ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, reclamantul Municipiul Brăila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/22.01.2014, transmisa prin adresa nr. x/30.01.2014, înregistrata la autoritatea contractanta cu nr. x/04.02.2014, ca urmare a verificărilor asupra proiectului cod SMIS 19840, în baza căreia s-a aplicat autorității contractante o corecție financiara de 5% din valoarea contractului de servicii de asistenta tehnica (dirigentie șantier) nr. x/20.05.2011, încheiat intre UAT Brăila și S.C. A. S.R.L. și a Deciziei nr. 111/27.03.2014 prin care s-a respins contestația formulata de Municipiul Brăila, ca urmare a nerespectarii dispozițiilor privind achizițiile publice și exonerarea de la plata sumei stabilite, reprezentând 5% din valoarea contractului de servicii de asistenta tehnica (dirigentie șantier) nr. 21095/20.05.2011.

Prin sentința nr. 3045 din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea promovată de reclamantul Municipiul Brăila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, s-a susținut de către recurentă că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că aplicarea de către Minister a prevederilor acestui act normativ nu este retroactivă și că aceasta poate fi aplicată dacă controlul s-a efectuat după data intrării în vigoare.

S-a considerat că inaplicabilitatea sancțiunilor administrative prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 este impusă și de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul CE, EURATOM nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995, aplicabil conform dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituția României.

Astfel, în opinia recurentului, instanța de fond nu poate reține caracterul mai favorabil al aplicării corecțiilor financiare față de restituirea integrală a fondurilor nerambursabile, aplicată ca sancțiune pentru săvârșirea unei nereguli prevăzută de O.G. nr. 79/2003.

Cu privire la aplicare corecțiilor financiare stabilite de O.U.G. nr. 66/2011, s-a invocat de către recurent necesitatea respectării principiului stabilității securității juridice care impune ca o dispoziție legală să permită celor interesati să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor ce le sunt impuse, în speță, autoritatea contractantă nefiind într-o asemenea postură.

Așadar, s-a susținut că aplicarea unei corecții financiare pentru o abatere ce nu era descrisă nici la data încheierii contractului, nici la data derulării procedurii de achiziție publică., încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 2 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95, precum și principiul securității juridice.

Referitor la aplicarea greșită a legii, s-a arătat de către recurent că actul a cărui anulare o solicită a fost dat cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, s-a considerat că reținerile instanței de fond cu privire la existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate care presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului UE, în opinia sa, abaterea invocată neputând fi considerată abatere sau neregulă, conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu s-a înregistrat niciun prejudiciu la bugetul Uniunii Europene sau la fondurile publice naționale aferente acestora prin suma plătită necuvenit, motivat de faptul că sumele contractate au la bază un contract de achiziție publică încheiat în condițiile legii, ca urmare a derulării unei proceduri de achiziție publică "cerere de ofertă" inițiată prin publicarea în SEAP a anunțului de participare împreună cu toată documentația de atribuire, întreaga procedură fiind verificată de ANRMAP fără a fi semnalate încălcări ale legislației în domeniu.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare au fost reiterate, în esență, susținerile din cererea de recurs.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul - pârât s-a solicitat în principal, anularea recursului, pentru nemotivare și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27 februarie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva sentinței nr. 3045 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Completul de filtru constatând că excepția nulității recursului invocată de intimatul - pârât prin întâmpinare este nefondată.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtului intimat la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării și la dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamantul Municipiul Brăila a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/22.01.2014, transmisă prin adresa nr. x 6654/30.01.2014, înregistrata la autoritatea contractanta cu nr. 4163/04.02.2014, ca urmare a verificărilor asupra proiectului cod SMIS 19840, în baza căreia s-a aplicat autorității contractante o corecție financiara de 5% din valoarea contractului de servicii de asistenta tehnica (dirigentie șantier) nr. x/20.05.2011, încheiat între UAT Brăila și S.C. A. S.R.L. și a Deciziei nr. 111/27.03.2014 prin care s-a respins contestația formulata de Municipiul Brăila, ca urmare a nerespectarii dispozițiilor privind achizițiile publice și exonerarea de la plata sumei stabilite, reprezentând 5% din valoarea contractului de servicii de asistenta tehnica (dirigentie șantier) nr. 21095/20.05.2011.

Motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/201 este neintemeiat pentru următoarele motive:

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

Curtea Constituțională a apreciat că legiuitorul, optând numai pentru criteriul "activităților în curs de desfășurare", a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acesteia.

Curtea Constituțională a mai constatat că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Prin Hotărârea CJUE din 26.05.2016 pronunțată în cauzele C-260/14 și C-261/14, s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, CJUE a amintit jurisprudența sa constantă și anume, Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii.

Neregula în discuție a constat în nerespectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.

Reține instanța de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezența efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației.

Cât privește critica referitoare la inexistența neregulii pentru neprobarea producerii unui prejudiciu, se reține că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru existența neregulii, nu este necesară dovedirea producerii unui prejudiciu în bugetul Uniuni Europene sau în bugetul național aferent.

Neregula reprezintă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, rezultă și din cadrul normativ european.

În conformitate cu jurisprudența consolidată a ICCJ-SCAF (după adoptarea soluției de principiu din 24.11.2014), în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale (cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului).

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

În temeiul prevederilor art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva sentinței nr. 3045 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2017.