ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1075/1 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B.C.R. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 66 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Împotriva menționatei decizii, B.C.R. SA București a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei din recurs, stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului, respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea B.C.R. SA București a susținut că instanța de recurs a comis o greșeală materială când s-a pronunțat pe motivele de recurs cu privire la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că celor două protocoale de acceptare temporară și de acceptare finală, încheiate cu beneficiarul lucrării nu li se aplică prevederile Convenției de Angajament Revolving (C.A.R.) încheiată în 1999, deoarece acestea nu au legătură cu această convenție, C.A.R. se referă la angajamentele asumate de B. SA la extern pentru societatea reclamantă. Contestatoarea consideră ca fiind greșeală materială, reținerea din pag. 7 a deciziei, în sensul că instanța de recurs a făcut confuzie între garanția de funcționare a utilajului livrat de reclamantă și garanția de bună execuție a contractului comercial, garanție emisă de Banca T. pe baza contragaranției oferită de B. SA, deși aceste garanții sunt independente.

Contestatoarea a susținut că, confuzia rezultă din faptul că instanța de recurs a analizat contragaranția de bună execuție prin prisma condițiilor aplicabile pentru garanția de funcționare a utilajelor, deși aceste garanții sunt independente, având o existență autonomă. Prin al doilea motiv al contestației în anulare, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, greșit s-a reținut în pag. 7 a deciziei, aspecte contradictorii cu privire la refuzul B.C.R. SA de executare a garanției/contragaranției pentru lipsa actelor ce ar fi justificat refuzul de executare a garanției/contragaranției, făcându-se o greșeală materială prin confundarea înscrisurilor existente în dosar.

Intimata SC I.E. SA București prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Prin urmare sunt greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a nu crea părților posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestația în anulare într-o cale ordinară de atac, evitându-se situația de a se formula recurs la recurs.

Analizând critica prin care contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ignorând toate susținerile sale, din dezvoltarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile citate, petenta a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi corectate pe această cale de atac, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate. Nici al doilea motiv al contestației în anulare prin care contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, avându-se în vedere că instanța de recurs a reținut corect că, contestatoarea a refuzat justificat beneficiarului turc T.E.K.

executarea garanției/contragaranției pentru lipsa actelor, reținând totodată că o reclamație cu privire la cantitatea și calitatea mărfii nu mai poate fi făcută, termenelPe de garanție expirând. Împrejurarea că, contestatoarea nu este mulțumită de dezlegarea dată de instanța de recurs criticilor sale nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., temei invocat și susținut de contestatoare în cererea sa. Cum în speță nu s-a dovedit că decizia din recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B.C.R. SA București împotriva deciziei nr. 1075 din 1 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.