.13. din Convenția Angajament Revolving nr. 203376/1999, obligațiile clientului față de bancă încetează nu numai la restituirea originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului, ci și în cazul unei solicitări de executare a scrisorii de garanție și contragaranție, caz în care nu mai sunt necesare nici returnarea originalelor scrisorii de garanție sau primirea acordului expres al beneficiarilor. Prin decizia nr. 646 din 4 decembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondate ambele apeluri. În ce privește apelul pârâtei B.C.R., instanța a reținut că întemeiat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta, având în vedere că dispozițiile art. 15 din O.U.G.

nr. 18/2004, sunt aplicabile până la data radierii B. SA din Registrul Comerțului (21 octombrie 1999) or, pretențiile în cauză privesc perioada ulterioară și anume, 2002-2005, perioadă în care toate drepturile și obligațiile B. au fost preluate de B.C.R. În ce privește apelul reclamantei SC I. SA, instanța a reținut că prin semnarea Convenției Angajament Revolving nr. 203376, prelungită cu acordul B.C.R. până la 30 iunie 2006, aceasta s-a obligat sa se supună prevederilor acesteia. S-a mai reținut că obligațiile clientului față de bancă, decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiarul sirian sau la primirea acordului expres al acestuia cu privire la încetarea obligațiilor băncii, dacă beneficiarii nu au solicitat executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate.

Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs reclamanta și pârâta SC B.C.R. SA Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit s-a reținut că obligațiile clientului față de banca garantă există și după expirarea valabilității garanției bancare și că încetarea oricăror obligații este condiționată de restituirea originalului garanției, această interpretare fiind contrară prevederilor art. 1.13 din CAR și prevederilor Circularei Băncii Comerciale a Siriei, bancă contragarantă, nr. 164/1998. Această circulară prevede că obligațiile de plată față de banca garantă pentru garanție și comisioane, există numai pentru cererile formulate în perioada de valabilitate a garanției.

Recurenta pârâtă și-a motivat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele din apel și anume lipsa calității procesuale pasive a B.C.R. SA S-a susținut de către această recurentă că pentru angajamentele extrabilaterale asumate de B., preluate de B.C.R., răspunderea revine statului român prin Ministerul Finanțelor, conform art. 14 lit. a) din O.U.G. nr. 18/2004. Prin art. 15 din actul normativ menționat, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. și reprezintă statul în calitate de garant în toate procesele și cererile în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele și alte obligații izvorâte din activitatea bancară.

Ca urmare, greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.C.R. și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., chiar dacă pretențiile privesc o perioadă ulterioară radierii B. din Registrul Comerțului, întrucât sunt născute dintr-o convenție încheiată de B. în 1999.Recursurile sunt nefondate și urmează să fie respinse întrucât: Cu privire la recursul reclamantei SC I. SA Litigiul dintre părți privește speze și comisioane prevăzute în Convenția de Angajament Revolving nr. 203376 încheiată de reclamantă, client, cu B. București, garant în 21 aprilie 1999, privind emiterea, majorarea sau prelungirea de scrisori de contragaranție bancară privind buna execuție a contractului comercial nr. 37.1494 E/1994 încheiat de SC I. SA cu beneficiarul sirian S.S.D.C.P.P.M.

, privind realizarea uni obiectiv în Siria. Termenul de valabilitate a convenției de garanție prevăzută de părți, a fost 31 decembrie 2000, termen prelungit ulterior la 30 iunie 2002. Întrucât pârâta, prin succesoarea B.C.R. a încasat spezele și comisioanele și după 30 iunie 2002 - deși reclamanta a refuzat prelungirea convenției CAR - problema în discuție este dacă după expirarea termenului de valabilitate a garanției, încetează obligațiile de plată ale reclamantei.

Instanțele de fond și apel au făcut o corectă interpretare a art. 1.13 din Convenția CAR potrivit căreia „independent de data valabilității prevăzută în garanții, obligațiile clientului față de bancă, decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire la încetarea obligațiilor băncii față de beneficiari, dacă aceștia nu au solicitat executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate". Conform acestei clauze s-a reținut întemeiat că obligațiile din convenție, încetează numai în cazul restituirii de către beneficiarul sirian a scrisorilor de garanție și contragaranție către banca garantă siriană.

În adevăr, din art. 1.13 invocat rezultă fără echivoc că, independent de data valabilității prevăzută în convenție, obligațiile reclamantei, client, față de banca pârâtă, încetează numai în cazul restituirii originalelor scrisorilor de garanție de către beneficiar către banca siriană garantă, astfel că, până la acest moment, B.C.R. rămâne obligată să achite către banca siriană comisioanele și spezele bancare, pe care la rândul său întemeiat le-a încasat de la reclamantă, conform art. 2.3 din convenția CAR. Convenția de garanție s-a încheiat pentru asigurarea executării unor obligații comerciale încheiate de reclamantă cu beneficiarul sirian. Nu s-a făcut dovada de către reclamant că garanția bancară a rămas fără obiect, dat fiind faptul că partenerul extern nu a confirmat încetarea valabilității garanției și restituirea originalului scrisorii de garanție către banca garantă din Siria.

Recurenta a invocat și acte normative emise de autoritățile siriene privind regimul juridic al garanțiilor bancare, potrivit cărora obligațiile de plată față de banca garantă există numai pentru cererile formulate în perioada de valabilitate a garanției. Aceste norme siriene nu sunt aplicabile convenției în litigiu supusă legii române și oricum nu ar putea să modifice clauzele convenite dintre părți privind modalitățile concrete de executare. In ce privește recursul pârâtei B.C.R. București. Susținerile acestei recurente în sensul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive sunt fără temei. Pretențiile în litigiu - restituirea spezelor și comisioanelor bancare, încasate de B.C.R.

- privesc perioada 1 iulie 2002 -31 martie 2005. Este adevărat că B. a fost semnatara Convenției ACR din 21 aprilie 1999, dar urmare radierii acestei bănci din registrul Comerțului (21 octombrie 1999), toate drepturile și obligațiile acestei bănci au fost preluate de B.C.R., care a gestionat convenția de garanție în cauză și a încasat sumele a căror restituire formează obiectul cauzei. Art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004, cu modificările ulterioare, invocat de pârâta recurentă, nu-și are aplicabilitate în speță, întrucât A.V.A.S. preia drepturile și obligațiile fostei B. SA, până la data radierii acesteia din registrul Comerțului, or, pretențiile în litigiu sunt ulterioare. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I. SA București și pârâta B.C.R. SA București împotriva deciziei nr. 646 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2008.