ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2133/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrata sub nr. 1672/2005 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.R. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.479,03 DOLARI S.U.A., cu titlu de despăgubiri, reprezentând speze și comisioane bancare încasate de parată în mod nejustificat pentru scrisoarea de contragaranție bancară emisă de pârâtă ref. G008154/820 și garanția bancară emisă de B.C. S. pentru buna execuție a contractului nr. 33/1989 încheiat cu beneficiarul sirian B.R.C., ambele cu valabilitate expirată, precum si obligarea pârâtei la plata sumei de 4606,04 DOLARI S.U.A.

cu titlu de dobândă legală. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 21 aprilie 1999, a semnat cu B. în prezent B.C.R. Convenția Angajament Revolving nr. 203376. Conform art. 1 din Convenție, banca emite la cererea reclamantei, scrisoare de garanție bancară și contragaranție de bună execuție, pe o perioadă de 2 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2002. Totodată, obiectul acestei convenții îl formează și garanțiile bancare deja emise în baza convenției de lucru nr. 31074/1994 și addendumurilor la aceasta, precum și garanțiile bancare a căror valabilitate depășește valabilitatea Convenției Angajament Revolving 203376. În baza contragaranției bancare emisă de B.C.R., B.C.S.

a emis scrisoare de garanție bancară de bună execuție ref.173040/90 de aceeași valoare de 697.900 DOLARI S.U.A. + 1.335.600 SYP - (valoare inițială: 615.000 DOLARI S.U.A. + 1.154.000 SYP – majorată ulterior). În conformitate cu art. 1 pct. 8 din Convenția Angajament Revolving nr. 203376/1999 „diminuarea angajamentului de plată asumat de bancă din scrisorile de garanție bancară și contragaranție va avea loc integral la expirarea valabilității”. Conform prevederilor garanției/contragaranției bancare în cauză, plățile pe baza acestora se fac la prima solicitare scrisă din partea beneficiarului sirian care trebuie să fie transmisă și primită la bancă până cel mai târziu la 15 iunie 1992, orele 1 PM, după această dată, obligațiile privind garanția încetează în totalitate.

De asemenea, se stipulează în textul garanției/contragaranției bancare că valabilitatea acestora continuă până la obținerea din partea beneficiarului sirian a certificatului de acceptare finală și nu pot fi anulate în perioada valabilității fără acordul scris al beneficiarului. Certificatul de acceptare finală a fost emis de beneficiarul sirian B.R.C. la data de 6 decembrie 1997, dată la care, conform celor de mai sus, garanția/contragaranția bancară au expirat, devenind nule și fără obiect. Cu toate acestea, numai pe considerentul formal că beneficiarul extern nu a restituit originalul scrisorii de garanție bancară, pârâta a încasat în continuare în mod nejustificat de la SC I. SA speze și comisioane bancare, cauzând astfel daune reclamantei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și 970 C. civ. În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B.C.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în temeiul O.U.G. nr. 85/2004 A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. care au fost preluate în urma fuziunii cu B., în toate procesele și cererile în legătură cu activitatea desfășurată de B. până la data radierii acesteia din registrul comerțului, astfel încât calitatea procesuală aparține exclusiv A.V.A.S.

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că cererea este nefondata întrucât prin semnarea Convenției de Angajament Revolving, reclamanta a fost de acord cu clauza conform căreia „independent de data valabilității prevăzuta în garanție, obligațiile clientului față de bancă decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire la încetarea obligațiilor băncii față de beneficiari, dacă aceștia nu au solicitat executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate”.

Mai mult, prin cererea Angajament nr. 31.0/ MP/GM din 1 1 decembrie 1989 ordonatorul s-a obligat „să-și asume întreaga răspundere pentru eliberarea garanției necondiționate și că ne vom îngriji să fie respectate întocmai obligațiile contractuale iar, orice diferend ivit în executarea contractului îl soluționăm cu partenerul în timp util iar, de îndată ce obligațiile noastre contractuale, garantate prin scrisorile de garanție încetează, vom cere beneficiarului restituirea scrisorii de garanție către banca emitentă cunoscând că obligațiile asumate prin prezenta față de bancă vor înceta numai în momentul în care se confirma această restituire”. Prin urmare, reclamanta era în cunoștință de cauză la data emiterii contragaranției de prevederile legislației siriene și de faptul că B./B.C.R.

se va putea considera eliberată de orice obligații în baza angajamentului asumat numai doar după primirea confirmării de la banca siriană (eliberarea din obligo- descărcarea la extern). Reclamanta nu a făcut dovada „eliberării B.C.R. SA din obligo”, respectiv nu a prezentat dovada descărcării B.C.R. la extern, așa cum este stipulat la cap.3 pct. 3.1 din Convenția de Angajament Revolving. Pârâta a mai arătat că în Siria, chiar dacă în garanție se stipulează o dată fixă a expirării valabilității, obligația asumată prin garanție nu se stinge decât în momentul restituirii ei băncii garante și pe baza unei comunicări scrise a beneficiarului privind încetarea oricărei obligații de plată a acesteia.

La termenul de judecată din data de 25 mai 2005 reclamanta și-a completat cererea chemând în judecată în calitate de pârât și A.V.A.S., invocând dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 85/2004 și solicitând ca instanța să oblige pârâta care are calitate procesuală pasivă la plata sumelor pretinse prin acțiune. Prin precizarea la acțiune, reclamanta a arătat că sumele solicitate reprezintă comisioane de risc și gestiune de 2,25 % pe an și dobânda de 6 % pe an pentru perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005 calculate la valoarea de 697.900 DOLARI S.U.A. și 1.335.600 LS și încasate de pârâta B.C.R. Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de B.C.R., reclamanta a arătat că prin emiterea „certificatului de acceptare finală, atât banca garantă cât și banca contragarantă (B.C.R.) nu mai au obligații fața de beneficiarul extern; totodată Regulile uniforme privind garanțiile la cerere.

Publicația nr. 458, la art. 25 menționează că daca garantul a luat cunoștință de faptul că garanta a încetat prin plată, expirarea perioadei, anularea sau prin orice alt mod, banca garantă contragarantă trebuie să notifice ordonatorului garanției asupra încetării valabilității garanției; în această situație este inadmisibil ca pârâta B.C.R. sa încaseze după expirarea contragaranției bancare și încetarea obligației de plată comisioane și speze bancare pentru o contragaranție bancară expirată care nu mai prezintă nici un risc, în sensul că ar putea vreodată să fie executata. Referitor la eliberarea din obligo a B.C.R. în conformitate cu art. 1.8 din Convenția Angajament Revolving, aceasta are loc integral la expirarea valabilității scrisorilor de garanție contragaranție.

Prin urmare, pârâta B.C.R. a fost descărcată din obligo la data expirării valabilități garanției. La termenul de judecată din dată de 22 iunie 2005, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că în conformitate cu art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004 modificat prin O.U.G. nr. 85/2004 A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. în legătură cu daunele izvorâte din activitatea de B. până la data lichidării acesteia din registrul comerțului, ori pretențiile reclamantei vizează speze și comisioane ce au fost încasate de B.C.R. în perioada 26 martie 2002 – 25 martie 2005, deci ulterior radierii B. din Registrul Comerțului care s-a produs la data de 21 octombrie 1999. Tribunalul a unit fondul excepției lipsei calității procesuale pasive a B.C.R.

și excepția lipsei calității procesuale a A.V.A.S., conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările cauzei, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4986 din 7 decembrie 2005, hotărând: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.C.R. ca nefondată; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și în consecință a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; - a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta B.C.R. ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut: La data de 21 aprilie 1999 între reclamanta SC I. SA și B. s-a încheiat convenția angajament Revolving nr. 20-3376 prin care banca și-a asumat obligația de a emite, majora sau prelungi scrisori de garanție bancară și contragaranție de participare la licitație, bună execuție, restituire bancară pe o perioadă de 2 ani, respectiv până la 31 decembrie 2000. În temeiul acestei convenții, B. a emis scrisoarea de contragaranție bancară 45/3/0001/90 (preluată de B.C.R. sub ref. G008153/820 + G008154/820), în valoare inițială de 615.000 DOLARI S.U.A. plus 1.154.000 lire siriene, valoare majorată la 697.900 DOLARI S.U.A. plus 1.335.600 lire siriene; pentru emiterea de către B.C.S.

a unei garanții bancare de bună execuție a contractului nr. 33/1989 încheiat între reclamantă și societatea siriană B.R.C., având ca obiect construirea unei noi instalații de recuperare L.P.G. în Rafinăria Banias. În cuprinsul acestei scrisori de contragaranție bancară se menționează faptul că „valabilitatea garanției continuă până la obținerea certificatului de acceptare finală”. Ca urmare a acestei scrisori de contragaranție bancară, B.C. S. a emis scrisoarea de garanție bancară de bună execuție nr. 173040/1990 în valoare de 615.000 DOLARI S.U.A. plus 1.154.000 lire siriene, valoare majorată ulterior la 697.900 DOLARI S.U.A. plus 1 335.600 lire siriene. De asemenea, și în cuprinsul acesteia, se menționează că valabilitatea garanție continua până la obținerea certificatului de recepție finala și nu poate fi anulată în timpul valabilității sale fără acordul scris al beneficiarului.

Certificatul de acceptare finală a fost emis de beneficiarul B.R.C. la data de 6 decembrie 1997. În ceea ce privește cererea prin care reclamanta solicită, în contractul cu pârâta A.V.A.S., obligarea acesteia la plata comisioanelor bancare încasate în temeiul Convenției Angajament Revolving nr. 203376 de către B.C.R., în perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005 pentru scrisoarea de contragaranție bancara emisă de B. sub nr. 45/3/0001/90 Tribunalul apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 85/2004 „A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R.

și reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi investite instanțele judecătorești ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de B. SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului”. Din aceste dispoziții legale rezultă că A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R.

doar în acele cauze al căror raport juridic obligațional izvorăște din activitatea pe care a desfășurat-o B. Prin urmare, pentru a interveni această subrogare legală nu este suficient ca raportul juridic dedus judecății să aibă ca izvor un contract încheiat de B. (cum este cazul în speță), ci este necesar ca actul sau faptul juridic din care s-a născut raportul juridic litigios să fi fost săvârșit de B. (situație care nu se mai regăsește în speță, comisioanele a căror restituire se solicită de către reclamantă fiind percepute de către B.C.R. în perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005. În consecință, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B.C.R., Tribunalul apreciază că este nefondată întrucât prin clauza 1.13 din Convenția Angajament Revolving nr. 203376 părțile au stabilit că „Independent de data valabilității prevăzută în garanție, obligațiile clientului față de bancă decurgând din scrisoarea de garanție și contragaranție emise încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire la încetarea obligațiilor băncii față de beneficiari”.

Prin urmare în condițiile în care prin această clauză reclamanta și-a asumat obligația de a plăti băncii comisioanele și spezele prevăzute la clauza 3 din contract până la data la care beneficiarul (în speță societatea siriană B. R.C.) restituie originalul scrisorii de contragaranție sau comunică în mod expres încetarea obligațiilor băncii față de beneficiar cererea având ca obiect restituirea comisioanelor încasate de B.C.R. după emiterea certificatului de acceptare finală emis de beneficiarul sirian, fără ca vreuna din cele 2 condiții stipulate de părți pentru încetarea obligației de plată a comisioanelor (restituirea originalului scrisorii de contragaranție sau manifestarea expresă de voință a beneficiarului privind încetarea obligațiilor băncii față de aceasta) să se fi realizat este nefondata.

În raport de această prevedere din Convenția Angajament Revolving nr. 203376 este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că în cuprinsul scrisorii de garanție bancară emisă de B.C.S. și în cuprinsul scrisorii de contragaranție bancară emisă de B. se menționează că valabilitatea acestora continua până la certificatul de acceptare finală și, deci emiterea de către beneficiarul sirian B. R. C. a certificatului de acceptare finală la data de 6 decembrie 1997 nu are drept efect stingerea obligației reclamantei de plată a comisioanelor stipulate prin clauza 3 din convenție. De altfel, reclamanta prin cererea adresată B. pentru emiterea unei scrisori contragaranție bancară pentru contractul nr. 33/1989 încheiat cu B.R.C.

declară: „deîndată ce obligațiile noastre contractuale garantate prin scrisorile dvs. de garanție încetează, vom cere beneficiarului restituirea scrisorii de garanție de către banca emitentă cunoscând că obligațiile asumate prin prezenta față de banca dvs. încetează numai în momentul în care se confirma această restituire. Emiterea de către beneficiarul sirian a certificatului de acceptare finală a lucrărilor de instalații de recuperare L.P.G. ce au format obiectul contractului nr. 33/89 încheiat între reclamantă și beneficiarul garanției societatea B.R.C. nu reprezintă, astfel cum a susținut reclamanta prin concluziile scrise depuse la dosar „un acord expres de voință al beneficiarului pentru încetarea obligațiilor băncii față de acesta”.

Reținând, pentru considerentele expuse, că pârâta B.C.R. a perceput comisioanele solicitate de reclamantă cu respectarea clauzelor contractuale stipulate de părți în Convenția Angajament Revolving nr. 203376 din 21 aprilie 1999 Tribunalul urmează să respingă cererea formulată în contradictoriu cu această pârâta ca nefondată. Tribunalul a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta și pârâta B.C.R.

Apelanta-reclamantă SC I. SA a criticat sentința pentru următoarele motive: - Instanța de fond și-a întemeiat convingerea pe interpretarea trunchiată a prevederilor art. 1.13 din Convenția Angajament Revolving nr. 20.3376/1994, al cărui conținut integral este următorul: Independent de data valabilității prevăzută în garanții, obligațiile Clientului față de Bancă decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire la încetarea obligațiilor băncii față de beneficiari, dacă aceștia, nu au solicitat executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate”.

Rezultă că obligațiile clientului față de bancă încetează nu numai la restituirea originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului, ci și în cazul unei solicitări de executare a scrisorii de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate, caz în care nu mai sunt necesar nici returnarea originalului scrisorii de garanție sau primirea acordului expres al beneficiarilor. - În documentele existente la dosar, se arată că la data 23 decembrie 2001, beneficiarul garanției a cerut prin plata garantată plata în executare a garanției sau extinderea valabilității până la 30 iunie 2002. La cererea primită ordonatorul a refuzat să extindă valabilitatea scrisorii de garanție cu scrisoarea nr. 33/1588 din 17 ianuarie 2002 și ca urmare a încetării obligațiilor, încetează și obligația de plată a spezelor și comisioanelor.

Pe baza acestora, angajamentul asumat de ordonator prin art. 1.13 din C.A.R. încetează irevocabil la data de 21 ianuarie 2002 și ca urmare a încetării obligațiilor, încetează și obligația de plată a spezelor și comisioanelor. - Instanța nu se pronunță deloc asupra obligațiilor pârâtei B.C.R. din Regulile uniforme privind garanțiile la cerere, Publicația nr. 458/1995 - Camera de Comerț Internațional Paris, obligații majore pe care pârâta B.C.R. nu le-a îndeplinit și care au condus la încasarea prin abuz de pârâtă a comisioanelor și spezelor neavenite pentru prestații neefectuate. Apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii reclamantei.

La dosar, au fost depuse: Adresa nr. 66088 din 9 ianuarie 2002, Corespondență fax - din 23 decembrie 2001, Adresa nr. 33/1588 din 17 ianuarie 2002, calculul despăgubirilor, Adresa nr. 8023 din 23 noiembrie 2006 alte înscrisuri. Apelanta pârâtă B.C.R. a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a B.C.R., respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de A.V.A.S. și respingerea acțiunii reclamantei față de A.V.A.S. S-au invocat următoarele motive de apel: Prin art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004, modificata prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R.

SA și reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanțele judecătorești ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de B.R.C.E. B. SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului. Din dispozițiile acestui act, rezultă că de la data intrării în vigoare a acestui normativ, 1 noiembrie 2004, B.C.R. nu mai are calitate procesuală în nici un litigiu care are ca obiect angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte pretenții prezente sau viitoare izvorâte din activitatea fostei B. SA până la data radierii acestei bănci.

Litigiul de față are ca obiect obligarea băncii la plata unor comisioane și speze bancare încasate de la reclamantă, atât pentru angajamentul asumat la extern de B.C.S. prin scrisoarea de garanție emisă la Ordinul SC I. SA, și se încadrează în enumerările făcute de legiuitor la art. 15, menționat. Subrogarea A.V.A.S. în drepturile și obligațiile B.C.R. este de plin drept fără a se face vreo distincție cu privire la natura litigiilor care izvorăsc din activitatea forței B., singura condiție fiind ca aceasta să izvorască din activitatea B. până la data radierii fostei bănci din registrul comerțului. Chiar dacă sumele sunt percepute de B.C.R., în perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005, actul care a născut raportul juridic litigios a fost săvârșit de B. anterior radierii acesteia din registrul comerțului.

La dosar, apelanta B.C.R. a depus înscrisuri: Mesaje - Fax: 14 iulie 2006, 24 octombrie 2006. Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor promovate, iar cu referire la apelul promovat de B.C.R. se arată că dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004 se referă la activitatea B. până la data radierii acesteia din registrul comerțului, or B.C.R. a încasat comisioanele bancare ca urmare a propriei activități și B.C.R. nu a înregistrat vreun prejudiciu datorat activității B., iar a obliga A.V.A.S. să suporte restituirea spezelor și comisioanelor bancare încasate de B.C.R. în perioada martie 2002 - martie 2005, ar însemna că se acceptă îmbogățirea fără justă cauză a B.C.R.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, se rețin prevederile art. 1.13 din Convenția de Angajament Revolving, respectiv că obligația clientului față de Bancă decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire la încetarea obligației băncii fată de beneficiar, dacă aceștia nu au solicitat executarea scrisorii de garanție contragaranție în termenul de valabilitate. B.C.R. a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, apreciind că obligația clientului față de bancă încetează numai dacă s-a restituit originalul garanției sau există un acord expres al beneficiarului scrisorii de garanție din care să rezulte că I.E.S.A.

și-a îndeplinit obligațiile contractuale, dacă aceștia nu au solicitat executarea scrisorii de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate. Aceste aspecte nu sunt întrunite în speță, întrucât nu s-a executat garanția bancară și, prin urmare, nici obligația apelantului-reclamant nu au încetat la momentul precizat în motivele de apel.

Apelanta-reclamantă a formulat întâmpinare la apelul declarat de B.C.R., solicitând respingerea apelului, deoarece obiectul litigiului izvorăște din activitatea proprie a B.C.R., respectiv comisioanele și spezele bancare au fost percepute în perioada martie 2002 – martie 2005. Analizând temeinicia și legalitatea sentinței, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 661 pronunțată la 11 decembrie 2006, în dosarul nr. 11126/3/2005, a respins apelurile, ca nefondate, după cum urmează: În ceea ce privește apelul declarat de B.C.R., Curtea îl va constata nefondat pentru următoarele motive: Conform art. 15 alin. (1) - O.U.G. nr. 18/2004, modificat prin O.U.G.

nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. SA și reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanțele judecătorești ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de B.R.C.E. - B. - SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului. Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că se are în vedere activitatea prejudiciabilă a fostei B. SA, până la data radierii acesteia din registrul comerțului, adică 21 octombrie 1999. Or, B.C.R. a încasat comisioanele și spezele bancare, pretins a fi restituite de reclamantă, ulterior radierii B., ca urmare a propriei activități.

Prin urmare, pretențiile reclamantei vizează restituirea spezelor și comisioanelor bancare încasate de B.C.R. în perioada martie 2002 - martie 2005, pretențiile fiind ulterioare radierii B. din Registrul comerțului. În consecință, pentru aceste motive, Curtea a constatat apelul declarat de B.C.R. nefondat și l-a respins, potrivit art. 296 C. proc. civ. Curtea a respins și apelul declarat de reclamantă ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond nu a interpretat trunchiat dispozițiile art. 1.13 Convenția de angajament Revolving nr. 20,3376/1994, ci a analizat condițiile în care opera încetarea obligațiilor clientului față de bancă, în funcție de circumstanțele de fapt ale speței.

Astfel, în condițiile în care nu s-a restituit originalul scrisorii de garanție și contragaranție de către beneficiar și nici nu a existat un acord expres al beneficiului cu privire la încetarea obligației băncii față de beneficiari, tribunalul a apreciat, corect, că obligația decurgând din Convenție nu a încetat. De altfel, prin cererea Angajament pentru emiterea scrisorii de garanție bancară din 11 decembrie 1989, SC I. a învederat că obligațiile asumate prin prezenta, față de B.C.R. încetează numai în momentul în care se confirmă restituirea scrisorii de garanție. Cât privește teza ultimă a art. 1.13.

din Convenția, referitor la încetarea obligațiilor beneficiarului în cazul solicitării executării scrisorii de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate, Curtea reține că această ipoteză-caz în care celelalte două condiții de încetare a obligațiilor nu au relevanță operează numai dacă are loc și executarea în sine a garanției/contragaranției, ceea ce în speță nu s-a realizat, și prin urmare, obligațiile privind plata spezelor și comisioanelor bancare nu au încetat. Chiar dacă I.E.S.A. menționează că a refuzat să extindă valabilitatea scrisorii de garanție, acest refuz este motivat de elemente ce țin de derularea raporturilor comerciale, ce nu constituie condiții în textul garanției bancare și care nu pot fi comunicate băncii siriene în numele B.C.R.

întrucât garanțiile bancare sunt independente de obligația principală. Termenul de valabilitate arătat în cadrul scrisorii ele garanție nu afectează obiectele asumate de B. în calitatea sa de bancă contragarantă, întrucât angajamentul său a fost asumat fața de B.C.S. și nu fată de I.E.S.A. Obligația reclamantei față de banca contragarantă încetează doar prin restituirea originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului cu privire la încetarea obligației băncii față de beneficiar potrivit art. 1.13 din convenție. Certificatul de acceptare finală emis de beneficiarul sirian a atestat realizarea părții tehnice a proiectului care face obiectul contractului comercial și nu a anulat obligația de plată în executare formulata în cadrul termenului de valabilitate.

În ceea ce privește reglementarea aplicabila scrisoarea de garanție, acestora le sunt incidente prevederile Circularei C.B.S. nr. 164/1988 : astfel cum rezultă și din cererea de emitere a garanției și nu Regulile uniforme privind garanția la cerere, întrucât în cuprinsul scrisorii de garanție nu s-a făcut mențiune expresă în sensul aplicării regulilor uniforme ale garanției în speță. În art. 1 din Regulile uniforme se precizează ca acestea se aplică oricărei garanții la cerere și amendamentelor aduse pe care un garant a primit instrucțiuni sa o emită și care stabilește ca îi sunt aplicabile regulile uniforme pentru garanțiile la cerere ale Camerei de Comerț Internațional Paris - Publicația nr. 458/1995.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta și pârâta B.C.R., prima invocând ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în fapt următoarele critici: - Deși instanța de apel consideră că scrisorilor de garanție bancară, le sunt incidente prevederile Circularei C.B.S. nr. 164/1988, nu face și aplicarea acestor dispoziții, conform cărora obligația băncii contragarantă, față de banca garantă, la plata de speze și comisioane se referă strict la perioada de valabilitate a garanțiilor. Astfel din art. 1.8 din C.A.R. rezultă că diminuarea angajamentului de plată asumat de bancă din scrisorile de garanție bancară și contragaranție, va avea loc integral la expirarea valabilității.

În atare situație, încasarea comisioanelor și a spezelor de către intimata B.C.R., pentru perioade ulterioară datei de expirare a valabilității garanției în cauză, nu are suport contractual deoarece obligația Ordonatorului de plată a comisioanelor către banca contragarantă este asumată pentru perioada de valabilitate a garanției bancare și nicidecum pentru o perioadă nedeterminată. Se mai invocă interpretarea greșită a art. 1.13 din C.A.R., referitoare la încetarea obligațiilor beneficiarului în cazul solicitării executării de garanție în termenul de valabilitate, fapt ce a condus la concluzia eronată că această ipoteză în care cele două condiții de încetare a obligațiilor nu au relevanță, încetarea obligației de plată operează numai dacă are loc și executarea în sine a garanției/contragaranției, ceea ce în speță nu s-a realizat și prin urmare obligația privind plata spezelor și comisioanelor nu a încetat.

Or, este dovedit faptul că beneficiarul a solicitat executarea scrisorii de garanție la data de 23 decembrie 2001, dată la care conform art. 1.13, au încetat obligațiile recurentei față de intimata-pârâtă B.C.R., decurgând din scrisoarea de garanție. Prin recursul declarat de pârâta B.C.R. și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a criticat decizia atacată sub aspectul respingerii greșite a excepției lipsei calității pasive, pe care a invocat-o în baza art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004, potrivit căruia „A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., s-a invocat interpretarea greșită, a actului dedus judecății, respectiv a obligației sale ce decurge din Convenția Angajament Revolving (C.A.R.) nr. 203376/1999. Din considerentele deciziei, rezultă însă că instanța analizând devolutiv cauza a făcut o interpretare corectă a clauzei 1.13 din C.A.R., în conformitate cu voința părților. Înalta Curte urmează a reține că recurenta-reclamantă și-a însușit clauza conform căreia obligațiile sale față de intimata recurentă decurgând din scrisorile de garanție și contragaranție emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire la încetarea obligațiilor băncii față de aceștia, dacă ei nu au solicitat executarea scrisorilor de garanție și contragaranție în termenul de valabilitate.

Așa fiind, este justă concluzia, în raport de care recurenta intimată B.C.R., se va considera eliberată de orice obligație în baza angajamentului asumat prin emiterea contragaranției de către fosta B., numai după primirea de la banca siriană C.B.S. a descărcării la extern, prin restituirea originalului scrisorii de garanție pentru a fi anulată, deoarece numai atunci se consideră că operațiunea comercială s-a încheiat pentru toate părțile. În aceste condiții în mod corect instanța de apel a apreciat și a reținut că în cauză nu există acordul expus al beneficiarului contractului extern, cu privire la încetarea obligațiilor băncii pârâte.

Instanța a interpretat corect dispozițiile art. 1.13 din C.A.R., deoarece recurenta reclamantă nu se află în ipoteza respectivă întrucât din înscrisurile depuse, nu rezultă că garanția bancară a rămas fără obiect, câtă vreme partenerul sirian nu a confirmat în scris că garanția și-a încetat valabilitatea pe de o parte iar pe de altă parte recurenta intimată, potrivit convenției nu avea obligația să obțină documentația necesară anulării garanției. Așa fiind, în cauză nu se poate reține că decizia atacată este afectată de nelegalitatea invocată de recurenta reclamantă. În ceea ce privește recursul pârâtei reclamante, urmează a se reține că în mod justificat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, de îndată ce pretențiile recurentei reclamante, vizează speze și comisioanele invocate de B.C.R.

după radierea B. din registrul Comerțului. Deci pretențiile nu vizează sume încasate de B. ci de recurenta reclamantă pentru perioada 2002-2005, pentru care raporturile juridice sau legal direct între reclamantă și această intimată. Așa fiind, reținând că în cauză nu s-au pus în discuție, motive de nelegalitate de ordine publică, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I. SA București și de pârâta B.C.R. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 661 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 iunie 2008.