ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2133/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2133/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata
sub nr. 1672/2005 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.R. SA, solicitând
instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.479,03 DOLARI
S.U.A., cu titlu de despăgubiri, reprezentând speze și comisioane bancare
încasate de parată în mod nejustificat pentru scrisoarea de contragaranție
bancară emisă de pârâtă ref. G008154/820 și garanția bancară emisă de B.C.
S.
pentru buna execuție a contractului nr. 33/1989
încheiat cu beneficiarul sirian B.R.C., ambele cu valabilitate expirată, precum
si obligarea pârâtei la plata sumei de 4606,04 DOLARI S.U.A. cu titlu de
dobândă legală.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că, la data de 21 aprilie 1999, a semnat cu B. în prezent B.C.R.
Convenția Angajament Revolving nr. 203376.
Conform art. 1 din
Convenție, banca emite la cererea reclamantei, scrisoare de garanție bancară și
contragaranție de bună execuție, pe o perioadă de 2 ani, respectiv până la data
de 31 decembrie 2002. Totodată, obiectul acestei convenții îl formează și
garanțiile bancare deja emise în baza convenției de lucru nr. 31074/1994 și
addendumurilor la aceasta, precum și
garanțiile
bancare a căror valabilitate depășește valabilitatea Convenției Angajament Revolving
203376.
În baza
contragaranției bancare emisă de B.C.R., B.C.S. a emis scrisoare de garanție
bancară de bună execuție ref.173040/90 de aceeași valoare de 697.900 DOLARI
S.U.A. + 1.335.600 SYP - (valoare inițială: 615.000 DOLARI S.U.A. + 1.154.000
SYP – majorată ulterior).
În
conformitate cu art. 1 pct. 8 din Convenția Angajament Revolving
nr. 203376/1999
„diminuarea angajamentului de plată asumat de bancă din
scrisorile de garanție bancară și contragaranție va avea loc integral
la expirarea
valabilității”.
Conform
prevederilor garanției/contragaranției bancare în cauză, plățile pe baza
acestora se fac la prima solicitare scrisă din partea beneficiarului sirian
care
trebuie
să fie transmisă și primită la bancă până cel mai târziu la
15 iunie 1992,
orele 1 PM, după această
dată, obligațiile privind garanția încetează în totalitate.
De
asemenea, se stipulează în textul garanției/contragaranției bancare că
valabilitatea acestora continuă până la obținerea
din partea beneficiarului
sirian
a certificatului de acceptare finală și nu pot fi
anulate în perioada valabilității fără
acordul scris al beneficiarului.
Certificatul de acceptare
finală
a fost
emis de
beneficiarul sirian B.R.C. la data
de
6 decembrie 1997,
dată la care,
conform celor de mai sus, garanția/contragaranția
bancară au expirat, devenind nule și fără obiect.
Cu toate acestea,
numai pe considerentul formal că beneficiarul extern nu a restituit originalul
scrisorii de garanție bancară, pârâta a încasat în continuare în mod
nejustificat
de la SC I. SA speze și
comisioane bancare, cauzând astfel daune reclamantei.
În drept, au fost
invocate
dispozițiile art. 969 și 970 C.
civ.
În dovedirea cererii,
reclamanta a depus la dosar
înscrisuri.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, pârâta B.C.R. a
invocat
excepția lipsei
calității
procesuale
pasive, arătând că în temeiul O.U.G. nr. 85/2004 A.V.A.S. se subrogă în
drepturile
și
obligațiile
B.C.R. care au fost
preluate
în urma
fuziunii
cu B., în toate
procesele și cererile în legătură cu activitatea desfășurată de B. până la data
radierii acesteia din registrul comerțului, astfel încât calitatea procesuală
aparține exclusiv A.V.A.S.
Pe
fondul cauzei, pârâta a susținut că cererea este nefondata întrucât prin
semnarea Convenției de Angajament Revolving, reclamanta a fost de acord cu
clauza conform căreia „independent de data
valabilității
prevăzuta în garanție,
obligațiile
clientului față de bancă decurgând din scrisorile de
garanție
și
contragaranție
emise, încetează numai în cazul restituirii
originalelor
de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu
privire
la încetarea
obligațiilor
băncii față de beneficiari,
dacă aceștia nu au
solicitat
executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de
valabilitate”.
Mai mult, prin cererea Angajament
nr. 31.0/ MP/GM din 1
1 decembrie 1989
ordonatorul
s-a
obligat „să-și asume
întreaga răspundere pentru eliberarea garanției necondiționate și că ne vom
îngriji
să fie respectate întocmai
obligațiile contractuale
iar,
orice
diferend ivit în executarea
contractului îl soluționăm cu partenerul în timp
util
iar,
de îndată ce
obligațiile
noastre
contractuale, garantate prin
scrisorile
de
garanție
încetează, vom cere beneficiarului restituirea scrisorii de garanție către
banca emitentă
cunoscând că obligațiile
asumate prin prezenta față de bancă vor înceta numai în
momentul în care se confirma această restituire”.
Prin
urmare, reclamanta era în cunoștință de cauză la data emiterii
contragaranției de
prevederile legislației siriene și de faptul că B./B.C.R.
se va putea considera eliberată de orice
obligații în baza angajamentului asumat
numai doar după primirea
confirmării de la banca siriană (eliberarea din obligo-
descărcarea la extern).
Reclamanta nu a făcut dovada „eliberării B.C.R. SA din
obligo”, respectiv nu
a prezentat dovada descărcării B.C.R. la extern, așa cum este stipulat la cap.3
pct. 3.1 din Convenția de Angajament Revolving.
Pârâta
a mai arătat că în Siria, chiar dacă în garanție se stipulează o dată fixă a
expirării valabilității, obligația asumată prin garanție nu se stinge decât în momentul
restituirii ei băncii garante și pe baza unei comunicări scrise a
beneficiarului privind încetarea oricărei
obligații de plată a acesteia.
La
termenul de judecată din data de 25 mai 2005 reclamanta și-a completat
cererea
chemând în judecată în calitate de pârât și
A.V.A.S., invocând
dispozițiile
art. 15
din O.U.G. nr. 18/2004,
astfel
cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 85/2004
și solicitând ca instanța să oblige pârâta care are calitate procesuală pasivă la
plata sumelor pretinse prin acțiune.
Prin precizarea la
acțiune, reclamanta a arătat că sumele solicitate reprezintă comisioane de risc
și gestiune de
2,25 %
pe an și dobânda
de 6 % pe an pentru perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005 calculate la
valoarea de 697.900 DOLARI S.U.A. și 1.335.600 LS și încasate de pârâta B.C.R.
Prin răspunsul la
întâmpinarea depusă de B.C.R., reclamanta a
arătat
că prin emiterea „certificatului de acceptare finală, atât banca garantă cât și
banca contragarantă (B.C.R.) nu mai au
obligații
fața de beneficiarul extern; totodată Regulile uniforme privind
garanțiile
la cerere. Publicația nr. 458, la
art. 25 menționează că daca garantul a luat cunoștință de faptul că garanta a
încetat prin plată, expirarea perioadei, anularea sau prin orice alt mod, banca
garantă contragarantă trebuie să notifice ordonatorului garanției asupra
încetării
valabilității
garanției; în
această
situație
este inadmisibil ca
pârâta B.C.R. sa încaseze după expirarea contragaranției bancare și încetarea
obligației de plată comisioane și speze bancare pentru o contragaranție bancară
expirată care nu mai prezintă nici un risc, în sensul că ar putea vreodată să
fie executata.
Referitor la eliberarea
din obligo a B.C.R. în conformitate cu art. 1.8 din Convenția Angajament
Revolving, aceasta are loc integral la expirarea
valabilității
scrisorilor
de
garanție
contragaranție. Prin urmare, pârâta B.C.R. a fost
descărcată din obligo la data expirării valabilități garanției.
La termenul de
judecată din dată de 22 iunie 2005, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive susținând că în conformitate cu art. 15 alin. (1)
din O.U.G. nr. 18/2004 modificat prin O.U.G. nr. 85/2004 A.V.A.S. se subrogă în
drepturile
și obligațiile B.C.R. în
legătură cu daunele izvorâte din activitatea de B. până la data lichidării
acesteia din registrul comerțului, ori pretențiile reclamantei vizează speze și
comisioane ce au fost încasate de B.C.R. în perioada 26 martie 2002 – 25 martie
2005, deci ulterior radierii B. din Registrul Comerțului care s-a produs la
data de 21 octombrie 1999.
Tribunalul a unit
fondul excepției lipsei calității procesuale pasive a B.C.R. și excepția lipsei
calității procesuale a A.V.A.S., conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând actele și
lucrările cauzei, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința
comercială nr. 4986 din 7 decembrie 2005, hotărând:
- a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive a B.C.R. ca nefondată;
- a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și în consecință a respins
acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă
împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală;
- a respins acțiunea
în contradictoriu cu pârâta B.C.R. ca nefondată.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut:
La data de
21 aprilie 1999
între reclamanta SC I.
SA și B. s-a încheiat
convenția angajament Revolving nr. 20-3376 prin care banca și-a asumat obligația
de a emite, majora sau prelungi scrisori de garanție bancară și contragaranție
de participare la licitație, bună execuție, restituire bancară pe o perioadă de
2 ani, respectiv până la 31 decembrie 2000.
În
temeiul acestei convenții, B. a emis scrisoarea de contragaranție bancară
45/3/0001/90 (preluată de B.C.R.
sub ref. G008153/820 + G008154/820), în
valoare inițială de 615.000 DOLARI S.U.A. plus 1.154.000 lire siriene, valoare
majorată la 697.900 DOLARI S.U.A. plus 1.335.600 lire siriene; pentru emiterea
de către B.C.S. a unei garanții bancare de bună execuție a contractului nr. 33/1989
încheiat între reclamantă și societatea siriană B.R.C., având ca obiect construirea
unei noi instalații de recuperare L.P.G. în Rafinăria Banias. În cuprinsul
acestei scrisori de contragaranție bancară se menționează faptul că
„valabilitatea garanției continuă până la obținerea certificatului de acceptare
finală”.
Ca
urmare a acestei scrisori de contragaranție bancară, B.C.
S.
a emis scrisoarea de garanție bancară de
bună execuție nr. 173040/1990 în valoare de 615.000 DOLARI S.U.A. plus
1.154.000 lire siriene, valoare majorată
ulterior
la 697.900 DOLARI S.U.A. plus 1 335.600 lire siriene. De asemenea, și în
cuprinsul acesteia, se menționează că
valabilitatea
garanție
continua până la obținerea
certificatului de recepție
finala
și
nu poate fi
anulată în
timpul
valabilității
sale fără acordul scris al
beneficiarului.
Certificatul de
acceptare finală a fost emis de beneficiarul B.R.C. la data de 6 decembrie
1997.
În ceea ce privește
cererea prin care reclamanta solicită, în contractul cu pârâta A.V.A.S.,
obligarea acesteia la plata comisioanelor bancare încasate în temeiul
Convenției Angajament Revolving nr. 203376 de către B.C.R., în perioada 26
martie 2002 - 25 martie 2005 pentru scrisoarea de contragaranție bancara emisă
de B. sub
nr. 45/3/0001/90
Tribunalul
apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. este
întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din
O.U.G. nr. 18/2004 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 85/2004 „A.V.A.S.
se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. și reprezintă
statul,
în
calitate
de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi investite
instanțele
judecătorești ori
arbitrale
în legătură cu angajamentele, răspunderile,
daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții,
prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de B. SA până la
data radierii acesteia din registrul comerțului”.
Din aceste
dispoziții
legale rezultă că A.V.A.S. se
subrogă în
drepturile
și
obligațiile
B.C.R. doar în acele cauze al
căror raport
juridic
obligațional
izvorăște din
activitatea
pe care a
desfășurat-o B.
Prin
urmare, pentru a interveni această subrogare legală nu
este
suficient
ca
raportul juridic dedus judecății să aibă ca izvor un contract încheiat
de
B. (cum este cazul în speță), ci este necesar ca
actul sau faptul juridic
din
care s-a născut raportul
juridic
litigios să fi fost săvârșit de B.
(situație
care nu se mai regăsește în speță,
comisioanele a căror restituire
se
solicită de
către reclamantă fiind percepute de către B.C.R. în perioada
26 martie 2002 - 25 martie 2005.
În consecință,
Tribunalul va admite excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.
și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu
aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate
procesuală.
În
ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B.C.R.,
Tribunalul
apreciază că este nefondată întrucât prin clauza
1.13
din Convenția
Angajament
Revolving nr. 203376 părțile au stabilit că „Independent
de
data
valabilității
prevăzută în garanție, obligațiile clientului față de bancă decurgând
din scrisoarea
de
garanție și contragaranție emise încetează numai în cazul
restituirii originalelor
de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire
la încetarea
obligațiilor
băncii față
de beneficiari”.
Prin
urmare în condițiile în care prin această clauză reclamanta și-a asumat
obligația
de a plăti băncii comisioanele și
spezele prevăzute la clauza 3 din contract până la data la care beneficiarul
(în speță societatea siriană B.
R.C.)
restituie
originalul
scrisorii
de contragaranție
sau
comunică în
mod expres încetarea obligațiilor
băncii față de beneficiar cererea având ca obiect restituirea comisioanelor
încasate de B.C.R. după emiterea certificatului de acceptare finală emis de
beneficiarul sirian, fără ca vreuna din cele 2 condiții stipulate de părți
pentru încetarea obligației de plată a comisioanelor (restituirea originalului
scrisorii de contragaranție sau manifestarea expresă de voință a beneficiarului
privind încetarea obligațiilor băncii față de aceasta) să se fi realizat este
nefondata.
În
raport de această prevedere din Convenția Angajament Revolving nr. 203376 este
lipsită
de relevanță juridică împrejurarea
că în cuprinsul scrisorii
de
garanție
bancară emisă de B.C.S. și în
cuprinsul scrisorii
de contragaranție
bancară emisă de B. se menționează că
valabilitatea
acestora
continua
până la
certificatul de
acceptare
finală
și,
deci
emiterea de către beneficiarul sirian B.
R.
C. a certificatului de acceptare
finală
la data de 6 decembrie 1997 nu
are
drept efect stingerea obligației reclamantei de plată a
comisioanelor
stipulate
prin
clauza
3 din convenție.
De
altfel, reclamanta
prin
cererea
adresată
B. pentru emiterea unei scrisori
contragaranție
bancară pentru
contractul
nr. 33/1989 încheiat cu B.R.C. declară:
„deîndată ce obligațiile noastre
contractuale
garantate prin
scrisorile
dvs. de
garanție
încetează, vom cere
beneficiarului restituirea scrisorii de garanție
de către banca emitentă cunoscând
că
obligațiile
asumate prin prezenta față de banca dvs. încetează numai în momentul în care se
confirma această restituire.
Emiterea de către beneficiarul
sirian
a
certificatului
de acceptare
finală a lucrărilor
de instalații de recuperare L.P.G. ce au format obiectul contractului nr. 33/89
încheiat între reclamantă și
beneficiarul
garanției societatea B.R.C. nu reprezintă, astfel cum a susținut reclamanta
prin concluziile scrise depuse la dosar „un acord expres de voință al
beneficiarului pentru încetarea obligațiilor băncii față de acesta”.
Reținând,
pentru considerentele expuse, că pârâta B.C.R. a perceput comisioanele
solicitate de reclamantă cu respectarea clauzelor contractuale stipulate de
părți în Convenția Angajament Revolving nr. 203376 din 21 aprilie 1999
Tribunalul urmează să respingă cererea formulată în contradictoriu cu această
pârâta ca nefondată.
Tribunalul a respins
cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca nefondată.
Împotriva acestei
sentințe, au declarat apel reclamanta și pârâta B.C.R.
Apelanta-reclamantă
SC I. SA a criticat sentința pentru următoarele motive:
- Instanța de fond
și-a întemeiat convingerea pe interpretarea trunchiată a prevederilor art. 1.13
din Convenția
Angajament Revolving nr. 20.3376/1994, al cărui conținut integral este
următorul:
Independent
de data valabilității prevăzută în garanții,
obligațiile Clientului față de Bancă
decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai
în cazul restituirii originalelor
de către
beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarilor,
cu
privire la încetarea obligațiilor băncii
față de beneficiari, dacă aceștia, nu au solicitat executarea scrisorilor de
garanție și contragaranție în
termenul de valabilitate”.
Rezultă că
obligațiile clientului față de bancă încetează nu numai la restituirea
originalelor de către beneficiar sau la
primirea acordului expres al beneficiarului,
ci și în cazul unei solicitări de executare a scrisorii de garanție și
contragaranție în termenul de valabilitate, caz în care nu mai sunt necesar
nici returnarea originalului scrisorii de garanție sau primirea acordului
expres al beneficiarilor.
- În documentele
existente la dosar, se arată că la data 23 decembrie 2001, beneficiarul
garanției a cerut prin plata garantată plata în executare a garanției sau
extinderea valabilității până la 30 iunie 2002.
La cererea primită
ordonatorul a refuzat să extindă valabilitatea scrisorii de garanție cu
scrisoarea nr. 33/1588 din 17 ianuarie 2002 și ca urmare a încetării
obligațiilor, încetează și obligația de plată a spezelor și comisioanelor.
Pe baza acestora,
angajamentul asumat de ordonator prin art. 1.13 din C.A.R. încetează irevocabil
la data de 21 ianuarie 2002 și ca urmare a încetării obligațiilor, încetează și
obligația de plată a spezelor și comisioanelor.
- Instanța nu se
pronunță deloc asupra obligațiilor pârâtei B.C.R. din Regulile uniforme privind
garanțiile la cerere, Publicația nr. 458/1995 - Camera de Comerț Internațional
Paris, obligații majore pe care pârâta B.C.R. nu le-a îndeplinit și care au
condus la încasarea prin abuz de pârâtă a comisioanelor și spezelor neavenite
pentru prestații neefectuate.
Apelanta-reclamantă a
solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul
admiterii acțiunii reclamantei.
La dosar, au fost
depuse: Adresa nr. 66088 din 9 ianuarie 2002, Corespondență fax - din 23
decembrie 2001, Adresa nr. 33/1588 din 17 ianuarie 2002, calculul
despăgubirilor, Adresa nr. 8023 din 23 noiembrie 2006 alte înscrisuri.
Apelanta pârâtă B.C.R.
a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției
lipsei calității procesuale pasive a B.C.R., respectiv excepția lipsei
calității procesuale pasive invocate de A.V.A.S. și respingerea acțiunii
reclamantei față de A.V.A.S.
S-au
invocat următoarele motive de apel:
Prin
art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004, modificata prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S.
se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. SA și reprezintă statul, în
calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi
învestite instanțele judecătorești ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile,
daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții, prezente
sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de B.R.C.E. B. SA până la
data radierii acesteia din
registrul
comerțului.
Din dispozițiile acestui act, rezultă că de la data
intrării în vigoare
a acestui normativ, 1 noiembrie 2004, B.C.R. nu mai are calitate procesuală în nici
un litigiu care are ca obiect angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte,
precum și orice alte pretenții prezente sau
viitoare
izvorâte din activitatea fostei B. SA până la data radierii
acestei bănci.
Litigiul de față are
ca obiect obligarea băncii la plata unor comisioane și speze bancare încasate
de la reclamantă, atât pentru angajamentul
asumat la extern de B.C.S. prin scrisoarea de
garanție emisă la Ordinul SC I. SA, și se încadrează în enumerările făcute de
legiuitor la art. 15, menționat.
Subrogarea
A.V.A.S. în drepturile și obligațiile B.C.R. este de plin drept fără a se face
vreo distincție cu privire la natura litigiilor care izvorăsc din activitatea
forței B., singura condiție fiind ca aceasta să izvorască din activitatea B.
până la data radierii fostei bănci din registrul comerțului.
Chiar
dacă sumele sunt percepute de B.C.R., în perioada 26 martie 2002 - 25 martie
2005, actul care a născut raportul juridic litigios a fost săvârșit de B.
anterior radierii acesteia din registrul comerțului.
La
dosar, apelanta B.C.R. a depus înscrisuri: Mesaje - Fax: 14 iulie 2006, 24
octombrie 2006.
Intimata
A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor
promovate, iar cu referire la apelul promovat de B.C.R. se arată că
dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004 se referă la activitatea B. până la
data radierii acesteia din registrul comerțului, or B.C.R. a încasat
comisioanele bancare ca urmare a propriei activități și B.C.R. nu a înregistrat
vreun prejudiciu datorat activității B., iar a obliga A.V.A.S. să suporte
restituirea spezelor și comisioanelor bancare încasate de B.C.R. în perioada
martie 2002 - martie 2005, ar însemna că se acceptă îmbogățirea fără justă
cauză a B.C.R.
În
ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, se rețin prevederile
art. 1.13
din Convenția de Angajament
Revolving, respectiv că obligația clientului față de Bancă decurgând din scrisorile
de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii
originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al
beneficiarilor cu privire la încetarea obligației băncii fată de beneficiar,
dacă aceștia nu au solicitat executarea scrisorii de garanție contragaranție în
termenul de valabilitate.
B.C.R.
a formulat întâmpinare la apelul declarat de
reclamantă, solicitând respingerea
acestuia, apreciind că obligația clientului față de bancă încetează numai dacă
s-a restituit originalul garanției sau există un acord expres al beneficiarului
scrisorii de garanție din care să rezulte că I.E.S.A. și-a îndeplinit
obligațiile contractuale, dacă aceștia nu au solicitat executarea scrisorii de
garanție și contragaranție în termenul de valabilitate. Aceste aspecte nu sunt întrunite
în speță, întrucât nu s-a executat garanția bancară și, prin urmare, nici
obligația apelantului-reclamant nu au încetat la momentul precizat în motivele de
apel.
Apelanta-reclamantă
a formulat întâmpinare la apelul declarat
de
B.C.R., solicitând
respingerea apelului, deoarece obiectul litigiului izvorăște din activitatea
proprie a B.C.R., respectiv comisioanele și spezele bancare au fost percepute în
perioada martie 2002 – martie
2005.
Analizând temeinicia
și legalitatea sentinței, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 661 pronunțată la 11
decembrie 2006, în dosarul nr. 11126/3/2005, a respins apelurile, ca nefondate,
după cum urmează:
În
ceea ce privește
apelul declarat de B.C.R., Curtea îl va constata nefondat pentru următoarele motive:
Conform art. 15 alin.
(1) - O.U.G. nr. 18/2004, modificat prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă
în drepturile și obligațiile B.C.R. SA și reprezintă statul, în calitate de
garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi învestite
instanțele judecătorești ori arbitrale în legătură cu angajamentele,
răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori
pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de B.R.C.E.
- B. - SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului.
Din interpretarea
acestor dispoziții, rezultă că se are în vedere activitatea prejudiciabilă a
fostei B. SA, până la data radierii acesteia din registrul comerțului, adică 21
octombrie 1999.
Or, B.C.R. a încasat
comisioanele și spezele bancare, pretins a fi restituite de reclamantă,
ulterior radierii B., ca urmare a propriei activități.
Prin urmare,
pretențiile reclamantei vizează restituirea spezelor și comisioanelor bancare
încasate de B.C.R. în perioada martie 2002 - martie 2005, pretențiile fiind
ulterioare radierii B. din Registrul comerțului.
În consecință, pentru
aceste motive, Curtea a constatat apelul declarat de B.C.R. nefondat și l-a
respins, potrivit art. 296 C. proc. civ.
Curtea a respins și apelul
declarat de reclamantă ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța
de fond nu a interpretat trunchiat dispozițiile art. 1.13 Convenția de
angajament Revolving nr. 20,3376/1994, ci a analizat
condițiile în care opera
încetarea obligațiilor clientului față de bancă,
în funcție de circumstanțele de fapt
ale speței.
Astfel,
în condițiile în care nu s-a restituit originalul scrisorii de
garanție și
contragaranție de către beneficiar și nici nu a existat un acord expres al
beneficiului cu privire la încetarea obligației băncii față de beneficiari,
tribunalul a apreciat, corect, că obligația decurgând din Convenție nu a
încetat.
De
altfel, prin cererea Angajament pentru emiterea scrisorii de garanție bancară
din 11 decembrie 1989, SC I. a învederat că obligațiile asumate prin prezenta,
față de B.C.R. încetează numai în momentul în care se confirmă restituirea
scrisorii de garanție.
Cât
privește teza ultimă a art.
1.13.
din
Convenția, referitor la încetarea obligațiilor beneficiarului în cazul
solicitării executării scrisorii de garanție și contragaranție în termenul de
valabilitate, Curtea reține că această ipoteză-caz în care celelalte două
condiții de încetare a obligațiilor nu au relevanță operează numai dacă are loc
și executarea în sine a garanției/contragaranției,
ceea ce în speță nu s-a
realizat, și prin urmare, obligațiile privind plata spezelor și comisioanelor bancare
nu au încetat.
Chiar
dacă I.E.S.A. menționează că a refuzat să extindă valabilitatea scrisorii de
garanție, acest refuz este motivat de elemente ce țin de derularea raporturilor
comerciale, ce nu constituie condiții în textul garanției bancare și care nu
pot fi comunicate băncii siriene în numele B.C.R. întrucât garanțiile bancare
sunt independente de obligația principală.
Termenul
de valabilitate arătat în cadrul scrisorii ele garanție nu afectează obiectele
asumate de B. în calitatea sa de bancă contragarantă, întrucât angajamentul său
a fost asumat fața de B.C.S. și nu fată de I.E.S.A. Obligația reclamantei față
de banca contragarantă încetează doar prin restituirea originalelor de către
beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului cu privire la
încetarea obligației băncii față de beneficiar potrivit art. 1.13 din
convenție.
Certificatul
de acceptare finală emis de beneficiarul sirian a atestat realizarea părții
tehnice a proiectului care face obiectul contractului comercial și nu a anulat
obligația de plată în executare formulata în cadrul termenului de valabilitate.
În
ceea ce privește reglementarea aplicabila scrisoarea de garanție, acestora le
sunt incidente prevederile Circularei C.B.S. nr. 164/1988
:
astfel
cum rezultă și din cererea de emitere a garanției și nu Regulile uniforme
privind garanția la cerere, întrucât în cuprinsul scrisorii de garanție nu s-a
făcut mențiune expresă în sensul aplicării regulilor uniforme ale garanției în
speță.
În
art. 1 din Regulile uniforme se precizează ca acestea se aplică oricărei
garanții la cerere și amendamentelor aduse pe care un garant a primit
instrucțiuni sa o emită și care stabilește ca îi sunt
aplicabile
regulile uniforme pentru garanțiile la cerere ale
Camerei de Comerț Internațional Paris - Publicația nr. 458/1995.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs reclamanta și pârâta B.C.R., prima invocând ca
temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în fapt
următoarele critici:
- Deși instanța de
apel consideră că scrisorilor de garanție bancară, le sunt incidente
prevederile Circularei C.B.S. nr. 164/1988, nu face și aplicarea acestor
dispoziții, conform cărora obligația băncii contragarantă, față de banca
garantă, la plata de speze și comisioane se referă strict la perioada de
valabilitate a garanțiilor.
Astfel din art. 1.8
din C.A.R. rezultă că diminuarea angajamentului de plată asumat de bancă din
scrisorile de garanție bancară și contragaranție, va avea loc integral la
expirarea valabilității.
În atare situație, încasarea
comisioanelor și a spezelor de către intimata B.C.R., pentru perioade ulterioară
datei de expirare a valabilității garanției în cauză, nu are suport contractual
deoarece obligația Ordonatorului de plată a comisioanelor către banca
contragarantă este asumată pentru perioada de valabilitate a garanției bancare
și nicidecum pentru o perioadă nedeterminată.
Se mai invocă
interpretarea greșită a art. 1.13 din C.A.R., referitoare la încetarea
obligațiilor beneficiarului în cazul solicitării executării de garanție în
termenul de valabilitate, fapt ce a condus la concluzia eronată că această
ipoteză în care cele două condiții de încetare a obligațiilor nu au relevanță, încetarea
obligației de plată operează numai dacă are loc și executarea în sine a
garanției/contragaranției, ceea ce în speță nu s-a realizat și prin urmare
obligația privind plata spezelor și comisioanelor nu a încetat.
Or, este dovedit
faptul că beneficiarul a solicitat executarea scrisorii de garanție la data de
23 decembrie 2001, dată la care conform art. 1.13, au încetat obligațiile
recurentei față de intimata-pârâtă B.C.R., decurgând din scrisoarea de
garanție.
Prin recursul
declarat de pârâta B.C.R. și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., s-a criticat decizia atacată sub aspectul respingerii greșite a excepției
lipsei calității pasive, pe care a invocat-o în baza art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004,
potrivit căruia „A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R.
Recursurile sunt
nefondate pentru următoarele considerente:
Prin critica
recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,
s-a invocat interpretarea greșită, a actului dedus judecății, respectiv a
obligației sale ce decurge din Convenția Angajament Revolving (C.A.R.) nr. 203376/1999.
Din considerentele
deciziei, rezultă însă că instanța analizând devolutiv cauza a făcut o
interpretare corectă a clauzei 1.13 din C.A.R., în conformitate cu voința
părților.
Înalta Curte urmează
a reține că recurenta-reclamantă și-a însușit clauza conform căreia obligațiile
sale față de intimata recurentă decurgând din scrisorile de garanție și
contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de
către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire
la încetarea obligațiilor băncii față de aceștia, dacă ei nu au solicitat
executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de
valabilitate.
Așa fiind, este justă
concluzia, în raport de care recurenta intimată B.C.R., se va considera
eliberată de orice obligație în baza angajamentului asumat prin emiterea
contragaranției de către fosta B., numai după primirea de la banca siriană C.B.S.
a descărcării la extern, prin restituirea originalului scrisorii de garanție
pentru a fi anulată, deoarece numai atunci se consideră că operațiunea
comercială s-a încheiat pentru toate părțile.
În aceste condiții în
mod corect instanța de apel a apreciat și a reținut că în cauză nu există
acordul expus al beneficiarului contractului extern, cu privire la încetarea
obligațiilor băncii pârâte.
Instanța a
interpretat corect dispozițiile art. 1.13 din C.A.R., deoarece recurenta
reclamantă nu se află în ipoteza respectivă întrucât din înscrisurile depuse,
nu rezultă că garanția bancară a rămas fără obiect, câtă vreme partenerul
sirian nu a confirmat în scris că garanția și-a încetat valabilitatea pe de o
parte iar pe de altă parte recurenta intimată, potrivit convenției nu avea
obligația să obțină documentația necesară anulării garanției.
Așa fiind, în cauză
nu se poate reține că decizia atacată este afectată de nelegalitatea invocată
de recurenta reclamantă.
În ceea ce privește
recursul pârâtei reclamante, urmează a se reține că în mod justificat s-a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive, de îndată ce pretențiile recurentei
reclamante, vizează speze și comisioanele invocate de B.C.R. după radierea B.
din registrul Comerțului.
Deci pretențiile nu
vizează sume încasate de B. ci de recurenta reclamantă pentru perioada
2002-2005, pentru care raporturile juridice sau legal direct între reclamantă
și această intimată.
Așa fiind, reținând
că în cauză nu s-au pus în discuție, motive de nelegalitate de ordine publică,
pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanta SC I. SA București și de pârâta B.C.R. SA București
împotriva deciziei comerciale nr. 661 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 13 iunie 2008.