Decizia nr. 42/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.413/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 3.049/3/2023*, nr. 3.266/93/2022 și nr. 24.559/3/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulate puncte de vedere la raport de către părțile în litigiu.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierile din 4 octombrie 2024, în dosarele nr. 3.049/3/2023*, nr. 3.266/93/2022, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privitoare la funcția indemnizației "hardship allowance", respectiv dacă aceasta acoperă riscurile presupuse de diurna prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, având scopul stabilit prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Sesizările au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.413/1/2024 și nr. 2.415/1/2024.

Ulterior, pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrată cu nr. 2.752/1/2024 sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 24.559/3/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: Putea ONU efectua plăți către personalul trimis în serviciu extern de către SPP în baza prevederilor legale interne ale României sau plățile efectuate, indiferent de denumirea lor, au reprezentat exclusiv îndeplinirea unor obligații prevăzute distinct în Regulamentul ONU (denumit United Nations Common System of Salaries, Allowances and Benefits)? Dreptul menționat în contractul încheiat între reclamant și ONU, purtând denumirea de "hardship allowance", este unul și același drept cu diurna prevăzută în art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004? Ce reprezintă și cu ce ar fi echivalent, în raport cu drepturile prevăzute în legislația internă pentru personalul trimis în misiune de către SPP, în măsura în care s-ar putea stabili o asemenea echivalență, dreptul cu conținut pecuniar intitulat "danger pay"?

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectele sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 2.415/1/2024 și nr. 2.752/1/2024 la Dosarul nr. 2.413/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004) " Art. 1. - (1) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operații, beneficiază de diurnă în valută, care nu include cheltuieli de hrană, calculată în baza ordinului de numire în funcție, de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară, după executarea misiunii: a) ofițerii - 40 de dolari SUA/zi/persoană; b) alte categorii de personal - 35 de dolari SUA/zi/persoană." " Art. 3. - Pe durata misiunii, personalul beneficiază de 1 dolar SUA/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 3.049/3/2023* al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București inițial cu nr. 32.414/3/2022 și ulterior cu nr. 3.049/3/2023*, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Serviciul de Protecție și Pază la plata diurnei în valută prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, actualizată cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin Sentința civilă nr. 923 din 22 februarie 2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărâri astfel, prima instanță a reținut că reclamantului i-au fost achitate de către organismul internațional, în calitate de organizator al misiunii, drepturile cu caracter salarial care compensau inconvenientele rezultate din riscurile la care era supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român. Or, drepturile reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 sunt cuvenite numai în măsura în care nu sunt acoperite de către partenerul extern.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.

În motivare, apelantul a arătat că diurna de risc, denumită "danger pay", este menită să acopere riscul din misiune și se plătește doar în anumite situații veteranilor din misiunile desfășurate sub egida ONU, aceasta nefiind plătită apelantului.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. B. Dosarul nr. 3.266/93/2022 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov cu nr. 3.266/93/2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Serviciul de Protecție și Pază la plata diurnei în valută în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, actualizată cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin Sentința civilă nr. 350 din 27 februarie 2024, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a respins atât excepția prescripției dreptului material la acțiune, cât și acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamantul a participat la cele două misiuni organizate sub egida ONU, acesta fiind îndreptățit să primească beneficiile financiare stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, cu condiția să nu fi fost deja remunerat în același sens de partenerul extern. Or, reclamantul a primit, în perioada celor două misiuni, drepturi salariale și cu caracter salarial, care includeau "hardship allowance".

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, criticând-o pentru motive similare celor expuse în primul dosar.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. C. Dosarul nr. 24.559/3/2023 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 24.559/3/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Serviciul de Protecție și Pază la plata diurnei în valută și la acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere prevăzute de art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și actualizarea acestora cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin Sentința civilă nr. 6.568 din 23 noiembrie 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins atât excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul ar fi fost îndreptățit să primească beneficiile financiare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, cu condiția să nu fi fost deja remunerat de partenerul extern, organizator al celor două misiuni. Or, reclamantul a primit, în perioada celor două misiuni, drepturi cu caracter salarial care includeau "hardship allowance" și "additional non-family hardship allowance".

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.

În motivare a susținut că inconvenientele pentru care se acordă indemnizația de risc "danger pay" sunt aceleași cu cele pentru care se acordă diurna în valută prevăzută la art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, fiind însă diferite de cele vizate de indemnizația "hardship allowance".

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată din cadrul Curții de Apel București care a formulat sesizările inițiale a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, a arătat că sesizările privesc chestiunea de drept esențială pentru soluționarea cauzelor ce vizează încasarea, sub o altă denumire, dar cu aceleași funcții și scop, a dreptului de natură salarială (diurna în valută), astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Chestiunea de drept presupune a se stabili, în abstract, dacă, prin natura și funcțiile pe care le îndeplinește, diurna "hardship allowance" acoperă aceleași riscuri și inconveniente vizate de diurna în valută reglementată de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Faptul că indemnizația acordată sub denumirea de "hardship allowance" nu este reglementată într-o lege internă, ci în ghidurile și reglementările care orientează practica salarială a organismelor internaționale ce desfășoară misiunile militare, nu determină inadmisibilitatea sesizărilor.

Aceasta deoarece art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu distinge după sursa problemei de drept, ca aflându-se într-o dilemă de interpretare a dreptului intern, cu excluderea problemelor de drept generate de termenii contractelor internaționale din care rezultă drepturi subiective a căror plată ar lăsa fără obiect pretențiile întemeiate pe legislația internă. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanții au apreciat că indemnizația "hardship allowance" nu acoperă riscurile presupuse de diurna prevăzută la art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

În schimb, intimata a susținut că indemnizația "hardship allowance" acoperă riscurile presupuse de diurna prevăzută la art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată din cadrul Curții de Apel București a apreciat că indemnizația de condiții grele (hardship allowance) îndeplinește funcțiile și realizează scopul avute în vedere de legiuitorul intern atunci când a reglementat dreptul la diurnă în valută și în mod gradual, așa cum s-a statuat și prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Referitor la sesizarea conexată ulterior, completul de judecată din cadrul aceleiași curți de apel a apreciat că denumirea de "danger pay" nu pare a sugera semnificația alocării de către ONU a câte unui dolar pe zi pentru recreere sau pentru înlesnirea legăturilor cu familia, ci, mai degrabă, o plată suplimentară pentru aceeași situație de risc continuu și semnificativ în care s-a aflat personalul detașat pentru misiuni de pază și protecție, pe tot parcursul misiunii. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele judecătorești consultate au rezultat mai multe opinii, care au fost însă generate de raporturile juridice specifice pentru fiecare participat la misiunile organizate sub egida ONU.

Cu privire la prima chestiune de drept referitoare la funcția indemnizației "hardship allowance" s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o opinie s-a apreciat că indemnizația "hardship allowance" acoperă riscurile presupuse de diurna prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, având scopul stabilit prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

S-a argumentat că dezdăunarea acestei componente a misiunilor, indiferent de denumirea indemnizației, reprezintă scopul căreia îi servește diurna reglementată în dreptul intern, fiind îndeplinită rațiunea "hardship allowance".

Într-o a doua opinie s-a apreciat că indemnizația "hardship allowance" acordată pentru unele misiuni sub egida ONU are un scop diferit față de diurna reglementată de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

S-a argumentat că numai indemnizația de risc plătită de partenerul extern are același scop ca diurna reglementată de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, respectiv compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile din afara teritoriului statului român.

Cu privire la a doua chestiune de drept referitoare la temeiul plăților efectuate de ONU s-a conturat o singură opinie, apreciindu-se că plățile efectuate de ONU către personalul desemnat să participe la misiuni internaționale sub mandatul său au ca temei Regulamentul ONU - United Nations Common System of Salaries, Allowances and Benefits.

Cu privire la a treia chestiune de drept referitoare la indemnizația "danger pay" s-a apreciat, într-o opinie, că aceasta nu reprezintă echivalentul diurnei în valută reglementate de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

S-a argumentat că "danger pay" reprezintă o indemnizație specială cuvenită personalului recrutat pe plan internațional sau local care desfășoară activități de serviciu în garnizoane în condiții deosebit de periculoase. Ca atare, indemnizația de periculozitate (danger pay) nu are același scop ca diurna în valută reglementată de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Cu referire la noțiunea de "danger pay" s-a exprimat și opinia potrivit căreia indemnizația de risc plătită de partenerul extern are același scop ca diurna reglementată de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, respectiv compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile din afara teritoriului statului român.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizărilor conexate.

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop."

Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații."

Prin Decizia nr. 107 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 4 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept referitoare la: "acordarea drepturilor bănești prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008; modalitatea de determinare a începutului curgerii prescripției cu privire la aceste drepturi." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, sintetizând chestiunile asupra cărora instanțele de trimitere au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să dea o dezlegare prealabilă, se constată că aspectele în discuție sunt legate de: - incidența și condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, respectiv dacă drepturile bănești, constând în plata diurnei în valută reglementate de aceste dispoziții legale, pentru perioadele în care personalul care a participat la misiuni de menținere a păcii în afara teritoriului statului român (Sudan, Siria, Libia), se cuvin acestuia chiar dacă, în aceeași perioadă, personalul participant la misiuni a beneficiat de o sumă zilnică denumită "hardship allowance" care a fost suportată de organizația internațională sub egida căreia s-a desfășurat misiunea; - semnificația/echivalența dreptului cu conținut pecuniar intitulat "danger pay" în raport cu drepturile prevăzute în legislația internă.

Examinând condițiile de admisibilitate necesar a fi întrunite pentru declanșarea mecanismului de interpretare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, Înalta Curte constată că sesizările au fost formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024 și care, potrivit art. 4 din același act normativ, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, prin urmare, și cu prevederile art. 519 și următoarele din acest cod.

Sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este stabilită de art. 1 alin. (1)-(3) din acest act normativ, care statuează că: - alin. (1) - prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; - alin. (2) - prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1); - alin. (3) - prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Pe de altă parte, în acord cu prevederile generale cuprinse în art. 519 din Codul de procedură civilă, ce constituie dreptul comun în ce privește procedura pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Derogatoriu de la dispozițiile generale cuprinse în Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 statuează că "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Reținând că sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este limitată la litigiile enumerate la art. 1 din ordonanța de urgență, celelalte aspecte derogatorii pe care acest act normativ le mai instituie, în raport cu reglementarea generală cuprinsă în Codul de procedură civilă, sunt cele legate de înlăturarea cerinței noutății chestiunii de drept de care depinde soluționarea pe fond a litigiului și de împrejurarea că titular al sesizării pot fi atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar în fața căreia se află litigiul în curs de judecată.

În acest context, pentru admisibilitatea sesizării instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, rămân incidente toate celelalte cerințe impuse de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, iar evaluarea jurisprudenței obligatorii anterioare a instanței supreme se impune a fi realizată în acord cu aceste derogări, dezlegările anterioare fiind obligatorii, cu excepția acelor situații în care sesizările au fost respinse pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate referitoare la titularul sesizării ori la caracterul de noutate a chestiunii de drept supuse analizei.

Coroborând dispozițiile speciale cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 cu prevederile generale ale art. 519 din Codul de procedură civilă, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în virtutea acestui act normativ cu caracter special, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: - să privească un litigiu în curs de judecată care să aibă ca obiect stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - litigiul să se afle pe rolul unui complet învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în căile de atac; - să fie vorba despre o chestiune de drept care să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizii interpretative obligatorii anterioare, și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept.

Evaluând sesizările conexate, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că primele două cerințe de admisibilitate sunt întrunite.

Astfel, litigiile în cadrul cărora s-au formulat sesizările, ce au fost conexate la nivelul instanței supreme întrucât privesc lămurirea acelorași chestiuni, se află în curs de judecată în stadiul apelului la Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Pe de altă parte, obiectul acestor litigii îl constituie pretenții bănești de natură salarială, decurgând din raporturile de serviciu ale reclamanților cu pârâtul Serviciul de Protecție și Pază, înscriindu-se așadar în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Nu sunt însă întrunite celelalte două condiții de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, întrucât aspectele sesizate de instanțele de trimitere au fost, pe de o parte, lămurite prin decizii interpretative anterioare ale instanței supreme (cu referire la noțiunea de "diurnă"), respectiv nu constituie "chestiuni de drept" în înțelesul pe care această sintagmă l-a dobândit în timp prin jurisprudența instanței supreme dezvoltată în procedura de pronunțare a unei hotărâri prealabile, reprezentând chestiuni de fapt ale căror constatare și apreciere sunt de competența exclusivă a instanțelor învestite cu soluționarea litigiului (cu referire la corespondența dintre diurnă și drepturile pecuniare reglementate prin documente internaționale).

În acest sens, referitor la întrebările de la punctele 1, 3 și 4, se constată că, în dosarele conexate, părțile litigante au exprimat opinii divergente cu privire la incidența, interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, pârâtul susținând că reclamanții nu sunt îndreptățiți la diurna reglementată de acest text de lege întrucât au beneficiat pe perioada misiunii de o sumă zilnică corespondentă, denumită "hardship allowance", de lămurirea acestei chestiuni depinzând soluționarea pe fond a cauzei.

Examenul deciziilor interpretative obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție relevă că s-a statuat anterior, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, cu privire la natura și regimul juridic ale dreptului la diurnă reglementat prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, acest aspect controversat făcând obiect de analiză a instanței supreme, nefiind așadar întrunită cerința de admisibilitate impusă de lege [art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024], respectiv aceea ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja prin hotărâri obligatorii anterioare.

În privința eventualei corespondențe dintre drepturile stabilite prin documente internaționale și cele din legislația națională (cu referire expresă la dreptul la diurnă, reglementat prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004), dezlegările anterioare, date prin mecanismul recursului în interesul legii sau al hotărârii prealabile, se impun, mutatis mutandi.

Astfel, inițial, prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop." În considerentele de la paragrafele 74, 75, 77 și 78 din această decizie s-au reținut următoarele: " (...) În speța de față, interpretarea normei naționale nu se poate face în mod izolat, ci doar prin coroborare cu reglementările europene sau internaționale care au asigurat cadrul legal de desfășurare a misiunii la care a participat polițistul. (...) Acest raționament rămâne pe deplin valabil și atunci când drepturile bănești acordate de către partenerul extern conform acordurilor/înțelegerilor tehnice europene sau internaționale sunt structurate în mod diferit față de reglementarea națională. Important este ca, în esență, plățile efectuate de partener să fi avut în vedere, în ansamblu, aspectele la care s-a raportat și legiuitorul intern atunci când a reglementat drepturile polițistului aflat în misiune. (...) soluțiile divergente nu au avut drept cauză soluționarea diferită a chestiunii care face obiectul prezentei sesizări, ci s-au datorat interpretării diferite a naturii drepturilor bănești încasate de la instituția europeană sau internațională, raportat la natura drepturilor reglementate de art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care făceau obiectul litigiului. (...) Or, Înalta Curte de Casație și Justiție nu este chemată să se pronunțe cu privire la acest din urmă aspect, problema corespondenței dintre sumele încasate de la partenerul extern și cele datorate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 rămânând în sarcina instanței de trimitere."

Prin urmare, aceleași dispoziții legale interne au mai fost înaintate spre dezlegare instanței supreme, iar sesizarea a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât s-a apreciat că aspectul de interpretare suspus dezlegării nu întrunește cerința de a constitui o chestiune de drept veritabilă.

Aceste considerente ale instanței supreme rămân aplicabile și cu privire la sesizările conexate în prezentul dosar, în sensul că, indiferent de denumirea indemnizației bănești încasate de la partenerul extern - hardship allowance sau danger pay - problema corespondenței dintre sumele încasate de la partenerul extern și cele datorate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 rămâne în sarcina instanței de trimitere.

Pe de altă parte, ca urmare a dezvoltării unei jurisprudențe divergente la nivel național, ulterior, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații."

Din lectura acestei decizii rezultă că obiectul acelei sesizări a privit aceleași aspecte, apreciate la acea epocă a fi controversate din punct de vedere juridic, respectiv: - dacă drepturile bănești privind diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, trebuie acordate de statul român indiferent de plata acelorași drepturi de către aliații/organizațiile internaționale/partenerii externi sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop, având în vedere și acordurile/înțelegerile tehnice europene sau internaționale încheiate în acest sens, existând totodată dificultăți din partea unităților angajatoare în a face dovada încasării drepturilor bănești de către reclamanți din partea aliaților/organizațiilor internaționale/partenerilor externi, întrucât sumele de bani au fost virate direct în contul personal al participanților la misiuni; - dacă prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 se interpretează în sensul că diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere au ca scop acoperirea cheltuielilor legate de instalarea, întreținerea și orice alte cheltuieli uzuale în legătură cu locul misiunii, similar sumelor stabilite de organizațiile internaționale sub denumirea Boarding and Lodging Allowance (BLA) - acordată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Mission Subsistence Allowance (MSA) - acordată de Organizația Națiunilor Unite, Daily Subsistence Allowance (DSA) - acordată de Consiliul Uniunii Europene, sau au un scop diferit, respectiv acoperă riscul/alte inconveniente de ordin moral la care este supus personalul participant în teatrele de operații în cadrul misiunilor în afara teritoriului statului român.

Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat respectiva sesizare atât din perspectiva întrunirii cerințelor de admisibilitate, cât și din perspectiva fondului acelor chestiuni juridice ce au depășit examenul de admisibilitate, evaluând jurisprudența sa anterioară referitoare la admisibilitatea sesizărilor și subliniind în cuprinsul Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022 că: " Din perspectiva actelor/documentelor/acordurilor/înțelegerilor europene sau internaționale, în baza cărora se desfășoară misiunile și operațiile în afara teritoriului statului român, în cadrul recursului în interesul legii, al cărui scop este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, nu este posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute pentru a fi acordate personalului participant. Revine instanțelor de judecată, în situațiile de fapt particulare din fiecare litigiu, să stabilească eventuala corespondență dintre aceste drepturi și cele din legislația națională, în raport cu conținutul acestora și scopul pentru care au fost prevăzute." (paragraful 50).

Reținând în cuprinsul Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii că soluțiile jurisprudențiale contrare au fost determinate de modul în care, în aplicarea legii, instanțele de judecată au raportat conținutul acestui drept la cheltuielile vizate de indemnizațiile stabilite de documentele europene/internaționale aplicabile misiunii sau operației la care reclamanții au participat, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei (misiunea/operația, actul în baza căruia s-a desfășurat, documentul care a prevăzut drepturile personalului participant), în paragraful 60 al aceleiași decizii, instanța supremă a statuat că nu sunt asigurate premisele recursului în interesul legii "dacă textul de lege atacat presupune doar modalitatea în care, stabilind circumstanțele unei cauze, atribut exclusiv al completului de judecată sesizat cu soluționarea litigiului, instanțele realizează aplicarea unei dispoziții legale care are întotdeauna un caracter general și impersonal, din care judecătorii trebuie să extragă esența aplicării la un caz concret (Decizia nr. 11 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 13 iulie 2016)".

Prin urmare, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a oferit o dezlegare modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, tocmai plecând de la o jurisprudență neunitară în care unele instanțe apreciau că acele drepturi de care a beneficiat personalul trimis în misiuni în străinătate ar fi înlăturat de la aplicare dispozițiile naționale cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Suplimentar considerentelor desprinse din jurisprudența obligatorie evidențiată anterior, instanța supremă subliniază că interpretarea unei norme juridice se realizează prin corelarea ei cu alte dispoziții legale și principii generale de drept care sunt contemporane prevederii legale ce se impune a fi interpretată și aplicată într-un litigiu concret, presupunând o abordare gramaticală, logică, sistematică, teleologică și istorică.

Trebuie reamintit că scopul procedurii hotărârii prealabile este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu consecința prevenirii sau sistării divergențelor jurisprudențiale în fază incipientă, în cadrul acestui mecanism nefiind posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute a fi acordate personalului participant, așa cum s-a statuat în deciziile de unificare a jurisprudenței anterior menționate.

Prin urmare, revine instanțelor de judecată, în raport cu situațiile de fapt particulare din fiecare litigiu, să stabilească eventuala corespondență dintre aceste drepturi și cele din legislația națională, în raport cu conținutul acestora, cu scopul pentru care au fost prevăzute, în funcție de tipul misiunii și alte elemente de natură a contura natura juridică a acestor drepturi.

În ceea ce privește întrebarea formulată de instanța de trimitere în Dosarul conexat nr. 2.752/1/2024, respectiv dacă "Putea ONU efectua plăți către personalul trimis în serviciu extern de către SPP în baza prevederilor legale interne ale României sau plățile efectuate, indiferent de denumirea lor, au reprezentat exclusiv îndeplinirea unor obligații prevăzute distinct în Regulamentul ONU (denumit United Nations Common System of Salaries, Allowances and Benefits)?", se constată, pe de o parte, că nu este indicată norma internă ce se dorește a fi interpretată, iar, pe de altă parte, că întrebarea nu vizează o chestiune de drept relevantă pentru soluționarea cauzei.

Astfel, problema cu care se confruntă instanța de trimitere nu este generată de posibilitatea unor interpretări diferite ale unui text legal aplicabil cauzei ori de existența unui conflict între două norme care, cel puțin în aparență, sunt în egală măsură aplicabile raportului juridic dedus judecății, operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a textelor de lege circumstanțelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raționamentului judiciar, rămânând în atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

De asemenea, raportat la limitele învestirii instanței de trimitere, hotărârea prealabilă ce se dorește a fi pronunțată nu este de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către judecătorii cauzei, procedura fiind declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, fără legătură cu materia litigioasă; nici măcar la nivel formal dezlegarea ce se solicită în cauză nu are efect direct asupra rezolvării fondului litigiului, întrucât nu vizează o chestiune esențială pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății.

Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizărilor și în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii prealabile este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei, se impune respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor conexate, formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,