ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 321/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 763/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.089/109/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulat un punct de vedere la raport de către pârât.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 26 februarie 2025, în Dosarul nr. 3.089/109/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. h) coroborate cu cele ale art. 9 alin. (6 2 ) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu art. 3 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile/vizează și funcționarii publici transferați în interesul serviciului de la o autoritate publică (din afara Ministerului Afacerilor Interne) la o structură din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ce are sediul în altă localitate decât cea de domiciliu, transfer efectuat la solicitarea acesteia din urmă? II. Dispozițiile infralegale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022) Art. 9. - " (1) Personalul are dreptul la utilizarea gratuită a mijloacelor de transport din înzestrarea instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, cu încadrarea în drepturile de rulaj sau, după caz, de combustibil stabilite prin normative proprii, la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, în următoarele situații: (...) h) la deplasarea zilnică de la domiciliu sau reședință la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu sau reședință, în limita a 70 km, pentru personalul militar și polițiștii mutați în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință;" " (6 2 ) Prevederile alin. (1) lit. h)-j), alin. (5) și ale alin. (6 1 ) se aplică, în aceleași condiții, personalului civil transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori reședință, precum și personalului civil detașat să îndeplinească funcții într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reședință."

Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările și completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022) Art. 3. - (...) " (3) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. h) din hotărâre vizează personalul civil care se află, după caz, în una dintre următoarele situații: a) este transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință; b) este detașat să îndeplinească funcții într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință. (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția civilă cu nr. 3.089/109/2023, reclamantul Sindicatul "Egalitatea" al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din Administrația Publică, pentru membrul de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Prefectul Județului Argeș la plata drepturilor reprezentând contravaloarea transportului, începând cu 1 ianuarie 2023 până la zi, precum și în continuare.

Prin Sentința civilă nr. 296 din 16 mai 2024, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească membrului de sindicat contravaloarea transportului între localitatea de domiciliu și cea în care reclamantul își desfășoară activitatea, începând cu 1 ianuarie 2023 și, în continuare, până la modificarea situației sale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că pârâtul a recunoscut în favoarea unui alt consilier juridic din cadrul aceleași instituții publice dreptul la acordarea contravalorii transportului pe care îl pretinde și reclamantul. A mai reținut că pentru stabilirea procentului cuvenit nu trebuie avută în vedere distanța totală parcursă de reclamant pe traseul domiciliu - loc de muncă și retur, ci doar distanța pe care acesta o parcurge de la domiciliu la locul de muncă, pe traseul cel mai scurt, pe drumurile publice.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs prin care a susținut că art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 și art. 3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 se referă la personalul încadrat în prima funcție într-o instituție aflată în subordonarea/coordonarea Ministerului Afacerilor Interne sau la personalul în cazul căruia, încadrat fiind într-o astfel de structură, au intervenit modificări ale raportului de serviciu prin mutare/transfer/detașare în cadrul altor structuri subordonate ministerului. Or, reclamantul a fost detașat și ulterior transferat de la Primăria Comunei Hârtiești, care nu se încadrează în dispozițiile infralegale menționate anterior.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că a fost transferat în interesul serviciului de la Primăria Comunei Hârtiești la Instituția Prefectului din Județul Argeș, astfel încât acesta se încadrează în prevederile art. 9 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că procesul în care s-a dispus sesizarea se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât privește dreptul funcționarului public de a i se deconta cheltuielile de transport/acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare.

Chestiunea de drept este esențială în cauză având în vedere că de interpretarea dispozițiilor infralegale pe care se întemeiază cererea și apărările părților depinde soluționarea pe fond a acesteia.

A mai arătat că problema de drept ce formează obiectul sesizării este una veritabilă, fiind susceptibilă de interpretările diferite redate, prezentând în acest sens punctele de vedere ale părților. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au formulat puncte de vedere conforme cu susținerile și apărările formulate în cauză. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că pentru funcționarii publici transferați în interesul serviciului de la o autoritate publică (din afara Ministerului Afacerilor Interne) la o structură din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ce are sediul în altă localitate decât cea de domiciliu, transfer efectuat la solicitarea acesteia din urmă, aplicabilitatea art. 9 alin. (1) lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 impune ca situație premisă regăsirea acestora în una dintre situațiile reglementate în cuprinsul prevederilor infralegale. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanțelor judecătorești pentru comunicarea practicii judiciare relevante. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Dispozițiile supuse interpretării nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 74 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. h)-j) și alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (3) și (4) din Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările și completările ulterioare, că: personalul civil care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noțiunea de personal "numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință"/"mutat în interes de serviciu". Personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din același act normativ, doar în situația transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință și în situația detașării pentru îndeplinirea funcțiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "(...) prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea acestor condiții, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtului prefectul județului Argeș la plata drepturilor reprezentând contravaloarea transportului, începând cu 1 ianuarie 2023 până la zi, precum și în continuare.

Astfel, obiectul dedus judecății privește plata drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care judecă în ultimă instanță.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex.

În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, se constată că instanța de trimitere solicită a se stabili dacă dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. h) coroborate cu cele ale art. 9 alin. (62) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu art. 3 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile/vizează și funcționarii publici transferați în interesul serviciului de la o autoritate publică (din afara Ministerului Afacerilor Interne) la o structură din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ce are sediul în altă localitate decât cea de domiciliu, transfer efectuat la solicitarea acesteia din urmă?

Chestiunea antamată prin întrebarea adresată instanței supreme nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, având în vedere că aceasta nu vizează interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale, ci aplicarea lor la circumstanțele particulare ale cauzei.

Această concluzie rezultă atât din conținutul întrebării prin care instanța de trimitere solicită a se lămuri dacă dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. h) coroborate cu cele ale art. 9 alin. (6 2 ) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 și ale art. 3 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 sunt aplicabile/vizează și funcționarii publici transferați (), cât și din punctul de vedere al instanței de trimitere care, distinct de faptul că nu a prezentat niciun argument din care să rezulte dificultatea chestiunii de drept generată de posibilele interpretări diferite ale normelor de drept aplicabile, a apreciat că, pentru acești funcționari publici, aplicabilitatea art. 9 alin. (1) lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 impune ca situație premisă regăsirea acestora în una dintre situațiile reglementate în cuprinsul prevederilor legale.

Or, verificarea încadrării intimatului-reclamant în una dintre situațiile reglementate în cuprinsul prevederilor incidente în cauză intră în atribuția exclusivă a instanței învestite cu soluționarea litigiului.

Astfel, se cuvine subliniat că dezlegarea ce poate fi dată în mecanismul hotărârii prealabile trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri a conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, adică a identificării voinței legiuitorului, iar nu una de rezolvare a raporturilor juridice deduse judecății, ceea ce presupune în mod necesar o aplicare a normei de drept la situația de fapt.

Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o "delegare" a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere - aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății - către instanța supremă, îndrituită legal să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme modul de aplicare a normelor de drept pentru rezolvarea raportului juridic litigios.

De altfel, relativ recent, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 74 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 17 ianuarie 2024, prin care a interpretat aceleași dispoziții care formează obiectul prezentei sesizări, fiind relevante în cauză considerentele de la paragrafele 77, 79, 81, 83, 89, 90, 92, 96 și 97 din această decizie.

Ca atare, instanța supremă a oferit suficiente repere pentru interpretarea și aplicarea unitară a normelor infralegale aplicabile în discuție, care se impun a fi respectate și valorificate, mutatis mutandis, de către instanța de trimitere în cauza cu soluționarea căreia a fost învestită.

Revine instanței învestite atribuția jurisdicțională de a verifica și respecta jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea cauzei deduse judecății.

Prin urmare, constatând că nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,