ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1875/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila a solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția

Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, suspendarea executării

titlului de creanță reprezentat de nota de constatare nr. GG din 03 octombrie

2011, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control

și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii în anularea acesteia.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare nr. GG din 03 octombrie 2011, privind

proiectul cod ZZ cu titlul „Modernizare Bulevardul D., Municipiul Brăila”, s-a

dispus, în temeiul prevederilor art. 21, 42 și 43 din O.U.G. nr. 66/2011,

aplicarea unei corecții financiare în procent de 25% din valoarea contractului

nr. AA din 22 decembrie 2010, motivat de faptul că prin documentația de

atribuire și caietul de sarcini ale licitației publice publicate în SEAP la

data de 20 aprilie 2010 sub nr. PP, nu s-au respectat prevederile art. 8 alin.

(1) din H.G. nr. 925/2006.

În ceea ce privește cazul

bine justificat, reclamanta a argumentat că la momentul emiterii titlului de creanță

contestat, contractul de execuție lucrări nr. AA din 22 decembrie 2010, încheiat

ca urmare a licitației publice organizate pentru implementarea proiectului finanțat

cu fonduri europene în proporție de 80,34%, se află în plină desfășurare, instituția

fiind în imposibilitate de a continua executarea lucrărilor, neavând prevedere bugetară

și nici fonduri în rezerva bugetară din care să finanțeze suplimentar executarea

acestor lucrări.

Referitor la condiția

pagubei iminente, reclamanta a arătat că paguba creată Municipiului Brăila, prin

executarea acestui titlu de creanță vădit nelegal, este imposibil de reparat datorită

lipsei fondurilor, instituția având interesul legitim al menținerii desfășurării

normale a activității în cadrul contractului de finanțare nr. RR din 22

decembrie 2009 și al contractului de execuție lucrări nr. AA din 22 decembrie 2010.

Pârâtul, prin întâmpinarea

formulată a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de suspendare, arătând

că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6737 pronunțată

în data de 15 noiembrie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Brăila prin Primar, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și

Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:

Urmare a verificării efectuate

în perioada 29 august 2011 - 30 septembrie 2011 de către Direcția Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

pârâtul a emis titlul de creanță constând în nota de constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare nr. GG din 03 octombrie 2011 privind proiectul

cod ZZ cu titlul „Modernizare Bulevardul D., Municipiul Brăila”, prin care s-a dispus,

în temeiul prevederilor art. 21, 42 și 43 din O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea unei

corecții financiare în procent de 25% din valoarea contractului nr. AA din 22

decembrie 2010, motivat de faptul că prin documentația de atribuire și caietul de

sarcini ale licitației publice publicate în SEAP la data de 20 aprilie 2010 sub

nr. PP, nu s-ar fi respectat prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Curtea de Apel a constatat

că prima condiție de admisibilitate a cererii de suspendare este îndeplinită, nota

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 03

octombrie 2011, emisă de pârât fiind, în mod indiscutabil, un act administrativ-fiscal

cu caracter individual, în raport de conținutul său.

În ceea ce privește cea

de-a doua condiție, instanța a constat că, de asemenea, că este îndeplinită, întrucât,

reclamanta a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prin formularea contestației

din 10 octombrie 2011 și a suplimentului acesteia din 18 octombrie 2011.

Referitor la existența

unui caz bine justificat, instanța a constatat că se impune precizarea că aparența

de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări

de fapt sau de drept care se constituie în „indicii de nelegalitate” și care rezultă

dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.

În cazul de față, cercetând

„aparența de legalitate” a actului ce formează obiectul litigiului, fără a intra

în analiza fondului, instanța a constat că nu există un caz bine justificat, din

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Concluzionează instanța

susținând că, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cerințele obligatorii

pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ trebuie îndeplinite

cumulativ, această măsură neputând fi dispusă de instanța de contencios administrativ

dacă una dintre condiții nu este îndeplinită.

În cazul de față, Curtea

de Apel a concluzionat că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, fiind

de prisos a se trece la analiza cerinței pagubei iminente, având în vedere că și

în ipoteza în care s-ar reține că executarea actului administrativ este de natură

să producă reclamantei un prejudiciu viitor sigur și previzibil, măsura suspendării

nu ar putea fi dispusă dacă nu există un caz bine justificat.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

- Municipiul Brăila, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată

cu greșita interpretare a legii.

De asemenea s-a apreciat

în motivele de recurs că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere

și asupra motivelor invocate de recurentă.

Recursul este întemeiat

și va fi admis.

Examinând motivele de

recurs și sentința atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Curtea de Apel București,

prin hotărârea judecătorească nr. 6737/2011 a respins cererea de suspendare a executării

titlului de creanță reprezentat de nota de constatare din 03 octombrie 2011 emisă

de intimat.

S-a pronunțat astfel prima

instanță apreciind că în cauză nu au fost întrunite dispozițiile art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004, nefiind vorba despre o îndoială serioasă asupra legalității

actului administrativ în litigiu și nici despre o pagubă iminentă în situația în

care această notă ar fi pusă în executare.

Din ansamblul probator

admis rezultă că în speță prin nota de constatare în discuție, intimatul a dispus

conform O.U.G. nr. 66/2011 aplicarea unei corecții financiare în procent de 25%

din valoarea contractului nr. AA/2010, cu motivarea că prin documentația de atribuire

și caietul de sarcini, recurenta nu ar fi respectat prevederile art. 8 alin.

(1) din H.G. nr. 925/2006.

În speță rezultă fără

posibilitate de tăgadă că O.U.G. nr. 66/2011 nu se aplică pentru o procedură începută

în 2009 când s-a încheiat contractul de finanțare nr. RR/2009 asupra unei documentații

de atribuire publicată în SEAP în 2010, document în baza căruia s-a încheiat contractul

AA/2010.

De asemenea, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că recurenta nu a săvârșit vreo abatere în cauză pentru

că a fost obligată să respecte H.G. nr. 608/2001 și H.G. nr. 622/2004.

O.U.G. nr. 66/2011 invocată

de instanță ca temei de drept nu interzice solicitarea suspendării executării actului

administrativ considerat nelegal de un contestator, iar introducerea acestei contestații

pe cale administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță.

Contractul de execuție

de lucrări nr. AA/2010, la momentul emiterii titlului de creanță se afla în plină

desfășurare, astfel încât executarea acestei note de constatare ar pune recurenta

în imposibilitatea de a continua contractul.

Aceste motive sunt suficiente

pentru a se demonstra existența cazului bine justificat cerut expres de art. 14

din Legea nr. 554/2004 pentru ca instanța competentă să poată să dispună asupra

cererii de suspendare în mod favorabil.

Dar și cea de-a doua condiție

cerută de lege - paguba iminentă, se apreciază că a fost îndeplinită de recurentă,

întrucât prin executarea acestui titlu de creanță s-ar crea o pagubă Municipiului

Brăila, imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor.

Față de aceste considerente

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt întrunite dispozițiile

art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se va admite recursul declarat

de Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Brăila prin primar, va modifica

sentința recurată, în sensul că va admite cererea formulată de reclamanta Unitatea

Administrativ Teritorială -Municipiul Brăila prin primar, va suspenda executarea

notei de constatare din 3 octombrie 2011, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Brăila prin primar

împotriva sentinței nr. 6737 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată,

în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

- Municipiul Brăila prin primar.

Suspendă executarea notei

de constatare din 3 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie

2012.