ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2010

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1075/1 aprilie 2009 Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca

nefondat recursul declarat de pârâta B.C.R. SA București împotriva

deciziei comerciale nr. 66 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Împotriva menționatei

decizii, B.C.R. SA București a formulat contestație în anulare, în

temeiul art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea

deciziei din recurs, stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului, respingerea

apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și

legală a hotărârii instanței de fond.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarea B.C.R. SA București a

susținut că instanța de recurs a comis o greșeală

materială când s-a pronunțat pe motivele de recurs cu privire la art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că celor două

protocoale de acceptare temporară și de acceptare finală,

încheiate cu beneficiarul lucrării nu li se aplică prevederile

Convenției de Angajament Revolving (C.A.R.) încheiată în 1999,

deoarece acestea nu au legătură cu această convenție, C.A.R.

se referă la angajamentele asumate de B. SA la extern pentru societatea

reclamantă.

Contestatoarea

consideră ca fiind greșeală materială, reținerea din

pag. 7 a deciziei, în sensul că instanța de recurs a făcut

confuzie între garanția de funcționare a utilajului livrat de

reclamantă și garanția de bună execuție a contractului

comercial, garanție emisă de Banca T. pe baza contragaranției

oferită de B. SA, deși aceste garanții sunt independente.

Contestatoarea a

susținut că, confuzia rezultă din faptul că instanța

de recurs a analizat contragaranția de bună execuție prin prisma

condițiilor aplicabile pentru garanția de funcționare a utilajelor,

deși aceste garanții sunt independente, având o existență

autonomă.

Prin al doilea motiv al

contestației în anulare, contestatoarea a arătat că

instanța de recurs nu a analizat critica prevăzută de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în sensul că, greșit s-a reținut în pag. 7 a

deciziei, aspecte contradictorii cu privire la refuzul B.C.R. SA de executare a

garanției/contragaranției pentru lipsa actelor ce ar fi justificat

refuzul de executare a garanției/contragaranției, făcându-se o

greșeală materială prin confundarea înscrisurilor existente în

dosar.

Intimata SC I.E. SA

București prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea

contestației în anulare ca nefondată.

Contestația în anulare

este nefondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Prin urmare sunt

greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., greșeli de fapt,

involuntare și nu greșeli de judecată cum ar fi cele de

apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a

nu crea părților posibilitatea rejudecării căii de atac,

transformând contestația în anulare într-o cale ordinară de atac,

evitându-se situația de a se formula recurs la recurs.

Analizând critica prin care

contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu s-a

pronunțat pe motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., ignorând toate susținerile sale, din dezvoltarea motivelor de

recurs, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile

citate, petenta a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o

reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi corectate pe această cale de

atac, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de

reformare a soluției atacate.

Nici al doilea motiv al

contestației în anulare prin care contestatoarea a arătat că

instanța de recurs nu a analizat critica prevăzută de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, avându-se în vedere că

instanța de recurs a reținut corect că, contestatoarea a refuzat

justificat beneficiarului turc T.E.K. executarea garanției/contragaranției

pentru lipsa actelor, reținând totodată că o reclamație cu

privire la cantitatea și calitatea mărfii nu mai poate fi

făcută, termenelPe de garanție expirând.

Împrejurarea că,

contestatoarea nu este mulțumită de dezlegarea dată de

instanța de recurs criticilor sale nu se încadrează în

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., temei invocat și susținut

de contestatoare în cererea sa.

Cum în speță nu

s-a dovedit că decizia din recurs este rezultatul unei greșeli

materiale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Curtea

urmează să respingă ca nefondată contestația în

anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea B.C.R. SA București împotriva

deciziei nr. 1075 din 1 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.