Decizia nr. 264 din 23 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 351/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 5.571/63/2023 şi de Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.730/118/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, fiind formulate puncte de vedere la raport de către pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, precum şi un amicus curiae de către Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române – „Vlad Ţepeş”.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 23 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 5.571/63/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă indemnizaţia „Mission Subsistence Allowance” acoperă aceleaşi costuri ca şi diurna în valută prevăzută de art. 1 alin. (3) şi beneficiul pentru facilitarea legăturii cu familia prevăzut de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 351/1/2025.

Ulterior, pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată cu nr. 676/1/2025 sesizarea formulată de Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 4.730/118/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept referitoare la acordarea de către pârâţi, prin rambursare, a alocaţiei de subzistenţă (MSA – Mission Subsistence Allowance) pentru misiunile UNMIK Kosovo la care au participat jandarmi, prin raportare la anexele A şi G la Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Naţiunilor Unite privind contribuţia cu resurse la unitatea specială de poliţie a Naţiunilor Unite din Kosovo, ratificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2002 şi aprobat prin Legea nr. 350/2002.

Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 676/1/2025 la Dosarul nr. 351/1/2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 121/2011) Art. 26. – ” (1) Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (…) (7) Personalul care participă la misiuni şi operaţii sub mandatul/conducerea organizaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 7 alin. (3) beneficiază de drepturile stabilite la alin. (1), numai în măsura în care aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care sunt acordate şi de cuantumul acestora, nu sunt asigurate de organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile.”

Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român (Hotărârea Guvernului nr. 46/2020) Art. 1. – ” (1) Personalul participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare, denumit în continuare personal, beneficiază de diurnă în valută în următoarele cuantumuri: a) ofiţerii – 140 de euro/zi/persoană; b) maiştrii militari, subofiţerii, agenţii de poliţie şi agenţii de poliţie penitenciară – 130 de euro/zi/persoană; c) alte categorii de personal – 120 de euro/zi/persoană. (…) (3) Diurna în valută prevăzută la alin. (1) şi (2) reprezintă costul cheltuielilor uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea; aceasta nu include cheltuieli de hrană şi se calculează de la data părăsirii teritoriului naţional şi până la data intrării în ţară după executarea misiunii sau operaţiei.” Art. 3. – ” Pe durata participării la misiune sau la operaţie, personalul beneficiază de 1 euro/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia şi pentru recreere.” Art. 6. – ” Personalul beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta hotărâre în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile, indiferent de denumirea sub care sunt acordate de către aceste entităţi şi de cuantumul acordat.” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 5.571/63/2023 al Curţii de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj cu nr. 5.571/63/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata drepturilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, respectiv diurna şi cheltuielile cu facilitarea legăturii cu familia pentru participarea, în calitate de militar – ofiţer specialist, la misiunea internaţională de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, în perioada 1 octombrie 2020 şi 15 octombrie 2021, organizată sub egida UNMISS din Sudanul de Sud.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.221 din 9 iulie 2024, Tribunalul Dolj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că sumele primite de reclamant de la organizaţia internaţională au acelaşi scop cu cel pentru care se acordă diurna zilnică în valută reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 46/2020. A mai reţinut că inclusiv costurile pentru facilitarea legăturii cu familia sunt incluse în alocaţia zilnică primită de reclamant de la organizaţia internaţională sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, motiv pentru care acesta nu este îndreptăţit la încasarea lor, întrucât s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.

În motivare, a arătat că din analiza dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 46/2020 rezultă că diurna în valută reprezintă un drept pecuniar distinct de cheltuielile de hrană şi de cazare cuvenite pentru misiunile organizate sub egida ONU, cu titlu de „Mission Subsistence Allowance”. B. Dosarul nr. 4.730/118/2023 al Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă cu nr. 4.730/118/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei şi Ministerul Afacerilor Interne la plata alocaţiei de subzistenţă (MSA Mission Subsistence Allowance) pentru participarea reclamantului la misiunea UNMIK Kosovo în perioadele cuprinse între 20 februarie 2006-22 martie 2007 şi între 22 martie 2008- 8 decembrie 2008.

În motivare, reclamantul a arătat că suma pretinsă reprezintă componenta materială a drepturilor cuvenite în procedura rambursării, conform anexelor A şi G la Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Naţiunilor Unite privind contribuţia cu resurse la unitatea specială de poliţie a Naţiunilor Unite din Kosovo (UNMIK), semnat la New York la 11 februarie 2002, ratificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2002, aprobată prin Legea nr. 350/2002. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Craiova a apreciat că sesizarea iniţială îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că procesul se află în apel pe rolul Curţii de Apel Craiova, care judecată în ultimă instanţă. De lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării depinde soluţionarea pe fond a cauzei având în vedere că disputa părţilor vizează drepturi de natură salarială fundamentate pe Hotărârea Guvernului nr. 46/2020.

A mai arătat că instanţa supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate şi că această chestiune nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

De asemenea, completul de judecată din cadrul Tribunalului Constanţa a apreciat că sesizarea iniţială îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În concret, a arătat că pretenţiile deduse judecăţii vizează plata unor sume de bani provenite din fonduri publice, reprezentând drepturi de natură salarială.

A mai reţinut că asupra acestei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, instanţa supremă nu a statuat şi nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Părţile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Craiova a apreciat că sumele primite cu titlu de „Mission Subsistence Allowance” acoperă şi cheltuielile diverse de la locul de desfăşurare a misiunii, respectiv cheltuielile uzuale [diurna prevăzută de art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020], precum şi cheltuielile pentru facilitarea legăturii cu familia şi pentru recreere, prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ.

În acest sens, a arătat că diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi pentru recreere se acordă doar dacă organizaţia internaţională sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea nu a acordat ea însăşi aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care au fost acordate de către aceste entităţi şi de cuantumul lor.

Astfel, art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 stabileşte că diurna în valută prevăzută la alin. (1) şi (2) reprezintă costul cheltuielilor uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Faţă de conţinutul întrebărilor adresate instanţei supreme, s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanţelor judecătoreşti pentru comunicarea practicii judiciare relevante. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul exercitării controlului de constituţionalitate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile băneşti reglementate de aceste prevederi (diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere) trebuie acordate de statul român necondiţionat de plata aceloraşi drepturi de către organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunea, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop.”

Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis sesizarea şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii.”

Prin Decizia nr. 107 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 4 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept referitoare la: „acordarea drepturilor băneşti prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008; modalitatea de determinare a începutului curgerii prescripţiei cu privire la aceste drepturi.”

Prin Decizia nr. 42 din 17 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Funcţia indemnizaţiei „hardship allowance”, respectiv dacă aceasta acoperă riscurile presupuse de diurna prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, având scopul stabilit prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Putea ONU efectua plăţi către personalul trimis în serviciu extern de către SPP în baza prevederilor legale interne ale României sau plăţile efectuate, indiferent de denumirea lor, au reprezentat exclusiv îndeplinirea unor obligaţii prevăzute distinct în Regulamentul ONU (denumit United Nations Common System of Salaries, Allowances and Benefits)? Dreptul menţionat în contractul încheiat între reclamant şi ONU, purtând denumirea de „hardship allowance”, este unul şi acelaşi drept cu diurna prevăzută în art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004? Ce reprezintă şi cu ce ar fi echivalent, în raport cu drepturile prevăzute în legislaţia internă pentru personalul trimis în misiune de către SPP, în măsura în care s-ar putea stabili o asemenea echivalenţă, dreptul cu conţinut pecuniar intitulat „danger pay”?

Prin Decizia nr. 35 din 10 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 24 aprilie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Aplicarea art. 1 alin. (1) în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, avându-se în vedere şi modificările legislative survenite în timp conform Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, respectiv dacă diurna reglementată de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 are drept corespondent, pentru misiunea Kosovo EULEX, diurna de risc sau risk allowance sau aceasta se suprapune cu dreptul prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizărilor conexate este reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept; d) de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii de admisibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că procesul în care a fost formulată sesizarea iniţială are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata drepturilor reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, respectiv diurna şi cheltuielile cu facilitarea legăturii cu familia pentru participarea reclamantului, în calitate de militar – ofiţer specialist, la misiunea internaţională de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, în perioada 1 octombrie 2020 şi 15 octombrie 2021, organizată sub egida UNMISS din Sudanul de Sud.

De asemenea, procesul în care a fost formulată sesizarea subsecventă are ca obiect obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei şi Ministerul Afacerilor Interne la plata alocaţiei de subzistenţă (MSA Mission Subsistence Allowance) pentru participarea reclamantului la misiunea UNMIK Kosovo în perioadele cuprinse între 20 februarie 2006-22 martie 2007 şi între 22 martie 2008- 8 decembrie 2008.

Astfel, pretenţiile deduse judecăţii în respectivele cauze se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea iniţială se află în apel pe rolul Curţii de Apel Craiova care judecă în ultimă instanţă, iar cauza în care a fost formulată sesizarea subsecventă se află în primă instanţă pe rolul Tribunalului Constanţa.

Ca atare, primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conţinut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun.

Faţă de norma de trimitere de la art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 care prevede aplicarea în completare a dispoziţiilor Codului de procedură civilă, se constată că şi în cazul mecanismului instituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este pe deplin operantă noţiunea autonomă de „chestiune de drept”, a cărei semnificaţie a fost conturată în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura reglementată de art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanţei supreme trebuie să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.

Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept”, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenţia instanţei supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor deduse judecăţii.

În consecinţă, nu orice chestiune dedusă judecăţii instanţei de trimitere poate forma obiectul unei sesizări formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac are obligaţia, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, de a verifica şi constata dacă sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea instanţei supreme, printre care figurează şi cea a existenţei unei chestiuni de drept veritabile.

În absenţa definirii în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 ori al art. 519 din Codul de procedură civilă a noţiunii de „chestiune de drept”, această cerinţă este supusă unei evaluări în concret, din partea instanţei supreme, prin raportare la elementele care legitimează, în aprecierea instanţelor de trimitere, declanşarea mecanismului pronunţării hotărârii prealabile, ţinând seama şi de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizările, precum şi de necesitatea asigurării unei practici unitare, coerente şi previzibile.

Prin raportare la aceste exigenţe, se constată că instanţa de trimitere care a formulat sesizarea iniţială solicită a se stabili dacă indemnizaţia „Mission Subsistence Allowance” acoperă aceleaşi costuri ca şi diurna în valută prevăzută de art. 1 alin. (3) şi beneficiul pentru facilitarea legăturii cu familia prevăzut de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român.

Se observă că problema antamată prin sesizarea iniţială presupune stabilirea corespondenţei dintre indemnizaţia intitulată „Mission Subsistence Allowance” şi dreptul la diurnă în valută reglementat de art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, respectiv beneficiul pentru facilitarea legăturii cu familia instituit prin acelaşi act normativ.

Or, eventuala corespondenţă dintre indemnizaţia plătită de organizaţia internaţională şi cele reglementate de legislaţia naţională, în raport cu conţinutul acestora, cu scopul pentru care au fost prevăzute, în funcţie de tipul misiunii şi de alte elemente care conturează natura juridică a acestor drepturi se circumscriu aspectelor particulare ale cauzei a căror evaluare intră în competenţa exclusivă a instanţei de trimitere.

Ca atare, instanţa care a formulat prima sesizare nu pune în discuţie interpretarea unor dispoziţii lacunare sau neclare care să necesite intervenţia instanţei supreme pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, ci urmăreşte, în realitate, rezolvarea raportului juridic litigios prin confirmarea soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauză.

În acest context, trebuie reamintit că scopul procedurii hotărârii prealabile este acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu consecinţa prevenirii sau sistării divergenţelor jurisprudenţiale în fază incipientă, în cadrul acestui mecanism nefiind posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute în favoarea personalului participant la misiunile militare derulate în afara teritoriului statului român.

În acest sens, se impune a fi evocată Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut, în considerentele de la paragraful 50, că: „Din perspectiva actelor/documentelor/acordurilor/înţelegerilor europene sau internaţionale, în baza cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile în afara teritoriului statului român, în cadrul recursului în interesul legii, al cărui scop este acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, nu este posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute pentru a fi acordate personalului participant. Revine instanţelor de judecată, în situaţiile de fapt particulare din fiecare litigiu, să stabilească eventuala corespondenţă dintre aceste drepturi şi cele din legislaţia naţională, în raport cu conţinutul acestora şi scopul pentru care au fost prevăzute.”

De altfel, prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut în considerentele care au fundamentat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a unei sesizări similare că: „problema corespondenţei dintre sumele încasate de la partenerul extern şi cele datorate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 rămâne în sarcina instanţei de trimitere” (paragraful 78 din această decizie).

Din perspectiva aceleiaşi condiţii de admisibilitate, se constată că sesizarea conexată priveşte chestiunea referitoare la acordarea de către pârâţi, prin rambursare, a alocaţiei de subzistenţă (MSA – Mission Subsistence Allowance) pentru misiunile UNMIK Kosovo la care au participat jandarmi, prin raportare la anexele A şi G la Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Naţiunilor Unite privind contribuţia cu resurse la unitatea specială de poliţie a Naţiunilor Unite din Kosovo, ratificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2002 şi aprobat prin Legea nr. 350/2002.

Lipsa caracterului veritabil al acestei chestiuni de drept transpare din chiar conţinutul întrebării adresate instanţei supreme, având în vedere că instanţa de trimitere nu indică normele supuse interpretării, ci se rezumă la simpla reproducere a obiectului acţiunii introductive în dispozitivul încheierii de sesizare.

Or, noţiunii de „chestiune de drept” nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se poate cere instanţei supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii prealabile, întrucât, în acest caz, „dezlegarea” ar semnifica chiar „soluţionarea fondului”, ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare (Decizia nr. 63 din 28 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 14 ianuarie 2025).

În plus, încheierea de sesizare din al doilea proces nu cuprinde punctul de vedere al instanţei asupra chestiunii de drept, contrar exigenţelor impuse de art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care stabileşte că încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării şi punctul de vedere al completului de judecată.

Or, instanţei de trimitere îi revine obligaţia identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului său de vedere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept, a cărei dezlegare o solicită instanţei supreme, este una reală, având vocaţie de a convinge, din această perspectivă, că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării (Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2025).

Prin urmare, în acord cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, conform căreia raţiunea reglementării mecanismului hotărârii prealabile este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuţiile jurisdicţionale ale instanţei de judecată, rolul instanţei supreme neputând deveni astfel unul de soluţionare directă a cauzei şi constatând că nu sunt îndeplinite toate cerinţele cumulative instituite de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,