ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 37/2020

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.394/3/2018, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare la data de 1 ianuarie 2018):

Spor pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității - de până la 35%."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, denumit în continuare regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 13.394/3/2018, reclamanții persoane fizice au solicitat obligarea pârâtului A la emiterea deciziilor suplimentare de salarizare prin care, în completarea deciziilor de salarizare existente, să stabilească dreptul la acordarea, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiții de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 și în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 632/2018*) pentru aprobarea cuantumului sporului pentru condiții de muncă, aplicabil la nivelul autorității pârâte, precum și plata, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiții de muncă stabilite în condițiile menționate anterior.

În Dosarul nr. 15.778/3/2018 (privindu-i pe reclamanții B și C în contradictoriu cu același pârât), la termenul de judecată din 1 august 2018, instanța a dispus conexarea acestuia la Dosarul nr. 13.394/3/2018.

Prin Sentința civilă nr. 6.867 din 29 octombrie 2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a obligat pârâtul A să emită deciziile suplimentare de salarizare pentru reclamanți prin care să dispună plata în favoarea acestora, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiții de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 și în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 632/2018.

În motivare, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale cap. II lit. A pct. II subpct. 6 din anexa nr. VIII la lege nu fac distincția invocată de pârât în refuzul privind acordarea sporurilor în litigiu, astfel încât condițiile de muncă ale întregului personal al pârâtei sunt identice pe grupe de activități, așa cum este stabilit prin buletinele de analiză/expertizare întocmite în procedura administrativă. Nici în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 nu se reglementează acordarea diferită a sporurilor pentru condiții de muncă prin raportare la depășirea sau nedepășirea grilei de salarizare valabile în anul 2022. Sporurile pentru condiții de muncă se acordă în acest sens întregului personal care își desfășoară activitatea în aceleași condiții stabilite în buletinele de expertizare a locurilor de muncă.

În aceste condiții, plata pentru muncă egală a unor drepturi salariale diferite este discriminatorie, fiind încălcate dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 16 din Constituția României, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 5 din Legea nr. 53/2003, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 21/2016, în care s-a reținut că existența mai multor acte normative în baza cărora s-a intenționat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un tratament diferențiat și nesocotirea principiului egalității de tratament față de toți salariații care presupune plata egală pentru munca de valoare egală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând, în esență, că sporurile specifice pentru condițiile de muncă nu pot fi acordate decât personalului care a avut acele sporuri în salariul brut existent în plată la 31 decembrie 2017 sau care, prin majorarea acestui salariu cu 25%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, nu a ajuns la cuantumul maximal prevăzut de lege pentru 2022, invocând și Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Instanța de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru următoarele considerente:

A arătat că de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se dispună emiterea deciziilor suplimentare de salarizare prin care să se dispună plata în favoarea acestora, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiții de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 și în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 632/2018, iar dezlegarea aspectelor litigioase din prezenta cauză ține exclusiv de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor anterior menționate, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se cere prezintă caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. De asemenea s-a constatat că din evidențele aflate pe site-ul www.scj.ro nu rezultă că această chestiune de drept, a cărei lămurire se cere, face obiectul unui recurs în interesul legii.

Recurentul-pârât a apreciat că este oportună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul întrebării preliminare, aceasta fiind admisibilă în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă; totodată, a arătat că sporul pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din Legeacadru nr. 153/2017 se acordă, în perioada 2019-2022, în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și, prin excepție, începând cu luna ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 ori devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Intimații-reclamanți au considerat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere că obiectul dedus judecății privește tocmai interpretarea legii cu privire la condițiile de aplicare a sporului, respectiv dacă acesta se acordă în funcție de valoarea salariului de bază, conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sau prin raportare la condițiile de muncă, astfel cum acestea sunt stabilite prin anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2.

Instanța de trimitere a reținut Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care au fost interpretate dispozițiile notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispozițiile anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1, respectiv 8 din Legea-cadru nr. 153/2017, faptul că în temeiul art. 23 din Legeacadru nr. 153/2017 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, incidența în cauză a art. 1, respectiv art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017; a avut în vedere buletinul de expertizare nr. 31/29.01.2018, Ordinul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 619/2018*) prin care președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor a aprobat cuantumul sporurilor privind condițiile de muncă pentru întreg personalul din cadrul instituției pârâte și faptul că sporul pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă un drept salarial nou, constituit prin dispozițiile legale mai sus menționate.

A reținut apoi ca fiind relevant faptul că reclamanții, chiar dacă ocupă aceleași funcții, își desfășoară activitatea în condiții noi, atestate de aplicarea regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, iar față de faptul că a doua etapă de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), privește anul 2018 și prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, arată că nu acesta este cazul reclamanților, care nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții, ci în condițiile reglementate prin regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2018, astfel că majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), începând cu luna ianuarie 2018, se aplică numai în situația în care personalul respectiv și-ar desfășura activitatea în aceleași condiții, adică dacă legiuitorul nu ar fi recunoscut și drepturi salariale noi pornind de la anumite condiții de muncă, cum este cazul reclamanților.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept și suspendarea judecății recursului până la pronunțarea hotărârii prealabile.

Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel Târgu Mureș au comunicat că nu au fost identificare cauze având ca obiect problema de drept supusă analizei.

Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat că Tribunalul Alba și Tribunalul Sibiu nu au identificat practică judiciară și nu au exprimat punct de vedere. Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a comunicat punctul de vedere în sensul că sporului prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 i se aplică doar dispozițiile generale ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) și alin. (4)-(8), întrucât această categorie de personal nu se încadrează în niciuna dintre excepțiile reglementate în celelalte prevederi ale art. 38. A comunicat că la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba lulia au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești, care au fost anexate, rezultând următoarele:

Curtea de Apel București a comunicat că, la nivelul secțiilor a VIII-a și a IX-a de contencios administrativ și fiscal, din consultarea practicii judiciare referitoare la problema de drept care face obiectul adresei, s-a constatat existența a două puncte de vedere, după cum urmează:

S-a menționat că au fost identificate mai multe cauze suspendate în baza dispozițiilor art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Tribunalul București a comunicat că această categorie de persoane își desfășoară activitatea în condițiile reglementate prin regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, act normativ care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018, iar majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu luna ianuarie 2018, se aplică numai în situația în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, adică dacă legiuitorul nu ar fi recunoscut și drepturi salariale noi pornind de la anumite condiții de muncă, cum este cazul de față. A precizat că nu au fost identificate hotărâri judecătorești.

Tribunalul Ilfov a comunicat un punct de vedere, în sensul că sporul pentru condiții vătămătoare de muncă trebuie acordat indiferent dacă s-a atins sau nu grila de salarizare din anul 2020, dar numai începând cu 1 ianuarie 2018, întrucât pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2017 sporul prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6 lit. a), nu poate fi acordat, deoarece pentru acest interval se păstrează toate elementele de salarizare existente în iunie 2017, când Legea-cadru nr. 153/2017 nu era în vigoare.

Tribunalul Călărași a comunicat că nu a identificat jurisprudență relevantă și nu a formulat punct de vedere.

Tribunalul Teleorman a comunicat punctul de vedere al secției competente, în sensul că, în condițiile în care personalul din cadrul instituțiilor publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor prestează această muncă în condiții vătămătoare recunoscute de legiuitor, aceste condiții trebuie recompensate cu sporul respectiv indiferent dacă s-a atins sau nu grila de salarizare din anul 2022 și pentru toți salariații care, potrivit buletinului de expertizare a locurilor de muncă, lucrează în condiții cu risc de îmbolnăvire. Nu s-ar putea reține că salariatul care nu a atins grila din anul 2022 lucrează în condiții mai puțin vătămătoare decât ceilalți.

Tribunalul Giurgiu a comunicat punctul de vedere al Secției civile, în sensul că trebuie distins între dreptul la salariu pentru munca deja prestată și dreptul de a primi în viitor un salariu într-un anumit cuantum, trebuie distins între salariul de bază, pe de-o parte, și sporuri sau alte beneficii, pe de altă parte, deoarece au un regim juridic diferit. Dispozițiile legale incidente nu condiționează acordarea sporului de un anumit cuantum al salariului de bază-, o astfel de condiție se va aplica doar dacă este prevăzută de prevederile generale cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv doar dacă există o dispoziție generală cu care norma specială să se completeze; pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2017 sporul prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a), nu poate fi acordat în temeiul acestei legi, intrată în vigoare la 1 iulie 2017, deoarece toate elementele de salarizare se mențin la nivelul lunii iunie 2017; în schimb, pentru perioada următoare, nimic nu condiționează acordarea sporului de un anumit nivel al salariului de bază; ceea ce este limitat este salariul de bază care, dacă depășește nivelul stabilit pentru anul 2022, va fi redus la acest nivel maximal.

În ceea ce privește Tribunalul Ialomița s-a exprimat opinia în sensul că majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu luna ianuarie 2018, se aplică drepturilor salariale în plată, pentru desfășurarea activității în aceleași condiții, nu și în cazul drepturilor salariale noi (spor nou), pornind de la anumite condiții (vătămătoare/periculoase, în cazul reclamanților din speță).

Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a comunicat că jurisprudența identificată este reflectată în hotărârea înaintată, prin care s-a admis recursul, s-a casat în întregime sentința atacată și, rejudecând, s-a admis în parte acțiunea în ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea deciziilor în favoarea reclamanților care îndeplinesc condițiile pentru acordarea sporurilor conform Ordinului Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 657/2018.

În ceea ce privește momentul de la care aceste sporuri trebuie acordate, instanța de control a reținut că el nu poate fi stabilit; aceste sporuri trebuie stabilite ținând cont inclusiv de încadrarea în restricțiile bugetare. Referitor la susținerile pârâtei potrivit cărora sporurile în discuție ar trebui acordate doar persoanelor care beneficiază de salariul de bază stabilit prin înmulțirea coeficienților cu salariul de bază minim brut garantat pe țară sau persoanelor care, în urma majorării salariilor de bază din luna decembrie 2017 cu un procent de 25%, vor beneficia de salariile de bază stabilite la nivelul celui pentru anul 2022, s-a constatat că prin hotărârea atacată prima instanță a stabilit că reclamanții au în principiu dreptul la acordarea sporului pentru condiții de muncă, însă a respins acțiunea pentru că o parte dintre condițiile pentru acordarea acestui spor, respectiv stabilirea sa prin ordin al directorului executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Sălaj în conformitate cu procedura legală, nu au fost îndeplinite. Prin urmare, prima instanță nu a împărtășit argumentele intimatei, caz în care ar fi trebuit să respingă de plano acțiunea formulată, iar intimata nu a promovat recurs cu privire la considerentele hotărârii instanței de fond. În acest context, Curtea a reținut că problema acordării sporurilor în discuție din perspectiva prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 a fost deja tranșată și că nu poate fi readusă în discuție în cadrul prezentului recurs.

Curtea de Apel Constanța a comunicat că a fost identificată o sentință în care a fost pusă în discuție problema de drept în cauză, recursul împotriva acesteia fiind în curs de judecată. Prin aceasta s-a reținut că sporul pentru condiții de muncă va deveni aplicabil și va putea fi acordat în momentul în care salariul de bază va fi determinat utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menționat. În mod excepțional, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, în același sens fiind și considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 82/2018.

Tribunalul Constanța a comunicat că nu au fost identificate cauze care să supună atenției problema de drept, iar punctul de vedere este în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (4) teza a II-a din Legea-cadru nr. 153/2017.

Curtea de Apel Craiova a înaintat hotărâri judecătorești și a arătat că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu poate fi aplicat cu ignorarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Dacă salariul de bază cuvenit, stabilit în condițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu este egal sau mai mare decât nivelul stabilit prin anexa nr. VIII pentru anul 2022, pentru aceeași funcție și încadrare, nu se acordă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în condițiile cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1-3 din anexa nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017. Dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017, care a fost emisă în aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018, în ceea ce privește cuantumul sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, doar în situația funcționarilor publici al căror salariu de bază, conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, este mai mare începând cu 1 ianuarie 2018 decât cel stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Curtea de Apel Galați a comunicat opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare se efectuează în condițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, acesta cuprinzând și dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privește anul 2018 și prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, însă, potrivit art. 1 și art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor nu își desfășoară activitatea în același condiții, ci în condițiile actului normativ anterior menționat. A comunicat o hotărâre judecătorească nedefinitivă, recursul împotriva acesteia fiind suspendat în baza art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Iași a comunicat faptul că la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal și al Tribunalului Iași practica judiciară este unitară, în sensul că actele administrative individuale emise cu privire la stabilirea salariului de bază începând cu 1 ianuarie 2018 respectă dispozițiile legale anterior menționate, având în vedere că prin majorarea cu 25% a cuantumului brut al acestor salarii față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 nu au fost depășite salariile de bază stabilite în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, majorate cu procentele aferente gradației, astfel încât să se acorde sporurile pentru condiții de muncă. Sporurile se cuvin atunci când salariile de bază ajung la nivelul celor stabilite în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, acesta fiind motivul pentru care personalul ale cărui salarii majorate cu 25% depășesc grila din 2022 beneficiază și de sporuri, prin aplicarea prevederilor regulamentare, acestea urmând a fi determinate ca procent asupra salariilor de bază stabilite în raport cu anexele la Legea-cadru nr. 153/2017. Au fost anexate hotărârii judecătorești definitive.

Opinia exprimată de Tribunalul Vaslui a fost în sensul admiterii acțiunilor și obligării pârâților să emită noi decizii de salarizare în care să fie inclus și sporul privind condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase prevăzut de anexa nr. VIII cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017 și regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în cuantumul stabilit de ordonatorul de credit.

Curtea de Apel Oradea a comunicat că a identificat o decizie recentă în cuprinsul căreia, în esență, s-a apreciat că sporurile în discuție nu pot fi acordate începând cu a doua etapă de aplicare etapizată a acestei legi, adică în perioada 1.01.2018-31.12.2018, aceasta fiind regula. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, aceasta fiind regula pentru a doua perioadă. Începând cu data de 1 ianuarie 2019, adică în a treia etapă de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2018, sporurile prevăzute în anexe vor fi acordate tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile legale, cu mențiunea că sporurile prevăzute de legea-cadru trebuie concretizate, iar în lipsa unei astfel de concretizări, acțiunea nu ar putea fi admisă, deoarece drepturile respective ar avea doar un caracter potențial.

Curtea de Apel Pitești a comunicat că practica identificată la nivelul instanțelor judecătorești din circumscripția sa teritorială este în sensul că personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice beneficiază și de sporul pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase. A fost transmisă în acest sens o sentință pronunțată de Tribunalul Vâlcea; aceasta nu este definitivă, recursul împotriva acesteia a fost admis, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Curtea de Apel Ploiești - Secția contencios administrativ și fiscal a comunicat următoarele cu privire la problema de drept:

Curtea de Apel Suceava a comunicat că la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal nu au fost pronunțate hotărâri judecătorești relevante, a fost înregistrată o singură cauză, suspendată potrivit art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă, aceasta fiind înaintată, împreună cu punctul de vedere exprimat de Tribunalul Suceava, Secției de contencios administrativ și fiscal. Potrivit acesteia, opinia majoritară este în sensul punctului de vedere al completului de judecată din cadrul Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, care a formulat sesizarea, iar într-o altă opinie s-au invocat considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82/2018 referitoare la aplicarea în timp a Legii-cadru nr. 153/2017.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a comunicat două hotărâri judecătorești definitive; în prima dintre acestea s-a avut în vedere Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și s-a reținut că persoana îndreptățită poate beneficia de sporul în litigiu în anul 2018 exclusiv în ipoteza în care salariul de bază pentru anul 2018, astfel cum a fost majorat conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu 25% față de luna decembrie 2017, depășește salariul de bază care s-ar cuveni pentru anul 2022; în cea de a doua nu s-a reținut interpretarea în sensul că sporul poate fi acordat doar persoanelor ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate, iar raportat la prevederile art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, printre criteriile în funcție de care se poate face nominalizarea personalului care să beneficieze de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, nu este prevăzut cuantumul salariului de bază determinat potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, singura limită impusă de acest act normativ fiind cea prevăzută la art. 25; cea de a treia hotărâre comunicată este nedefinitivă, judecata recursului împotriva acesteia fiind suspendată potrivit art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) și art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. 2.450/1/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, a stabilit că majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; pentru perioada 2019-2022 această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și, prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea nu întrunește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, "(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților".

Art. 519 din Codul de procedură civilă instituie următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ:

Primele trei condiții enumerate sunt îndeplinite, întrucât