ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 107/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.975/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.620/3/2024, de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.849/105/2022, de Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 5.826/109/2022* și nr. 656/109/2023 și de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.993/108/2022*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulat un punct de vedere la raport de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale. De asemenea, au fost depuse la dosar trei amicus curiae.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 25 iunie 2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept referitoare la acordarea drepturilor bănești prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, precum și modalitatea de determinare a începutului curgerii prescripției cu privire la aceste drepturi, sesizarea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 1.975/1/2024.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost înregistrate cu nr. 2.115/1/2024, nr. 2.251/1/2024 și nr. 2.252/1/2024 sesizările formulate de Tribunalul Prahova - Secția I civilă și Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la aceleași chestiuni.

De asemenea, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cu nr. 2.339/1/2024 sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.993/108/2022*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în contextul în care drepturile pretinse prin aceste acțiuni au fost prevăzute într-un act normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă se raportează doar la un moment obiectiv, reprezentat de data nașterii dreptului de creanță, sau au în componența lor și un element subiectiv care presupune determinarea momentului la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască nașterea dreptului reclamat, similar cu reglementarea art. 2.523 din Codul civil.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectele sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 2.115/1/2024, nr. 2.251/1/2024, nr. 2.252/1/2024 și nr. 2.339/1/2024 la Dosarul nr. 1.975/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Constituția României Art. 108 alin. (4) - "(4) Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate."

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000) Art. 11 alin. (2) - " (2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: (...) b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."

Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I (Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004) - în prezent abrogată " Art. 1. - (1) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operații, beneficiază de diurnă în valută, care nu include cheltuieli de hrană, calculată în baza ordinului de numire în funcție, de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară, după executarea misiunii, astfel: a) ofițerii - 40 de dolari SUA/zi/persoană; b) alte categorii de personal - 35 de dolari SUA/zi/persoană. (...) Art. 3. - Pe durata misiunii, personalul beneficiază de 1 dolar SUA/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere."

Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat (Decretul nr. 167/1958) " Art. 3. - Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni. (...) Art. 7. - Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită."

Codul civil " Art. 2.523. - Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui."

Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 18 octombrie 2022 (Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008) III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 5 februarie 2024 cu nr. 3.620/3/2024, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata diurnei de 40 dolari americani pe zi și la acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere în cuantum de 1 dolar american pe zi, precum și la actualizarea acestor sume cu indicele inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței și până la data plății.

În motivare reclamantul a susținut că drepturile bănești pretinse i se cuvin în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, pentru perioada în care a participat la misiunea ONU de menținere a păcii din Georgia (1 martie 2005-3 martie 2006) și perioada în care a participat la misiunea Detașamentul special Irak (28 ianuarie 2007-7 august 2007).

Prin aceeași cerere a solicitat inclusiv repunerea în termenul de prescripție pentru drepturile pretinse de la data scadenței obligației de plată a acestora.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În apărare a susținut că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 57 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 138/1999), art. 171 alin. (1) din Codul muncii, art. 1 raportat la art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termen care a început să curgă la data detașării reclamantului în vederea executării misiunilor.

A mai arătat că reclamantul a avut acces la Compartimentul de documente clasificate al unității în care și-a desfășurat activitatea, deci inclusiv la Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

De altfel, acesta putea lua cunoștință de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 începând cu data de 3 iulie 2017, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia nr. 30 din 15 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul căreia au fost evocate prevederi din această hotărâre.

În plus, reclamantul trebuia să ia cunoștință de conținutul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 18 octombrie 2022 a Hotărârii Guvernului S-639/2008, care a adus modificări celei dintâi hotărâri.

Pe fondul cauzei a arătat că reclamantul a beneficiat de o sumă zilnică cu titlu de diurnă de misiune (MSA), care a fost suportată de ONU, astfel încât acesta nu mai poate beneficia de aceleași drepturi pretinse în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004, întrucât s-ar ajunge la o dublă plată pentru prima misiune.

Referitor la cea de-a doua misiune, pârâtul a precizat că Ministerul Apărării Naționale i-a acordat reclamantului drepturile de diurnă în valută și i-a acoperit cheltuielile pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere, calculate de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară. B. Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 17 noiembrie 2022 cu nr. 4.849/105/2022, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata diurnei în valută actualizată la data plății cu indicele de inflație, pentru participarea la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonă de operații, respectiv pentru participarea defunctului în Misiunea ONU în perioada 14 septembrie 2006-31 martie 2007 și acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere, actualizate la data plății cu indicele de inflație.

În motivare, reclamanții au mai solicitat instanței să constate că nu a intervenit prescripția, iar, în subsidiar, că termenul de prescripție a fost întrerupt pentru pretențiile solicitate.

În drept, au invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În apărare a susținut că autorul reclamanților a beneficiat de drepturile în valută prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. b) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, respectiv diurna în valută și suma stabilită pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere, calculate de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară, după executarea misiunii.

A mai arătat că drepturile bănești au fost achitate în integralitate de către Ministerul Apărării Naționale, prin Statul Major al Forțelor Terestre, prin virament bancar în contul în valută al autorului reclamanților, deschis în acest scop. C. Dosarul nr. 5.826/109/2022* al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția civilă și, în urma declinării, pe rolul Secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, cu nr. 5.826/109/2022*, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata diurnei în valută și la acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia, precum și la actualizarea acestor sume cu indicele inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței și până la data plății.

În motivare, reclamantul a arătat că drepturile bănești pretinse i se cuvin în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, pentru perioadele în care a participat la misiunile din Teatrul de Operații Irak și Afganistan (2005-2015).

Prin aceeași cerere a solicitat și repunerea în termenul de prescripție pentru drepturile pretinse de la data scadenței obligației de plată a acestora.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, formulând apărări similare cu cele prezentate în dosarele anterior menționate. D. Dosarul nr. 656/109/2023 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 656/109/2023, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata diurnei în valută și la acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia, precum și la actualizarea acestor sume cu indicele inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței și până la data plății.

În motivare, reclamantul a arătat că drepturile bănești pretinse i se cuvin în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, pentru perioadele în care a participat la misiunile din Teatrul de Operații Afganistan în perioada 2010-2015.

Prin aceeași cerere a solicitat și repunerea în termenul de prescripție pentru drepturile pretinse de la data scadenței obligației de plată a acestora.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, formulând apărări similare cu cele expuse în dosarele anterior menționate. E. Dosarul nr. 2.993/108/2022* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale cu nr. 2.993/108/2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară Arad la plata diurnei în valută în cuantum de 40 dolari USD/zi și la acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia, precum și la actualizarea acestor sume cu indicele inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței și până la data plății.

În motivare, reclamantul a arătat că drepturile bănești pretinse i se cuvin în temeiul dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și ale Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, pentru perioada din 5 decembrie 2004 și 7 decembrie 2005, în care a participat la misiunea ONU de menținere a păcii din Liberia.

Prin Sentința civilă nr. 318 din 6 aprilie 2023, Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Militară Arad și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 998 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat împotriva sentinței atacate, pe care a casat-o, și a trimis cauza spre o nouă judecată unuia dintre completele specializate în cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată cu nr. 2.993/108/2022*.

Prin Sentința civilă nr. 203 din 13 februarie 2024, Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Militară Arad și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că termenul de prescripție a început să curgă și s-a împlinit în perioada în care era în vigoare Decretul nr. 167/1958, fiind supusă în întregime dispozițiilor acestuia.

După evocarea dispozițiilor art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, tribunalul a constatat că acțiunea are ca obiect plata unor sume de bani pentru participarea la misiunea internațională de menținere a păcii sub egida ONU, care a avut loc în perioada cuprinsă între 5 decembrie 2004 și 7 decembrie 2005 în Liberia, termenul de prescripție pentru drepturile pretinse împlinindu-se la data de 8 decembrie 2008.

Prima instanță a apreciat că reclamantul ar fi putut cunoaște drepturile salariale cuvenite cel mai târziu la data de 27 iulie 2015, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, întrucât art. I pct. 11 din această hotărâre face trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Prin urmare, reclamantul nu s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște existența Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004, acesta nefăcând niciun demers în acest sens. Nefiind invocate împrejurări care să se circumscrie cazurilor de întrerupere ori suspendare a termenului de prescripție, tribunalul a apreciat că acțiunea este prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, care a fost recalificat de instanța de control judiciar ca fiind apel.

Autorul căii de atac a susținut că în materia conflictelor de muncă obligația de informare revine angajatorului, care trebuia să comunice Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

În continuare, a arătat că nașterea dreptului material la acțiune coincide cu momentul la care titularul dreptului a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004, conform art. 2.523 din Codul civil.

În final, recurentul a conchis că nepublicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, dublată de neîndeplinirea obligației de informare cu privire la conținutul acestei hotărâri relevă că nu i se poate imputa lipsa unor diligențe în vederea cunoașterii drepturilor pretinse.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare a susținut că recurentul a avut acces la Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, însă nu a întreprins niciun demers în acest sens. Chiar și în situația în care recurentul nu ar fi deținut autorizația de acces la documente clasificate, acesta nu a dovedit că ar fi solicitat consultarea acestui act normativ și că accesul i-a fost restricționat de către instituția militară. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Titularii sesizărilor au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens au menționat că de lămurirea chestiunilor de drept invocate ce vizează acordarea drepturilor bănești cadrelor militare care au participat la misiuni externe sub egida ONU, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și al Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, precum și modalitatea de determinare a începutului curgerii prescripției cu privire la aceste drepturi depinde soluționarea pe fond a cauzelor.

De asemenea, instanța supremă nu a statuat asupra acestor chestiuni de drept, care nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În acest sens s-a arătat că problema de drept referitoare la interpretarea art. 7 din Decretul nr. 167/1958 nu a fost tranșată prin Decizia nr. 18 din 29 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și nici prin Decizia nr. 10 din 21 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, întrucât aceste decizii au fost pronunțate în interpretarea art. 2.523 din Codul civil. V. Punctele de vedere ale părților

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările

Completul de judecată din cadrul Curții de Apel Timișoara a apreciat că art. 7 din Decretul nr. 167/1958 are un conținut diferit față de art. 2.523 din Codul civil, stabilind exclusiv un moment obiectiv pentru începutul prescripției, și anume nașterea dreptului la acțiune. În același timp, legiuitorul instituie și o prezumție legală în sensul că data la care s-a născut efectiv dreptul la acțiune coincide cu momentul la care titularul său a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea acestui drept.

Dat fiind că, sub imperiul Decretului nr. 167/1958, începutul termenului de prescripție nu era condiționat de vreun alt moment la care creditorul, fără culpa sa, ar fi aflat sau ar fi trebuit să afle cu întârziere de nașterea dreptului său, singurul remediu pentru situațiile în care termenul de trei ani se împlinea, fără culpa sa, a fost instituția repunerii în termen reglementată de art. 19 din același act normativ.

De altfel, opiniile doctrinare au justificat instituția repunerii în termenul de prescripție prin prisma intenției legiuitorului de a înlătura contradicția ce putea apărea între prezumția că nașterea dreptului este cunoscută de reclamant și situația în care titularul dreptului la acțiune se afla în imposibilitate de a cunoaște nașterea dreptului.

Nu în ultimul rând, interpretarea dispozițiilor art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 în sensul arătat mai sus este în concordanță cu normele art. 171 alin. (1) din Codul muncii [text care exista și în varianta inițială a Codului muncii în conținutul art. 166 alin. (1)], care statuează că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate". VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Târgu Mureș și Timișoara au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curțile de apel Bacău, București, Cluj, Galați, Iași, Ploiești și Târgu Mureș au comunicat puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni.

Cu privire la prima chestiune de drept ce vizează modalitatea de determinare a începutului curgerii prescripției pentru pretinderea drepturilor reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 s-au conturat mai multe opinii.

Astfel, într-o primă opinie teoretică, comunicată de colectivele de judecători, s-a apreciat că termenul de prescripție pentru pretinderea drepturilor bănești reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 a început să curgă de la data la care beneficiarii acestor drepturi au cunoscut conținutul actelor normative respective (curțile de apel Galați și Târgu Mureș și Tribunalul Ialomița).

S-a argumentat că hotărârile anterior menționate au caracter militar, fiind acte normative clasificate, care nu se publică în Monitorul Oficial al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000. În consecință, angajatorului îi revine obligația comunicării actelor normative respective, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă.

În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de curțile de apel Brașov, București, Constanța, Craiova, Galați, Pitești, Târgu Mureș și tribunalele Brașov, București și Ialomița.

Într-o a doua opinie teoretică, comunicată de colectivele de judecători, s-a apreciat că termenul de prescripție pentru pretinderea drepturilor bănești reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 a început să curgă de la data la care beneficiarii acestor drepturi au avut posibilitatea de a cunoaște conținutul actelor normative respective.

S-a argumentat că beneficiarii drepturilor puteau cunoaște atât existența, cât și întinderea acestor drepturi de la data declasificării Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008 (Curtea de Apel Bacău și tribunalele Cluj și Giurgiu).

În sensul acestei a doua opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de curțile de apel Bacău, București, Cluj și tribunalele Alba, București, Cluj, Maramureș, Prahova, Sibiu, Vâlcea.

A fost exprimată și o opinie teoretică nuanțată în sensul că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care beneficiarii acestor drepturi puteau lua cunoștință de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 prin consultarea bazei de date interne la care aveau acces în calitate de militari (tribunalele Ilfov și Teleorman).

În sensul acestei opinii nuanțate au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de curțile de apel București, Iași, Timișoara și Tribunalul Cluj.

Referitor la a doua chestiune de drept ce vizează acordarea drepturilor bănești prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 s-au conturat două opinii.

Într-o primă opinie teoretică, comunicată de Tribunalul Vaslui, s-a apreciat că drepturile bănești pretinse în temeiul actelor normative anterior evocate pot fi acordate numai în măsura în care aceste drepturi nu au fost compensate prin sumele acordate de partenerii externi din cadrul misiunilor NATO sau ONU, în considerarea riscului la care a fost supus personalul militar care a participat la misiuni în afara teritoriului statului român.

În sensul acestei prime opinii teoretice au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de curțile de apel Oradea, Pitești și tribunalele București, Călărași și Prahova.

Într-o a doua opinie teoretică, comunicată de Tribunalul Buzău, s-a apreciat că drepturile bănești pretinse în temeiul acestor acte normative pot fi acordate independent de sumele primite în compensare din partea organismelor internaționale, în considerarea riscului la care a fost supus personalul militar care a participat la misiuni în afara teritoriului statului român.

În sensul acestei a doua opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de curțile de apel Bacău, Brașov, Constanța și Tribunalul Sibiu.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizărilor conexate.

Astfel, prin Decizia nr. 30 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 3 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 și 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și la dispozițiile art. 6, art. 13 și art. 15 alin. (2) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 310/2009, personalul care participă la misiuni de menținere a păcii în afara teritoriului statului român, căruia i-au fost acoperite cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană."

Prin Decizia nr. 22 din 24 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 22 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din același act normativ, data la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct și aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia."

Prin Decizia nr. 18 din 29 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 21 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2.523 din Codul civil, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar determină momentul obiectiv de la care reclamantul ar fi trebuit să cunoască existența drepturilor reclamate având ca obiect drepturi bănești reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop."

Prin Decizia nr. 10 din 21 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 19 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a respins ca inadmisibilă sesizarea ce vizează următoarea problemă de drept: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2.523 din Codul civil, trebuia beneficiarul să cunoască drepturile financiare cuvenite, cu consecința curgerii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune împotriva sa, în condițiile în care acesta nu a efectuat demersuri în vederea aflării conținutului Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, act normativ ce are caracter militar, nepublicat în Monitorul Oficial al României și necomunicat pe nicio altă cale beneficiarilor drepturilor, dar la a cărui existență s-a făcut trimitere în anumite acte legislative publicate în Monitorul Oficial, fără ca în cuprinsul acestor acte legislative să se fi prevăzut conținutul hotărârii de guvern nepublicate."

Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații." X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, sintetizând chestiunile asupra cărora instanțele de trimitere au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să dea o dezlegare prealabilă, se constată că aspectele în discuție sunt legate de: a) incidența și condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, respectiv dacă drepturile bănești, constând în plata diurnei de 40 dolari americani pe zi și acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere în cuantum de 1 dolar american pe zi, reglementate de aceste dispoziții legale, pentru perioadele în care personalul care a participat la misiuni de menținere a păcii în afara teritoriului statului român (Georgia, Irak, Afganistan, Liberia), se cuvin acestuia chiar dacă, în aceeași perioadă, personalul participant la misiuni a beneficiat de o sumă zilnică cu titlu de diurnă de misiune (MSA), care a fost suportată de organizația internațională sub egida căreia s-a desfășurat misiunea (Sesizarea nr. 1.975/1/2024 formulată în Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; Sesizarea nr. 2.115/1/2024 formulată în Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă; Sesizarea nr. 2.251/1/2024 formulată în Dosarul nr. 5.826/109/2022*, precum și Sesizarea nr. 2.252/1/2024 formulată în Dosarul nr. 656/109/2023, ambele dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale); b) modalitatea de determinare a începutului curgerii termenului de prescripție în ce privește dreptul la acțiune având ca obiect pretențiile bănești mai sus menționate (Sesizarea nr. 1.975/1/2024 formulată în Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; Sesizarea nr. 2.115/1/2024 formulată în Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă; Sesizarea nr. 2.251/1/2024 formulată în Dosarul nr. 5.826/109/2022*, precum și Sesizarea nr. 2.252/1/2024 formulată în Dosarul nr. 656/109/2023, ambele dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale); c) dacă, în contextul în care drepturile pretinse prin aceste acțiuni au fost prevăzute într-un act normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă se raportează doar la un moment obiectiv, reprezentat de data nașterii dreptului de creanță, sau au în componența lor și un element subiectiv care presupune determinarea momentului la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască nașterea dreptului reclamat, similar cu reglementarea art. 2.523 din Codul civil (Sesizarea nr. 2.339/1/2024 formulată în Dosarul nr. 2.993/108/2022* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale).

Examinând condițiile de admisibilitate necesar a fi întrunite pentru declanșarea mecanismului de interpretare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, Înalta Curte constată că sesizările au fost transmise instanței supreme în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024 și care, potrivit art. 4 din același act normativ, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, prin urmare și cu prevederile art. 519 și următoarele din acest cod.

Sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este stabilită de art. 1 alin. (1)-(3) din acest act normativ care statuează că: " Art. 1. - (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Pe de altă parte, în acord cu prevederile generale cuprinse în art. 519 din Codul de procedură civilă, ce constituie dreptul comun în ce privește procedura pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Derogatoriu de la dispozițiile generale cuprinse în Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 statuează că "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Reținând că sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este limitată la litigiile enumerate la art. 1 din ordonanța de urgență, celelalte aspecte derogatorii pe care acest act normativ le mai instituie, în raport cu reglementarea generală cuprinsă în Codul de procedură civilă, sunt cele legate de înlăturarea cerinței noutății chestiunii de drept de care depinde soluționarea pe fond a litigiului și de împrejurarea că titular al sesizării pot fi atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar în fața căreia se află litigiul în curs de judecată.

În acest context, pentru admisibilitatea sesizării instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, rămân incidente toate celelalte cerințe impuse de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, iar evaluarea jurisprudenței obligatorii anterioare a instanței supreme se impune a fi realizată în acord cu aceste derogări, dezlegările anterioare fiind obligatorii, cu excepția acelor situații în care sesizările au fost respinse pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate referitoare la titularul sesizării ori la caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei.

Coroborând dispozițiile speciale cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 cu prevederile generale ale art. 519 din Codul de procedură civilă, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în virtutea acestui act normativ cu caracter special, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: - să privească un litigiu în curs de judecată care să aibă ca obiect stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - litigiul să se afle pe rolul unui complet învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în căile de atac; - să fie vorba despre o chestiune de drept care să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizii interpretative obligatorii anterioare, și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept.

Evaluând sesizările conexate, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că primele două cerințe de admisibilitate sunt întrunite.

Astfel, litigiile în cadrul cărora s-au formulat sesizările, ce au fost conexate la nivelul instanței supreme, întrucât privesc lămurirea acelorași chestiuni, se află în curs de judecată fie în primă instanță, la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Prahova - Secția I civilă, fie în stadiul apelului la Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Pe de altă parte, obiectul acestor litigii îl constituie pretenții bănești de natură salarială, decurgând din raporturile de serviciu ale reclamanților cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, înscriindu-se așadar în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Nu sunt însă întrunite celelalte două condiții de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, întrucât aspectele sesizate de instanțele de trimitere fie au fost lămurite prin decizii interpretative anterioare ale instanței supreme, fie nu constituie "chestiuni de drept" în înțelesul pe care această sintagmă l-a dobândit în timp prin jurisprudența instanței supreme dezvoltată în procedura de pronunțare a unei hotărâri prealabile, reprezentând chestiuni de fapt ale căror constatare și apreciere sunt de competența exclusivă a instanțelor învestite cu soluționarea litigiului.

În acest sens, cu privire la prima chestiune de drept a cărei lămurire s-a solicitat, cea legată de sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că divergența de opinie dintre părțile litigante, cu privire la aplicarea acestor dispoziții legale, s-a ivit într-un singur litigiu, dintre cele în care s-au formulat sesizări înregistrate la instanța supremă ce au fost ulterior conexate, respectiv în Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Din lectura actelor de procedură depuse de părți se observă că divergența privind incidența și interpretarea normei pleacă de la susținerea reclamantului conform căreia ar fi îndreptățit la plata drepturilor bănești solicitate și recunoscute de prevederile legale invocate, pe de o parte, în contrast cu poziția procesuală a pârâtului potrivit căreia, de vreme ce reclamantul a beneficiat de o sumă zilnică cu titlu de diurnă de misiune (MSA - Mission Subsistence Allowance), ce a fost suportată și acordată de ONU, nu mai poate beneficia de drepturile reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, astfel că prevederile din acest act normativ nu ar mai avea incidență în împrejurările date. De asemenea, potrivit poziției procesuale a pârâtului, reclamantul nu ar putea beneficia încă o dată de dreptul înscris în art. 3 din același act normativ (acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere în cuantum de 1 dolar american pe zi) deoarece aceste drepturi au fost acordate reclamantului de ONU sub egida căruia s-a derulat misiunea militară.

În toate celelalte dosare în care instanțele de trimitere au formulat sesizări adresate instanței supreme în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu privire