Decizia nr. 264/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 351/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 351/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 5.571/63/2023 și de Tribunalul Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.730/118/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulate puncte de vedere la raport de către pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, precum și un amicus curiae de către Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române - "Vlad Țepeș".

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 23 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 5.571/63/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă indemnizația "Mission Subsistence Allowance" acoperă aceleași costuri ca și diurna în valută prevăzută de art. 1 alin. (3) și beneficiul pentru facilitarea legăturii cu familia prevăzut de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport ale personalului militar și civil participant la misiuni și operații în afara teritoriului statului român.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 351/1/2025.

Ulterior, pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrată cu nr. 676/1/2025 sesizarea formulată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.730/118/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept referitoare la acordarea de către pârâți, prin rambursare, a alocației de subzistență (MSA - Mission Subsistence Allowance) pentru misiunile UNMIK Kosovo la care au participat jandarmi, prin raportare la anexele A și G la Memorandumul de înțelegere dintre Guvernul României și Organizația Națiunilor Unite privind contribuția cu resurse la unitatea specială de poliție a Națiunilor Unite din Kosovo, ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2002 și aprobat prin Legea nr. 350/2002.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 676/1/2025 la Dosarul nr. 351/1/2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 121/2011) Art. 26. - " (1) Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport ale personalului militar și civil participant la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum și ale celui care execută misiuni în zona de operații, în sprijinul forțelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operație, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (...) (7) Personalul care participă la misiuni și operații sub mandatul/conducerea organizațiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 7 alin. (3) beneficiază de drepturile stabilite la alin. (1), numai în măsura în care aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care sunt acordate și de cuantumul acestora, nu sunt asigurate de organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunile și operațiile."

Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport ale personalului militar și civil participant la misiuni și operații în afara teritoriului statului român (Hotărârea Guvernului nr. 46/2020) Art. 1. - " (1) Personalul participant la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare, denumit în continuare personal, beneficiază de diurnă în valută în următoarele cuantumuri: a) ofițerii - 140 de euro/zi/persoană; b) maiștrii militari, subofițerii, agenții de poliție și agenții de poliție penitenciară - 130 de euro/zi/persoană; c) alte categorii de personal - 120 de euro/zi/persoană. (...) (3) Diurna în valută prevăzută la alin. (1) și (2) reprezintă costul cheltuielilor uzuale, precum și costul transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea; aceasta nu include cheltuieli de hrană și se calculează de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară după executarea misiunii sau operației." Art. 3. - " Pe durata participării la misiune sau la operație, personalul beneficiază de 1 euro/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și pentru recreere." Art. 6. - " Personalul beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta hotărâre în lipsa acordării acestor drepturi de către aliații, partenerii sau organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunile și operațiile, indiferent de denumirea sub care sunt acordate de către aceste entități și de cuantumul acordat." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 5.571/63/2023 al Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj cu nr. 5.571/63/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata drepturilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, respectiv diurna și cheltuielile cu facilitarea legăturii cu familia pentru participarea, în calitate de militar - ofițer specialist, la misiunea internațională de menținere a păcii în afara teritoriului statului român, în perioada 1 octombrie 2020 și 15 octombrie 2021, organizată sub egida UNMISS din Sudanul de Sud.

Prin Sentința civilă nr. 2.221 din 9 iulie 2024, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că sumele primite de reclamant de la organizația internațională au același scop cu cel pentru care se acordă diurna zilnică în valută reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 46/2020. A mai reținut că inclusiv costurile pentru facilitarea legăturii cu familia sunt incluse în alocația zilnică primită de reclamant de la organizația internațională sub egida căreia s-a desfășurat misiunea, motiv pentru care acesta nu este îndreptățit la încasarea lor, întrucât s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

În motivare, a arătat că din analiza dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 46/2020 rezultă că diurna în valută reprezintă un drept pecuniar distinct de cheltuielile de hrană și de cazare cuvenite pentru misiunile organizate sub egida ONU, cu titlu de "Mission Subsistence Allowance". B. Dosarul nr. 4.730/118/2023 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă cu nr. 4.730/118/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei și Ministerul Afacerilor Interne la plata alocației de subzistență (MSA Mission Subsistence Allowance) pentru participarea reclamantului la misiunea UNMIK Kosovo în perioadele cuprinse între 20 februarie 2006-22 martie 2007 și între 22 martie 2008- 8 decembrie 2008.

În motivare, reclamantul a arătat că suma pretinsă reprezintă componenta materială a drepturilor cuvenite în procedura rambursării, conform anexelor A și G la Memorandumul de înțelegere dintre Guvernul României și Organizația Națiunilor Unite privind contribuția cu resurse la unitatea specială de poliție a Națiunilor Unite din Kosovo (UNMIK), semnat la New York la 11 februarie 2002, ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2002, aprobată prin Legea nr. 350/2002. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată din cadrul Curții de Apel Craiova a apreciat că sesizarea inițială îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că procesul se află în apel pe rolul Curții de Apel Craiova, care judecată în ultimă instanță. De lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării depinde soluționarea pe fond a cauzei având în vedere că disputa părților vizează drepturi de natură salarială fundamentate pe Hotărârea Guvernului nr. 46/2020.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate și că această chestiune nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

De asemenea, completul de judecată din cadrul Tribunalului Constanța a apreciat că sesizarea inițială îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În concret, a arătat că pretențiile deduse judecății vizează plata unor sume de bani provenite din fonduri publice, reprezentând drepturi de natură salarială.

A mai reținut că asupra acestei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Completul de judecată din cadrul Curții de Apel Craiova a apreciat că sumele primite cu titlu de "Mission Subsistence Allowance" acoperă și cheltuielile diverse de la locul de desfășurare a misiunii, respectiv cheltuielile uzuale [diurna prevăzută de art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020], precum și cheltuielile pentru facilitarea legăturii cu familia și pentru recreere, prevăzute de art. 3 din același act normativ.

În acest sens, a arătat că diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și pentru recreere se acordă doar dacă organizația internațională sub egida căreia s-a desfășurat misiunea nu a acordat ea însăși aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care au fost acordate de către aceste entități și de cuantumul lor.

Astfel, art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 stabilește că diurna în valută prevăzută la alin. (1) și (2) reprezintă costul cheltuielilor uzuale, precum și costul transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Față de conținutul întrebărilor adresate instanței supreme, s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanțelor judecătorești pentru comunicarea practicii judiciare relevante. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop."

Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații."

Prin Decizia nr. 107 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 4 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept referitoare la: "acordarea drepturilor bănești prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008; modalitatea de determinare a începutului curgerii prescripției cu privire la aceste drepturi."

Prin Decizia nr. 42 din 17 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Funcția indemnizației "hardship allowance", respectiv dacă aceasta acoperă riscurile presupuse de diurna prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, având scopul stabilit prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Putea ONU efectua plăți către personalul trimis în serviciu extern de către SPP în baza prevederilor legale interne ale României sau plățile efectuate, indiferent de denumirea lor, au reprezentat exclusiv îndeplinirea unor obligații prevăzute distinct în Regulamentul ONU (denumit United Nations Common System of Salaries, Allowances and Benefits)? Dreptul menționat în contractul încheiat între reclamant și ONU, purtând denumirea de "hardship allowance", este unul și același drept cu diurna prevăzută în art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004? Ce reprezintă și cu ce ar fi echivalent, în raport cu drepturile prevăzute în legislația internă pentru personalul trimis în misiune de către SPP, în măsura în care s-ar putea stabili o asemenea echivalență, dreptul cu conținut pecuniar intitulat "danger pay"?

Prin Decizia nr. 35 din 10 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 24 aprilie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Aplicarea art. 1 alin. (1) în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, avându-se în vedere și modificările legislative survenite în timp conform Hotărârii Guvernului nr. S-639/2008, respectiv dacă diurna reglementată de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 are drept corespondent, pentru misiunea Kosovo EULEX, diurna de risc sau risk allowance sau aceasta se suprapune cu dreptul prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizărilor conexate este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că procesul în care a fost formulată sesizarea inițială are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata drepturilor reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, respectiv diurna și cheltuielile cu facilitarea legăturii cu familia pentru participarea reclamantului, în calitate de militar - ofițer specialist, la misiunea internațională de menținere a păcii în afara teritoriului statului român, în perioada 1 octombrie 2020 și 15 octombrie 2021, organizată sub egida UNMISS din Sudanul de Sud.

De asemenea, procesul în care a fost formulată sesizarea subsecventă are ca obiect obligarea pârâților Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei și Ministerul Afacerilor Interne la plata alocației de subzistență (MSA Mission Subsistence Allowance) pentru participarea reclamantului la misiunea UNMIK Kosovo în perioadele cuprinse între 20 februarie 2006-22 martie 2007 și între 22 martie 2008- 8 decembrie 2008.

Astfel, pretențiile deduse judecății în respectivele cauze se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea inițială se află în apel pe rolul Curții de Apel Craiova care judecă în ultimă instanță, iar cauza în care a fost formulată sesizarea subsecventă se află în primă instanță pe rolul Tribunalului Constanța.

Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun.

Față de norma de trimitere de la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 care prevede aplicarea în completare a dispozițiilor Codului de procedură civilă, se constată că și în cazul mecanismului instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este pe deplin operantă noțiunea autonomă de "chestiune de drept", a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura reglementată de art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanței supreme trebuie să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.

Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor "chestiuni dificile de drept", ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății.

În consecință, nu orice chestiune dedusă judecății instanței de trimitere poate forma obiectul unei sesizări formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac are obligația, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din același act normativ, de a verifica și constata dacă sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea instanței supreme, printre care figurează și cea a existenței unei chestiuni de drept veritabile.

În absența definirii în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ori al art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de "chestiune de drept", această cerință este supusă unei evaluări în concret, din partea instanței supreme, prin raportare la elementele care legitimează, în aprecierea instanțelor de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile, ținând seama și de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizările, precum și de necesitatea asigurării unei practici unitare, coerente și previzibile.

Prin raportare la aceste exigențe, se constată că instanța de trimitere care a formulat sesizarea inițială solicită a se stabili dacă indemnizația "Mission Subsistence Allowance" acoperă aceleași costuri ca și diurna în valută prevăzută de art. 1 alin. (3) și beneficiul pentru facilitarea legăturii cu familia prevăzut de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport ale personalului militar și civil participant la misiuni și operații în afara teritoriului statului român.

Se observă că problema antamată prin sesizarea inițială presupune stabilirea corespondenței dintre indemnizația intitulată "Mission Subsistence Allowance" și dreptul la diurnă în valută reglementat de art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, respectiv beneficiul pentru facilitarea legăturii cu familia instituit prin același act normativ.

Or, eventuala corespondență dintre indemnizația plătită de organizația internațională și cele reglementate de legislația națională, în raport cu conținutul acestora, cu scopul pentru care au fost prevăzute, în funcție de tipul misiunii și de alte elemente care conturează natura juridică a acestor drepturi se circumscriu aspectelor particulare ale cauzei a căror evaluare intră în competența exclusivă a instanței de trimitere.

Ca atare, instanța care a formulat prima sesizare nu pune în discuție interpretarea unor dispoziții lacunare sau neclare care să necesite intervenția instanței supreme pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, ci urmărește, în realitate, rezolvarea raportului juridic litigios prin confirmarea soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză.

În acest context, trebuie reamintit că scopul procedurii hotărârii prealabile este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu consecința prevenirii sau sistării divergențelor jurisprudențiale în fază incipientă, în cadrul acestui mecanism nefiind posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute în favoarea personalului participant la misiunile militare derulate în afara teritoriului statului român.

În acest sens, se impune a fi evocată Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut, în considerentele de la paragraful 50, că: "Din perspectiva actelor/documentelor/acordurilor/înțelegerilor europene sau internaționale, în baza cărora se desfășoară misiunile și operațiile în afara teritoriului statului român, în cadrul recursului în interesul legii, al cărui scop este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, nu este posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute pentru a fi acordate personalului participant. Revine instanțelor de judecată, în situațiile de fapt particulare din fiecare litigiu, să stabilească eventuala corespondență dintre aceste drepturi și cele din legislația națională, în raport cu conținutul acestora și scopul pentru care au fost prevăzute."

De altfel, prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în considerentele care au fundamentat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a unei sesizări similare că: "problema corespondenței dintre sumele încasate de la partenerul extern și cele datorate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 rămâne în sarcina instanței de trimitere" (paragraful 78 din această decizie).

Din perspectiva aceleiași condiții de admisibilitate, se constată că sesizarea conexată privește chestiunea referitoare la acordarea de către pârâți, prin rambursare, a alocației de subzistență (MSA - Mission Subsistence Allowance) pentru misiunile UNMIK Kosovo la care au participat jandarmi, prin raportare la anexele A și G la Memorandumul de înțelegere dintre Guvernul României și Organizația Națiunilor Unite privind contribuția cu resurse la unitatea specială de poliție a Națiunilor Unite din Kosovo, ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2002 și aprobat prin Legea nr. 350/2002.

Lipsa caracterului veritabil al acestei chestiuni de drept transpare din chiar conținutul întrebării adresate instanței supreme, având în vedere că instanța de trimitere nu indică normele supuse interpretării, ci se rezumă la simpla reproducere a obiectului acțiunii introductive în dispozitivul încheierii de sesizare.

Or, noțiunii de "chestiune de drept" nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată și nu se poate cere instanței supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii prealabile, întrucât, în acest caz, "dezlegarea" ar semnifica chiar "soluționarea fondului", ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare (Decizia nr. 63 din 28 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 14 ianuarie 2025).

În plus, încheierea de sesizare din al doilea proces nu cuprinde punctul de vedere al instanței asupra chestiunii de drept, contrar exigențelor impuse de art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care stabilește că încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării și punctul de vedere al completului de judecată.

Or, instanței de trimitere îi revine obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului său de vedere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept, a cărei dezlegare o solicită instanței supreme, este una reală, având vocație de a convinge, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării (Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2025).

Prin urmare, în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, conform căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii prealabile este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei și constatând că nu sunt îndeplinite toate cerințele cumulative instituite de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,