Decizia nr. 269 din 30 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 13/1/2025, la care s-a conexat Dosarul nr. 324/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.682/85/2024 şi de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă în Dosarul nr. 717/99/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.682/85/2024, astfel cum a fost complinită ulterior, Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă personalul angajat în calitate de director al sistemului de gospodărirea apelor în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Olt beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase începând cu luna mai 2021, în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat conform art. 10 lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, anexei nr. 2 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, şi contractelor colective de muncă.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 ianuarie 2025, cu nr. 13/1/2025, termenul de soluţionare fiind stabilit la 30 iunie 2025.

Ulterior, la 11 februarie 2025, pe rolul instanţei supreme a fost înregistrat Dosarul nr. 324/1/2025, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă în Dosarul nr. 717/99/2024, în temeiul aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, referitoare la următoarea chestiune de drept: Dacă unui angajat cum este reclamanta (jurist) al Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad i se cuvine acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat conform art. 10 lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexei nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, pentru perioada ulterioară lunii februarie 2021, dacă prin buletine de expertizare s-a stabilit că sunt incidente condiţiile de acordare a acestui spor, în condiţiile în care el nu era în plată la momentul intrării în vigoare a legii-cadru privind salarizarea unitară, având în vedere şi prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum au fost acestea modificate prin acte normative ulterioare [art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, pentru anul 2021, art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2022, şi art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2023]. Dacă sporul sus-menţionat i se cuvine unui angajat cum este reclamanta (jurist) al Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad chiar şi în situaţia în care nu a fost prevăzut în bugetul instituţiei, ţinând cont de principiul sustenabilităţii financiare reglementat de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În baza dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea sesizării la Dosarul nr. 13/1/2025. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): ” Art. 38. – (…) (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (…)” Anexa nr. VII – Reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului ” Art. 10. – Personalul încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii beneficiază suplimentar şi de sporuri specifice pentru condiţii de muncă, după cum urmează: a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (…)”.

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017): Anexa nr. 2 – Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă pentru personalul prevăzut la anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală ” Articol unic. – Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea: a) spor de la 6,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; b) spor de la 3,1% până la 6% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 3 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; c) spor de până la 3% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 2 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018): ” Art. 34. – (…) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…)”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020): ” Art. I. – (…) (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…)”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021): ” Art. I. – (…) (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…)”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022): ” Art. I. – (…) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…)” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept supuse interpretării

În Dosarul iniţial nr. 13/1/2025, prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2024, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Bazinală de Apă Olt la plata retroactivă a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, începând cu luna mai 2021, în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat conform art. 10. lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexei nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 şi contractelor colective de muncă incidente.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Olt, subordonată Administraţiei Naţionale „Apele Române”, din 9 ianuarie 2003, pe durată nedeterminată, având funcţia de director al sistemului de gospodărirea apelor”, şi că îşi desfăşoară activitatea la sediul Sistemului de Gospodărirea Apelor Sibiu.

Reclamantul a considerat că angajatorul trebuia să îi acorde sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, întrucât prin buletinele de expertizare întocmite s-a constatat că locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea se încadrează în cele aflate sub incidenţa a cel puţin 4 factori de risc.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, susţinând, în esenţă, că pentru acordarea sporului solicitat trebuie întrunite două condiţii cumulative, respectiv prevederea legală şi cea bugetară.

În Dosarul conexat nr. 324/1/2025, prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă la data de 23 ianuarie 2025 cu nr. 717/99/2024, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, solicitând obligarea acesteia la plata sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat conform art. 10 lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexei nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 şi contractelor colective de muncă aplicabile, începând cu luna februarie 2021 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare, precum şi obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de salarizare în care să fie cuprins sporul solicitat.

În motivare, a arătat că este salariată a pârâtei pe durată nedeterminată, în funcţia de consilier juridic, iar prin buletinele de determinare prin expertiză a locurilor de muncă din 27 aprilie 2020 şi, respectiv, 7 aprilie 2023 s-a stabilit că locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea se află sub incidenţa a cel puţin 6, respectiv 8 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că prevederile art. 10 lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 s-au aplicat cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în coroborare cu măsurile financiar-bugetare şi cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (1)-(4) şi (6) din acelaşi act normativ, din care rezultă obligaţia menţinerii în plată a drepturilor salariale, iar acordarea sporului a fost imposibilă prin raportare la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.

Sporul solicitat de reclamantă a reprezentat un drept salarial nou, care nu era inclus în drepturile salariale ale acesteia la momentul intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, şi, astfel, prin raportare la dispoziţiile art. 38 din legea-cadru coroborate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, acest spor nu putea fi acordat. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al Tribunalului Sibiu – Secţia I civilă a reţinut că reclamantul face parte din familia ocupaţională prevăzută de anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, fiind angajat pe o funcţie de conducere în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Olt, respectiv director al Sistemului de Gospodărirea Apelor Sibiu.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită ca salarizarea sa să includă sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, începând cu luna mai 2021, în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat conform art. 10 lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexei nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 şi contractelor colective de muncă, retroactiv din luna mai 2021, precum şi în continuare.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv soluţionarea cauzei depinde în tot de dezlegarea acestei chestiuni de drept, iar din verificările efectuate rezultă că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare.

În ceea ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului de judecată în a-şi însuşi o anumită interpretare, instanţa de trimitere a reţinut că, spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiţie, completul învestit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze instanţa supremă.

În dosarul conexat, completul de judecată al Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, arătând că acţiunea vizează stabilirea corectă a drepturilor salariale ale reclamantei, angajată a unei instituţii publice, iar soluţionarea litigiului depinde într-adevăr de o chestiune de drept, adică de modul de interpretare a dispoziţiilor în materie de sporuri din legea salarizării unitare.

Instanţa de trimitere a identificat Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, precizând că există o diferenţă de nuanţă între cele două chestiuni, instanţa supremă stabilind că, în situaţia din acea speţă, care privea o altă categorie de angajaţi, sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuia acordat plafonat, în timp ce în cauza de faţă se pune problema dacă el ar trebui acordat în general, în contextul în care nu era în plată la momentul intrării în vigoare a legii privind salarizarea unitară.

În egală măsură, se mai pune şi problema dacă acesta trebuia acordat în situaţia în care nu era prevăzut în bugetul instituţiei, ţinând cont de principiul sustenabilităţii financiare reglementat de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Punctele de vedere ale părţilor coincid cu susţinerile făcute prin cererile de chemare în judecată şi, respectiv, întâmpinările formulate în cele două sesizări conexate.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Completul de judecată al Tribunalului Sibiu – Secţia I civilă a apreciat că obiectul sesizării şi motivele invocate vizează însăşi soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, astfel că o precizare a punctului său de vedere ar echivala cu o antepronunţare în cauză, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă a considerat că dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 limitează salariul în ansamblul său la nivelurile stabilite de dispoziţiile legale de plafonare ulterioare (de altfel, în această privinţă, a decis deja instanţa supremă prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), dar nu pot fi interpretate în sensul că sporul nu ar trebui acordat dacă nu exista înainte de intrarea în vigoare a legii de salarizare unitară.

În egală măsură, prevederea sau neprevederea în buget nu este de natură să influenţeze vocaţia părţii la primirea acestui spor, angajatorul având obligaţia să prevadă în buget sumele necesare achitării oricăror drepturi salariale datorate conform legii. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale în Dosarul iniţial nr. 13/1/2025, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit practicii judiciare identificate, într-o opinie s-a apreciat că personalul angajat în cadrul administraţiilor bazinale de apă este îndreptăţit la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, în cuantum de 15%, prevăzut de art. 10 lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data la care salariul de bază al reclamanţilor a ajuns la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022, cu respectarea limitărilor impuse de Legea-cadru nr. 153/2017.

În sprijinul acestei opinii au fost reţinute statuările din cuprinsul Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, apreciindu-se că dezlegarea dată în privinţa modului în care trebuie interpretate dispoziţiile Legiicadru nr. 153/2017 referitoare la sporuri are aplicabilitate generală.

Într-o altă opinie s-a apreciat că sporul în discuţie se cuvine şi anterior atingerii plafonului prevăzut pentru anul 2022 de Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât acest spor a fost prevăzut anterior şi de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, la anexa nr. VII, iar Decizia de recurs în interesul legii nr. 27 din 26 octombrie 2020 nu este incidentă, deoarece vizează situaţia particulară a angajaţilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în privinţa cărora legislaţia, începând cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu a mai prevăzut din anul 2010 sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase.

Cu referire la a doua întrebare din sesizarea conexată s-a apreciat, într-o opinie majoritară, că sporul se cuvine la momentul îndeplinirii condiţiilor legale, iar limitările bugetare nu pot constitui un motiv de înlăturare a drepturilor salariaţilor, unitatea angajatoare având obligaţia să efectueze toate demersurile necesare pentru plata drepturilor legale şi contractuale ale angajaţilor.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că acest spor nu poate fi plătit dacă nu există o alocare bugetară de fonduri, alocare ce era necesară pentru a putea genera dreptul la acordarea acestuia. Acordarea acestor drepturi salariale se poate efectua doar dacă sunt îndeplinite concomitent două condiţii, şi anume: existenţa buletinelor de determinare a condiţiilor periculoase sau vătămătoare de muncă, eliberate în condiţiile legii, şi aprobarea de către ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în bugetul anual de venituri şi cheltuieli. Or, dreptul în discuţie nu poate fi satisfăcut, câtă vreme una dintre condiţiile impuse de lege nu este îndeplinită.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante: – Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, stabilindu-se că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate”, prezentând relevanţă considerentele de la paragrafele 68-81; – Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, prin care, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a stabilit că: „La acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” Prin aceeaşi decizie a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII, capitolul I, litera B, art. 1 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 296/2023, capitolul III, secţiunea 1, articolul XXVI, punctul 10, poate fi acordat funcţionarilor publici angajaţi în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în condiţiile în care prin aceasta s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017?”; – Decizia nr. 28 din 10 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea cu privire la următoarea problemă de drept: ” Interpretarea dispoziţiilor art. 23 coroborat cu art. 13 de la lit. B a capitolului I din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ», aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, cu modificările ulterioare, respectiv dacă personalul didactic, auxiliar-didactic şi nedidactic beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, sau de la data de 1 ianuarie 2018, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase se acordă de la data emiterii buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, sau de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017/data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.” IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cele două sesizări conexate adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 reglementează domeniul de aplicare a acestui act normativ, reprezentat de procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind anumite prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Litigiile deduse spre judecată celor două instanţe de trimitere nu se circumscriu însă acestui domeniu specific de reglementare, instanţele nefiind învestite cu soluţionarea unor cereri privind stabilirea şi plata de drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

Reclamanţii din cele două dosare înregistrate pe rolul instanţelor de sesizare sunt angajaţi în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Olt şi, respectiv, Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad, subordonate Administraţiei Naţionale „Apele Române”, şi solicită plata retroactivă a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, calculat conform art. 10. lit. a) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexei nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 şi contractelor colective de muncă incidente.

Se observă că pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi salariale, însă personalul Administraţiei Naţionale „Apele Române” nu este plătit din fonduri publice, astfel că litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Salarizarea personalului plătit din fonduri publice este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017, iar în anexele la această lege-cadru, numerotate de la I la IX, sunt incluse, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaţionale de funcţii bugetare [„Învăţământ” (anexa nr. I), „Sănătate şi asistenţă socială” (anexa nr. II), „Cultură” (anexa nr. III), „Diplomaţie” (anexa nr. IV), „Justiţie” şi Curtea Constituţională (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” (anexa nr. VI), „Administraţie” (anexa nr. VIII) şi „Funcţiile de demnitate publică” (anexa nr. IX)].

În anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt incluse reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului. Însă, chiar dacă această categorie de personal face obiectul reglementării legii-cadru de salarizare unitară, aşa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), aceasta nu înseamnă că procesele privind plata drepturilor salariale ale acestei categorii intră, automat, în domeniul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Ceea ce interesează, în concret, pentru accesarea procedurii speciale este sursa de finanţare a drepturilor salariale sau de natură salarială, anume din fonduri publice.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002), aceasta „este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic pentru securitatea naţională, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor”.

Aşa cum se menţionează în alin. (2) al aceluiaşi articol, Administraţia Naţională „Apele Române” este o persoană juridică română şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor.

Totodată, art. 5 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 prevede că „Salarizarea personalului preluat de Administraţia Naţională «Apele Române» se face în conformitate cu reglementările legale aplicabile instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii”.

Dispoziţii similare se regăsesc şi în art. 28 alin. (8) din Statutul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.176/2005, cu modificările ulterioare, iar la alin. (9) al aceluiaşi articol se prevede că drepturile şi obligaţiile personalului Administraţiei Naţionale „Apele Române” sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern şi prin contractul individual de muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Având în vedere că salariile angajaţilor Administraţiei Naţionale „Apele Române” sunt stabilite în baza contractului colectiv de muncă şi a contractului individual de muncă, iar statul nu alocă venituri publice pentru costurile cu salariile acestui personal, finanţarea lui fiind realizată exclusiv din veniturile proprii ale acestei instituţii, se constată că nu sunt întrunite premisele prevăzute de dispoziţiile art. 1 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. De altfel, în acelaşi sens, al neincidenţei procedurii speciale de sesizare a instanţei supreme în cazul salariaţilor instituţiei publice în discuţie, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 169 din 19 mai 2025 (nepublicată la data pronunţării prezentei decizii).

Cum cele două litigii nu se încadrează în acest domeniu specific de reglementare, întrucât instanţele de trimitere nu au fost învestite cu soluţionarea unor cereri privind stabilirea şi plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fapt care demonstrează neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate în privinţa ambelor sesizări conexate,