ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 247/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.974/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.243/86/2018*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 6 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 3.243/86/2018*, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici din cadrul direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, determinarea salariului de bază stabilit de lege pentru anul 2022 se face cu includerea majorării salariului de bază cu 12,5% pentru complexitatea muncii, prevăzută de cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): 8.1. Aplicarea legii " Art. 38. - (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." 8.2. Anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5: "Personalul din cadrul administrației publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în structurile de inspecție și control sau prin atribuțiile specifice contribuie în actul oficial de control, respectiv de inspector al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor beneficiază de majorarea salariului de bază cu 12,5%". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin Cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată cu nr. 3.243/86/2018 din data de 26 septembrie 2018, disjunsă din Dosarul nr. 1.429/86/2018, reclamanții - funcționari publici, prin sindicat, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava: - anularea adreselor nr. xxxx/12.03.2018 și nr. xxxx/12.03.2018 prin care s-au soluționat contestațiile formulate în temeiul art. 37 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 împotriva deciziilor menționate în anexa nr. I la cerere; - anularea deciziilor menționate în tabelul-anexă nr. I, ca urmare a admiterii contestațiilor formulate în temeiul art. 37 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 împotriva deciziilor menționate în anexa nr. I; - obligarea pârâtei să emită noi decizii prin care să dispună acordarea sporului de 30% pentru condițiile de muncă, începând cu 1 ianuarie 2018; - obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor salariale cuvenite, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin acordarea sporului de 30%, aferente lunii ianuarie 2018 și drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare de la data scadenței fiecărei sume în parte și până la plata efectivă a acestui spor.

Prin Sentința nr. 192 din 7 martie 2019, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat cele două adrese din 12 martie 2018, precum și deciziile emise la data de 26 ianuarie 2018 privind stabilirea drepturilor salariale pentru funcționarii publici nominalizați în anexele la acțiune, și a obligat pârâta să emită pentru membrii de sindicat noi decizii de salarizare, în sensul acordării sporului de 30% pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase, calculat prin raportare la salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2018. Totodată, a obligat pârâta la calcularea și plata diferențelor salariale astfel rezultate, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzilor legale calculate de la data exigibilității drepturilor și până la achitarea lor efectivă.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, iar, prin Decizia nr. 418 din 7 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal cu nr. 3.243/86/2018*, în data de 24 iunie 2021.

Prin Sentința nr. 657 din 11 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.243/86/2018*, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat cele două adrese din 12 martie 2018, precum și deciziile emise la data de 26 ianuarie 2018, și a obligat pârâta să emită noi decizii de salarizare, în sensul acordării sporului de 30% pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase, calculat prin raportare la salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru o parte dintre membrii de sindicat și, respectiv, începând cu data de 1 decembrie 2020 pentru alți membrii de sindicat, cu recalcularea și plata diferențelor salariale astfel rezultate, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare calculate de la data exigibilității drepturilor și până la achitarea lor efectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că după reorganizarea instituției au fost emise, în luna august 2018, decizii pentru funcționarii publici care au exercitat cu caracter temporar funcții de conducere vacante, ulterior finalizării procesului de reorganizare stabilindu-se salariile de bază potrivit funcțiilor de conducere aferente (de director executiv, director executiv adjunct, șef serviciu, șef birou) prin emiterea unor noi decizii de salarizare, cu precizarea că pentru funcțiile de director executiv, director executiv adjunct și șef birou s-a acordat și sporul pentru condiții de muncă în cuantum de 30%.

Fiind vorba de un proces de reorganizare la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și a unităților subordonate (inclusiv direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene) și raportat la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică centrală (Hotărârea Guvernului nr. 917/2017), președintele A.N.S.V.S.A. a emis un nou Ordin, nr. 1.078/2.07.2018, cu privire la stabilirea cuantumului sporurilor privind condițiile de muncă pentru personalul din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava (prin care încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 628/5.02.2018).

În situația în care, începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariile de bază din luna decembrie 2017, majorate cu procentul de 25%, sunt mai mari decât cele stabilite conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, majorate cu procentele aferente gradației, se acordă salariile de bază stabilite potrivit anexei nr. VIII (care cuprind și gradația aferentă), potrivit prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În forma actuală a legii-cadru, sporurile specifice pentru condițiile de muncă nu pot fi acordate decât personalului care a avut acele sporuri în salariul brut existent în plată la 31 decembrie 2017 sau care, prin majorarea acestui salariu cu 25%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, a ajuns la nivelul maxim de salarizare, determinat de grilele din anexe stabilite pentru anul 2022 și limitat la salariul din grilă. Astfel, personalul plătit din fondurile publice care nu a avut cuprinse în salariul brut, existent în plată la 31 decembrie 2017, sporurile specifice condițiilor de muncă și care, prin majorarea acestui salariu cu 25%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, nu a ajuns la cuantumul maxim prevăzut de lege pentru anul 2022, nu poate beneficia de sporurile pentru condițiile de muncă stabilite potrivit Hotărârii Guvernului nr. 917/2017.

La nivelul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava s-au acordat sporuri pentru condiții de muncă în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 și Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 628/5.02.2018, respectiv Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 1.078/2.07.2018, emis ca urmare a reorganizării instituției, doar pentru acea categorie de personal al cărui salariu a fost stabilit la grila din anul 2022, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât cu majorarea de 25% aplicată salariului din decembrie 2017 se depășea această grilă.

Acordarea sporurilor pentru condiții de muncă se poate face pentru persoanele care beneficiază de salariul de bază stabilit prin înmulțirea coeficienților din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și pentru persoanele care, în urma majorării salariilor de bază din decembrie 2017 cu un procent de 25%, vor beneficia de salariile de bază stabilite la nivelul celor pentru anul 2022.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării ce rezultă din prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a reținut că litigiul de față se încadrează în sfera proceselor prevăzute de dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că reclamanții - funcționari publici în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava au formulat o cerere prin care au solicitat anularea unor decizii emise de angajator și recalcularea drepturilor salariale, în sensul acordării sporului de 30% pentru condiții deosebite de muncă, începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Prin Sentința nr. 657 din 11 octombrie 2023, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, reținând în considerentele acesteia că sporul în discuție putea fi acordat de la momentul la care salariile reclamanților ajungeau la nivelul maxim precizat în grila din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru anul 2022. Concluzia primei instanțe este în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021.

În cauză este disputată modalitatea de stabilire a acestui nivel și, implicit, momentul la care pragul anterior menționat a fost atins. Mai exact, poziția părților este diferită cu privire la includerea în calculul salariului de bază a majorării de 12,5% pentru complexitatea muncii, prevăzută de cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, instanța de sesizare a reținut că este îndeplinită condiția de admisibilitate privind dependența dintre soluționarea cauzei și lămurirea chestiunii de drept identificate.

Totodată, s-a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și această chestiune de drept nici nu face obiectul unei întrebări prealabile ori a unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Recurenta-pârâtă a considerat că sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate pentru declanșarea procedurii în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Intimații-reclamanți au apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la includerea în grila de salarizare a majorării pentru complexitatea muncii, deoarece, pe de o parte, această majorare se referă la alte categorii de funcționari decât reclamanții din prezenta cauză și, pe de altă parte, majorarea de 12,5% pentru activitatea de control invocată și utilizată de instituția pârâtă în stabilirea unei alte grile de salarizare pentru anul 2022 decât cea prevăzută de norma legală nu poate constitui element de calcul pentru stabilirea unei alte grile de salarizare față de cea prevăzută de lege.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părți. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere a reținut că sporul solicitat poate fi acordat, în conformitate cu cele reținute prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 27 din 26 octombrie 2020.

În ceea ce îi privește pe reclamanți, salariile acestora sunt stabilite prin anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, care la cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 prevede majorarea salariului de bază cu 12,5%.

Relativ la natura juridică a majorării în discuție se reține că, potrivit lit. m) a art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017, "venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare și, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele și premiile, precum și alte drepturi în bani și/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar".

Analiza acestui text de lege, precum și a celorlalte definiții inserate în același articol atestă că termenul de majorare nu este, în mod expres, definit de legiuitor. De vreme ce nu a fost denumit "spor" nu se poate aprecia decât că legiuitorul nu a înțeles să îi ofere o autonomie față de salariul de bază al angajatului care are vocația la această majorare, astfel încât segmentul salarial în cauză nu poate fi apreciat decât ca o parte componentă a salariului de bază, cu toate consecințele ce decurg din această concluzie, inclusiv luarea în considerare a majorării pentru identificarea nivelului salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, din răspunsurile transmise a rezultat o opinie unanimă, regăsită atât în practica judiciară, cât și în punctele de vedere teoretice formulate de judecători, care este în acord cu opinia instanței de trimitere exprimată prin încheierea de sesizare, respectiv că majorarea salariului de bază cu 12,5%, prevăzută în cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, intră în calculul salariului de bază al funcționarului public, stabilit de lege pentru anul 2022.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție: - Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate."; - Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, prin care, în interpretarea dispozițiilor Notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din același act normativ, s-a stabilit că: " - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; - pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate."; - Decizia nr. 28 din 10 februarie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea cu privire la următoarea problemă de drept: " Interpretarea dispozițiilor art. 23 coroborat cu art. 13 de la lit. B a capitolului I din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la dispozițiile Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ», aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, cu modificările ulterioare, respectiv dacă personalul didactic, auxiliar-didactic și nedidactic beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, sau de la data de 1 ianuarie 2018, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 34/2018, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase se acordă de la data emiterii buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, sau de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017/data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate."; - Decizia nr. 37 din 7 mai 2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 iulie 2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea cu privire la următoarea problemă de drept: "Cum se interpretează și aplică dispozițiile anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017, modificată și completată, care prevăd că «Personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază și de următoarele categorii de sporuri și drepturi: a) Sporuri: 1. Spor pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității - de până la 35%; (...)» în corelare cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, modificată și completată?". IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prevederile cuprinse în cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021, și Decizia nr. 581 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 17 noiembrie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate invocate, reținând că problema de drept a făcut obiectul unei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar conform art. 1 din actul normativ menționat, domeniul de aplicare cuprinde procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; de asemenea, ordonanța se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Articolul 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, după cum urmează: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În contextul normativ evocat mai sus, admisibilitatea sesizării prealabile întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) sesizarea să fie formulată într-o cauză aflată în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) obiectul procesului să se încadreze în categoriile prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (iii) sesizarea să vizeze o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Dispozițiile citate anterior au caracterul unor norme speciale în raport cu normele de drept comun prin care este reglementată sesizarea prealabilă în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, cuprinse în art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă cu acestea, în mod corespunzător, așa cum prevede expres art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Verificând condițiile de admisibilitate astfel prezentate, se constată că în cauza de față acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, după cum se va dezvolta în cele ce urmează.

Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza în care s-a formulat sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, instanță care judecă în apel, iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind în discuție acordarea pentru funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava a sporului de 30% pentru condiții deosebite de muncă.

În concret, în cauză, instanța de trimitere a reținut că sporul în discuție se acordă de la momentul la care salariile reclamanților ajung la nivelul maxim precizat în grila din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, însă a indicat ca problemă de drept, față de poziția diferită a părților, modalitatea de calcul al salariului de bază în vederea acordării acestui spor, respectiv dacă este inclusă majorarea de 12,5% pentru complexitatea muncii, prevăzută de anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Însă, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea trebuie să aibă ca obiect o problemă de interpretare juridică ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Astfel, în Decizia nr. 72 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 16 noiembrie 2017, cu privire la cerința chestiunii de drept s-a arătat că, "în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile" (paragrafele 51 și 52)

În egală măsură, astfel cum s-a arătat anterior, prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun drept condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei chestiuni de drept, iar noțiunea de "chestiune de drept" are, în acest context, înțelesul dat de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest sens, jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cauzele în care s-au formulat sesizări potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a subliniat necesitatea analizării condiției ca sesizarea să privească o chestiune veritabilă de drept, invalidând opinia că sesizarea devine obligatorie odată îndeplinite celelalte cerințe de admisibilitate (Decizia nr. 54 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1198 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 86 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2025; Decizia nr. 77 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2025).

Aceleași decizii subliniază cu claritate necesitatea ca instanța de trimitere, cu ocazia îndeplinirii obligației de motivare a încheierii de sesizare, să procedeze la argumentarea caracterului dificil al chestiunii de drept, prin prezentarea motivelor pentru care norma legală a cărei interpretare se cere este neclară sau susceptibilă de interpretări diferite.

În acest context se observă că, deși apreciază că se impune sesizarea instanței supreme în scopul dezlegării unei chestiuni de drept, instanța de trimitere nu prezintă argumente referitoare la existența în speță a unei atari chestiuni, din încheierea de sesizare lipsind vreo referire la dificultatea interpretării dispozițiilor cuprinse în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, care la cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 se referă la majorarea salariului de bază cu 12,5% pentru personalul din cadrul administrației publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în structurile de inspecție și control sau care, prin atribuțiile specifice, contribuie în actul oficial de control, respectiv de inspector al A.N.S.V.S.A.

De asemenea, expunând propriul punct de vedere asupra chestiunii ce face obiectul sesizării, instanța de trimitere nu a identificat în cauză o normă aplicabilă neclară, lacunară sau susceptibilă de interpretări diferite, astfel că nu sunt întrunite circumstanțele necesare pentru a considera că întrebarea formulată se referă la o veritabilă chestiune de drept.

De altfel, dincolo de caracterul deficitar al modului de redactare a încheierii de sesizare, se observă și că îi este facil titularului sesizării să identifice corect raționamentul juridic de urmat în interpretarea dispozițiilor legale indicate, având în vedere dezlegările anterioare ale instanței supreme cu privire la norme similare prin care sunt prevăzute majorări ale salariului de bază, atât în ceea ce privește natura acestora, cât și determinarea momentului de la care sunt aplicabile, în raport cu aplicarea etapizată a legii-cadru de salarizare.

Sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea acestor dispoziții, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ, "de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022", în considerentele acestei decizii reținându-se faptul că "81. (...) se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispozițiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă și nemijlocită în baza art. 23, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38".

Salariile de bază "stabilite potrivit legii pentru anul 2022" sunt cele stabilite în anexele nr. I-IX, potrivit art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, care definește distinct salariul de bază, și anume "suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX".

În ceea ce privește natura majorării salariului de bază cu 12,5% în discuție (prevăzută pentru personalul indicat de dispozițiile legale a căror interpretare se solicită) se reține faptul că, referitor la majorarea salariului de bază, stabilită pentru alte categorii de personal prin norme similare celor care formează obiectul prezentei sesizări, și anume art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd o majorare de 10% a salariului de bază, prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4 1 ) din legea-cadru, dispoziții care vizau, începând cu 1 ianuarie 2019, acordarea unor tranșe de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018. S-a avut în vedere faptul că "134. (...) majorarea evocată de lege vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creșterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizațiilor, primelor ș.a. la care se referă, diferențiindu-le de salariul de bază, art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017".

În interpretarea acelorași dispoziții, prin Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022, s-a stabilit că personalul didactic beneficiază de majorare "începând cu data la care salariul de bază este stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv data de la care salariul de bază devine egal sau mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022", iar "până la acel moment, începând cu data de 1 ianuarie 2019, aceste drepturi vor fi luate în considerare în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (41) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin aplicarea acestora la salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, din care se scade salariul de bază aferent lunii decembrie 2018 pentru determinarea tranșelor de majorare".

De asemenea, în ceea ce privește modalitatea concretă de acordare a majorării pentru perioada de aplicare etapizată a legii-cadru sunt aplicabile și cele statuate prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd o majorare a salariului de bază de 15%, a stabilit că aceasta nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018, pentru perioada 2019-2022 această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar, prin excepție, "această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022".

Dezlegările date chestiunilor de drept menționate, în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, oferă repere de interpretare care pot fi valorificate, mutatis mutandis, având în vedere că, din perspectiva aspectelor care interesează în cauză, privind data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, s-a statuat asupra faptului că majorări prevăzute prin norme similare celor din prezenta sesizare se acordă începând cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, conform anexelor acestei legi.

Or, acest aspect implică stabilirea cu prioritate a faptului că salariile sunt cele determinate potrivit legii pentru anul 2022, în anexele la lege, chiar majorarea în discuție, care vizează în mod direct salariul de bază și conduce la creșterea acestuia, fiind acordată, de asemenea, ulterior îndeplinirii acestei condiții.

Circumstanțele expuse în cele ce precedă relevă că instanța de trimitere dispune de elementele necesare pentru a determina înțelesul juridic al normei la care se referă încheierea de sesizare și că, în absența oricărei dificultăți de interpretare ori a unor norme aflate în conflict, nu se poate identifica o chestiune de drept care să necesite declanșarea mecanismului de unificare de față, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării.