ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta U.A.-T. Municipiul Brăila - prin
Primar A.G.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale
și Turismului, solicitând anularea Deciziei nr. 19 din 2 noiembrie 2011 și a
Notei de constatare nr. CA 73175 din 3 octombrie 2011 emise de pârât - Direcția
Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea
acțiunii, a arătat că are calitatea de autoritate contractantă și de beneficiar
în baza contractului de finanțare din 22 iulie 2009 și a contractului de
execuție lucrări din 22 decembrie 2010, aflate în derulare, pentru proiectul cu
titlul "Modernizare Bulevardul Dorobanților, municipiul Brăila".
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
civilă nr. 2581 din 10 aprilie 2012 a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamanta U.A.-T. Municipiul Brăila.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că actele administrative contestate sunt
legale fiind emise cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Astfel, deși
reclamanta susține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.
66/2011, întrucât procedura a început în anul 2009 când s-a încheiat contractul
de finanțare din 22 iulie 2009, totuși trebuie avut în vedere că O.U.G. nr.
66/2011 a intrat în vigoare la 30 iunie 2011 iar activitatea de constatare a
neregulilor s-a desfășurat în perioada 29 august 2011 - 30 septembrie 2011,
ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, astfel că nu se poate vorbi
de aplicarea retroactivă a acestui act normativ.
Împotriva Sentinței
nr. 2581 din 1 aprilie 2012 a declarat recurs reclamanta U.A.-T. a Municipiului
Brăila, prin primar A.G.S., criticând sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Mai înainte însă de a
trece la analiza motivelor de casare urmează a se constata că recursul este
tardiv declarat.
Cât privește cererea
de repunere în termenul de recurs se constată că este neîntemeiată.
Astfel, instituția
repunerii în termen funcționează în cazuri și pentru motive strict determinate
de lege. Dispozițiile C. proc. civ. în materia specială a recursului, se
întregesc cu dispozițiile generale ale art. 101 - 104 referitor la termenele
procedurale. Așa fiind, partea care a pierdut termenul de recurs dintr-un caz
de forță majoră are dreptul să ceară repunerea în termen, introducând cererea
de recurs în termen de 15 zile, calculat de la data încetării împiedicării
(art. 103). Prin urmare, repunerea în termen se face numai pentru caz de forță
majoră, situație care are caracter întreruptiv asupra termenului de recurs.
Nefiind însă
îndeplinite condițiile forței majore, cererea de repunere în termen va fi
respinsă, constatându-se tardivitatea declarării recursului.
În cauză, așa cum
rezultă din actele de la dosar ca și din concluziile recurentei, sentința a
fost comunicată reclamantei la data de 30 mai 2012, termenul de recurs fiind de
15 zile de la comunicare iar partea putând solicita repunerea în termen doar în
caz de forță majoră.
Așadar, în sistemul
C. proc. civ., repunerea în termen se face numai pentru caz de forță majoră,
caz care are în privința termenului de recurs un efect întreruptiv.
Având în vedere
natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea
unui drept, reiese că nerespectarea acestuia, atrage sancțiunea decăderii, în
conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Constatând că în
cauză recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege și că
recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de
atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să dea
eficiență prevederilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună
respingerea recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă U.A.-T. Municipiul Brăila
prin Primar A.G.S.
Respinge recursul
declarat de reclamanta U.A.-T. Municipiul Brăila prin Primar A.G.S. împotriva
Sentinței civile nr. 2581 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 februarie 2013.
Procesat de GGC - CL