ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 28/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.259/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.342/109/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; intimata a depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 8 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.342/109/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 23 coroborat cu art. 13 de la lit. B a capitolului I din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), raportat la dispozițiile Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, cu modificările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018), respectiv dacă personalul didactic, auxiliar-didactic și nedidactic beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, sau de la data de 1 ianuarie 2018, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase se acordă de la data emiterii buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens sau de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017/data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 octombrie 2024, cu nr. 2.259/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 10 februarie 2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare Art. 23. - Sporul pentru condiții de muncă " Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." Anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ" Capitolul I lit. B Reglementări specifice personalului didactic din învățământ Art. 13. - " (1) În raport cu condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din Regulamentul prevăzut la art. 23 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens. (3) Personalul didactic care desfășoară activitate de predare-învățare- evaluare în sistemul penitenciar primește un spor de până la 15% din salariul de bază."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, cu modificările ulterioare Art. 2. - " (1) Sporul pentru condiții de muncă prevăzut în prezentul regulament se acordă, pe baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, pentru timpul efectiv lucrat în locurile de muncă respective, în procent de până la 15% aplicat la salariul de bază, cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli salariale din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat. (2) Evidența timpului lucrat efectiv în ore se ține și se certifică de către conducătorul fiecărui/fiecărei compartiment/structuri funcționale, se avizează de către șeful ierarhic superior și se aprobă de conducerea unității/instituției." III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 6 martie 2023, reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar P, în numele și pentru membrii de sindicat A și B, a chemat în judecată pe pârâta Școala Gimnazială nr. 1 V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să calculeze și să plătească sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții nocive, penibile și periculoase, începând cu data de 31 ianuarie 2018, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, care să fie plătit de la data pronunțării sentinței până la intervenția unor dispoziții contrare sau până la modificarea condițiilor de muncă specifice pentru obținerea acestui spor, atât timp cât există temeiul legal și în măsura în care își desfășoară activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, până la data de 31 decembrie 2009, salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată printr-o succesiune de acte, emise atât de Guvern, cât și de Parlamentul României, printre drepturile salariale de care beneficiază aceștia regăsindu-se și sporul pentru condițiile de muncă. De asemenea, la data de 31 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, care a prevăzut cuantumul de 15% în ceea ce privește sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă.

Prin Sentința civilă nr. 3.683 din 3 octombrie 2023, Tribunalul Argeș - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată pentru membrul de sindicat A și a obligat pârâta să îi plătească sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, începând cu 31 ianuarie 2018, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și la care se va calcula dobânda legală penalizatoare, precum și în continuare până la intervenția unor dispoziții contrare sau până la modificarea condițiilor de muncă; a respins acțiunea formulată de reclamantul B.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate în ceea ce îl privește pe membrul de sindicat B și admiterea acțiunii.

La termenul din 23 septembrie 2024, instanța de apel a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea pronunțată la 8 octombrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării, motivat de faptul că obiectul litigiului privește stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Este îndeplinită și condiția ca de soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă chestiunea de drept a cărei lămurire se cere întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se dispună acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare începând cu 31 ianuarie 2018, data intrării în vigoare a regulamentuluicadru amintit, iar dezlegarea aspectelor litigioase din prezenta cauză ține exclusiv de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor anterior menționate, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii.

Instanța de trimitere a constatat că problema de drept a cărei lămurire se cere prezintă caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată anterior în mecanismele de unificare a practicii judiciare, instanța de trimitere a identificat Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021 (Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020), și Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019 (Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018).

Cu privire la acestea, a arătat că nu se poate susține că aplicarea prin analogie a celor două hotărâri menționate anterior ar conduce de plano la o soluție de inadmisibilitate a prezentei sesizări, întrucât sesizarea pendinte privește o altă dispoziție de drept substanțial reglementată de lege (un spor salarial acordat personalului din învățământ, în temeiul unor alte dispoziții legale), iar analogia nu reprezintă decât o metodă de interpretare și de aplicare a dreptului, care operează atunci când pentru o anumită situație juridică nu există norme juridice civile care să o reglementeze, putând fi invocată pentru a indica utilitatea folosirii unui raționament juridic identic, însă nu și pentru a-l impune. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au exprimat un punct de vedere în termenul acordat în acest sens.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, pârâta a depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susținut inaplicabilitatea Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.342/109/2023 a reținut că sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispozițiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă și nemijlocită în baza art. 23 din aceeași lege, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38 din legea-cadru anterior menționată.

Astfel, pe de o parte, persoanelor care, după 1 ianuarie 2018, prin creșterea salariului de bază, au ajuns la limita valorică prevăzută de grila anului 2022 li se vor recunoaște în totalitate drepturile reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, inclusiv sporul de 15%. În schimb, restul personalului nu va beneficia de acest spor decât de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Prin urmare, câtă vreme nu se face dovada că salariații au ajuns la nivelul de salarizare stabilit potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, aceștia nu pot beneficia de sporurile reglementate în anexe, modalitatea de stabilire a salariilor de bază și a celorlalte elemente ale salarizării, inclusiv a sporurilor, fiind dată de dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind aplicarea etapizată a legii.

În plus, nu poate fi omis faptul că sporul este determinat de specificul condițiilor de muncă, iar aceasta impune recunoașterea dreptului pretins de la data la care s-au constatat consecințele pe care condițiile de muncă le pot avea asupra sănătății salariaților care prestează muncă în condițiile reținute prin buletinele de expertizare a locurilor de muncă.

Curtea a conchis că, pentru a obține acest spor, era necesar ca reclamantul să dovedească și îndeplinirea următoarelor condiții: (i) să existe un regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară prin care să se prevadă locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, așa cum prevede expres art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017; (ii) reclamantul să fi lucrat în condițiile de muncă prevăzute de regulamentul-cadru anterior menționat, aspect dovedit de buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, așa cum prevede art. 2 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, și să fie nominalizat ca beneficiar al sporului în conformitate cu dispozițiile art. 5 din același regulament-cadru.

Prin urmare, sporul prevăzut de lege se poate acorda doar dacă sunt îndeplinite cumulativ aceste două condiții: - de la data emiterii buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, anterior emiterii buletinelor de determinare/expertizare; - de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, dacă data emiterii buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens este anterioară datei la care s-a atins nivelul de salarizare aferent anului 2022. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice din care a rezultat existența a două orientări jurisprudențiale.

Astfel, într-o opinie, s-a apreciat că sporul pentru condiții periculoase vizat de sesizare nu poate fi acordat decât după data emiterii buletinelor de determinare, potrivit Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, cu aplicarea prevederilor legale referitoare la aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, astfel cum acestea au fost interpretate prin deciziile nr. 27 din 26 octombrie 2020 (cu privire la personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, ce poate fi aplicată în cauza de față mutatis mutandis) și nr. 82 din 26 noiembrie 2018; sporul se acordă de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022.

În acest sens, au pronunțat hotărâri judecătorești și au exprimat opinii teoretice Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a de litigii de muncă și asigurări sociale, într-o opinie, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași - Secția I civilă, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Pitești.

S-au exprimat și opiniile, minoritare, potrivit cărora sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase se acordă de la data de 31 ianuarie 2018 (data intrării în vigoare a Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018), că trebuie acordat de la momentul determinării factorilor de risc specifici locurilor de muncă, indiferent de momentul la care salariile de bază devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau chiar dacă unele expertize au fost întocmite ulterior datei de la care reclamantul a solicitat acordarea sporului (Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a de litigii de muncă și asigurări sociale, în opinie minoritară, Curtea de Apel Târgu Mureș).

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, s-au statuat următoarele: " (...) în interpretarea dispozițiilor Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, stabilește că: - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; - pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate."

Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, s-a stabilit că: " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate." IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri asupra constituționalității dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare.

Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023, instanța de contencios constituțional, respingând excepția invocată, a reținut următoarele: " 26. (...) Curtea constată că dispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 fac parte din capitolul II secțiunea a 3-a referitoare la sporuri. În ceea ce privește sporul care se acordă pentru condițiile de muncă, textul de lege criticat prevede regula, aplicabilă tuturor categoriilor de personal care cad sub incidența Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit căreia locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă se stabilesc prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și al Ministerului Finanțelor și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative ale domeniului de activitate. (...) 31. Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate nu recunosc necondiționat dreptul la acordarea sporurilor la nivelul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, nivelul acestora urmând a fi determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în lege și în anexele sale și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, în accepțiunea legii-cadru, sporurile nu sunt stabilite prin raportare la procent fix, ceea ce rezultă din utilizarea sintagmei «spor de până la. . . %». Regula limitării sumei sporurilor și a stabilirii sporurilor sub forma unei limite maxime, în care fiecare dintre acestea trebuie să se încadreze, și nu ca un procent fix, prestabilit din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice."

Aceste considerente au fost reluate și în Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, în care s-a făcut referire la Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, lipsind atât condiția dificultății chestiunii de drept, cât și aceea a nestatuării de către instanța supremă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele:

Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) să existe o chestiune de drept de care a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate.

Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba de sporuri salariale solicitate de acest personal plătit din fonduri publice, personal ce face parte din familia ocupațională "Învățământ".

În al doilea rând, cauza se judecă în ultimă instanță, aflându-se în calea de atac a apelului pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția I civilă.

În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie remarcat că, în absența unei definiții legale a noțiunii "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a arătat în doctrină că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.

Totodată, prin jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință, s-a statuat că, în sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie "să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (deciziile nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018; nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019; nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020).

Examinând în continuare admisibilitatea declanșării mecanismului de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că instanța de trimitere, prin ambele întrebări formulate, solicită lămurirea unei chestiuni care vizează, în esență, același aspect, respectiv momentul de la care se acordă sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, pentru personalul didactic, auxiliar-didactic și nedidactic, reglementat de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la dispozițiile Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018.

Se observă că obiectul sesizării nu se circumscrie sferei unei chestiuni dificile de drept astfel cum este aceasta conturată, atât prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă, cât și prin raportare la normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Din relațiile comunicate de instanțele naționale la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă conturarea unei jurisprudențe cvasiunitare, în sensul că, în privința sporului pentru condiții de muncă, cu relevanță asupra datei de la care poate fi acordat sporul reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 și a modalității de determinare a cuantumului acestuia, sunt relevante și aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020.

Așa cum s-a menționat anterior (paragraful 38), prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

În considerentele acestei decizii, s-au reținut următoarele: " 72. În consecință, chiar dacă art. 23 din Legea nr. 153/2017, în executarea căruia a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, nu condiționează acordarea sporului de nivelul salariului de bază, ci doar de întrunirea factorilor de risc ce se stabilesc într-o procedură specifică, în absența unei dispoziții exprese, nu se poate reține, astfel cum susține titularul sesizării, că norma de instituire a sporului are un caracter autonom și s-ar aplica independent de art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. (...) 81. Prin urmare, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispozițiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă și nemijlocită în baza art. 23, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38. 82. Deși prin natura sa sporul pentru condiții vătămătoare este un tip de spor ce nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci cu condițiile efective de muncă și numărul factorilor de risc reținuți în mod concret în buletinul de expertizare, nu pot fi valorizate considerentele titularului sesizării referitoare la încălcarea principiului egalității de tratament juridic și nu se poate trece peste dispoziția concretă a legii pentru a da eficiență unui principiu juridic, având în vedere că aceasta este o problemă de legiferare, și nu de interpretare a legii."

Or, deși aceste dezlegări se referă la personalul din instituțiile publice sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, ele pot fi aplicabile, mutatis mutandis, și personalului din familia ocupațională "Învățământ", la care se referă sesizarea de față, fiind incident același text de lege.

De altfel, în acest mod au și procedat instanțele învestite cu acest gen de cereri, reținând că sporul în discuție trebuie acordat doar ulterior datei la care salariile de bază devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 și ulterior emiterii buletinelor de expertizare.

În acest sens, sunt relevante și considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023, și nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, expuse în capitolul IX din prezenta decizie.

Așadar, instanța de trimitere dispune de suficiente repere pentru a dezlega problema de drept cu care a fost învestită, fără a mai fi necesară recurgerea la procedura de unificare a practicii reprezentată de hotărârea prealabilă.

Rolul și funcția mecanismelor de unificare a practicii judiciare nu vor fi mai energic asigurate prin pronunțarea repetată în interpretarea și aplicarea unor texte de lege diferite, dar care conțin, de fapt, una și aceeași problemă de drept, întrucât existența unei hotărâri prealabile sau a unei hotărâri în interesul legii trebuie văzută mai puțin ca un argument de forță obligatorie, cu care sunt înzestrate dezlegările sale prin efectul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, respectiv art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cât mai ales ca o sursă ori ca un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, prin soluțiile pe care le oferă atât unei probleme de drept punctuale, cât și altora identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării.

Așadar, devine evident că sesizarea prezentă nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea generalizării practicii neunitare, sesizarea neîntrunind, pe cale de consecință, nici condiția distinctă negativă a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept.