ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 334/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 337/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 301/40/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulate puncte de vedere de către pârâți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 10 decembrie 2024, în Dosarul nr. 301/40/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: În interpretarea și aplicarea art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și art. 122 și 123 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt sau nu admisibile acțiunile având ca obiect plata sporului de 100% cu depășirea limitelor maxime de ore suplimentare stabilite prin textele de lege anterior redate și potrivit art. 26 din acordurile colective nr. 9.968 din 5.04.2017 și nr. 14.483 din 5.05.2022 privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special - polițiști din Ministerul Afacerilor Interne? II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): " Art. 21. - Sporul pentru munca suplimentară (1) Munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru va fi plătită în luna următoare cu un spor de 75% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate. (3) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, va fi plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate. (4) Plata muncii în condițiile alin. (2) și (3) se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic în scris, fără a se depăși 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual, este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018): " Art. 35. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 2019-2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în perioada 2020-2021, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiști, polițiștii din penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislația aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenit(ă). (3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în perioada 2019-2021 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuții pentru desfășurarea activităților deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii și siguranței publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situații de urgență, în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple, în emiterea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum și de către funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plătește cu o majorare de 75% din solda de funcție/salariul de funcție cuvenit(ă), proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Plata majorării prevăzute la alin. (3) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă. (5) În cazul funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, limita de 3% prevăzută la alin. (3) se stabilește la nivelul bugetului centralizat al Administrației Naționale a Penitenciarelor. (6) În situația prevăzută la alin. (3), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii, precum și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (7) Condițiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3), precum și activitățile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. (8) Dispozițiile alin. (3)-(7) nu aduc atingere prevederilor art. 35 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. (9) Ordonatorii de credite răspund în condițiile legii de stabilirea și acordarea drepturilor prevăzute la alin. (2)-(4) numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021): " Art. II. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în anul 2022, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiști, polițiștii de penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislația aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenită/cuvenit. (3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în anul 2022 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuții pentru desfășurarea activităților deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii și siguranței publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situații de urgență, în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple, în emiterea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum și de către polițiștii de penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plătește cu o majorare de 75% din solda de funcție/salariul de funcție cuvenită/cuvenit, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Plata majorării prevăzute la alin. (3) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, la nivelul ordonatorului principal de credite. (5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), în cazul polițiștilor de penitenciare, limita de 3% se stabilește la nivelul bugetului centralizat al Administrației Naționale a Penitenciarelor. (6) În situația prevăzută la alin. (3), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii, precum și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (7) Condițiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3) și cele de încadrare în limitele stabilite la alin. (4) și (5), precum și activitățile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. (8) Dispozițiile alin. (3)-(7) nu aduc atingere prevederilor alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. (9) Ordonatorii de credite răspund în condițiile legii de stabilirea și acordarea drepturilor prevăzute la alin. (2)-(5) numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget. (10) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pe perioada stării de alertă instituite prin hotărâri ale Guvernului, inițiate în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru de către personalul din structurile de specialitate ale Institutului Național de Sănătate Publică și ale direcțiilor de sănătate publică județene și/sau a municipiului București prin asigurarea serviciului de permanență în regim 24/7, prin serviciul de gardă sau chemări de la domiciliu, după caz, respectiv de către personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene și/sau a municipiului București prin personalul propriu sau prin personal delegat/detașat din cadrul altor unități sanitare, care realizează triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei, se plătește conform prevederilor art. 21 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022): " Art. II. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) în anul 2023, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiști, polițiștii de penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislația aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenită/cuvenit. (3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în anul 2023 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuții pentru desfășurarea activităților deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii și siguranței publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situații de urgență, în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple, în emiterea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum și de către polițiștii de penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plătește cu o majorare de 75% din solda de funcție/salariul de funcție cuvenită/cuvenit, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Personalului din instituțiile de apărare și securitate națională care execută serviciul de luptă permanent, desfășoară activități deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut, precum și în situații de urgență i se aplică, în mod corespunzător, prevederile alin. (3). (5) Plata majorării prevăzute la alin. (3) și (4) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, la nivelul ordonatorului principal de credite. (6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), în cazul polițiștilor de penitenciare, limita de 3% se stabilește la nivelul bugetului centralizat al Administrației Naționale a Penitenciarelor. (7) În situația prevăzută la alin. (3) și (4), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii, precum și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (8) Condițiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3) și (4) și cele de încadrare în limitele stabilite la alin. (5) și (6), precum și activitățile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. (9) Dispozițiile alin. (3)-(8) nu aduc atingere prevederilor alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. (10) Ordonatorii de credite răspund în condițiile legii de stabilirea și acordarea drepturilor prevăzute la alin. (2)-(6) numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget."

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii): " Art. 122. - (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) În perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni." " Art. 123. - (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13 decembrie 2023 cu nr. 301/40/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani și Inspectoratul General al Poliției Române la plata cu un spor salarial de 100% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător unui număr total de 2.124 de ore suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru în perioada ianuarie 2020-noiembrie 2022 (965 de ore în anul 2020, 594 de ore în anul 2021 și 565 de ore în anul 2022), când a desfășurat activități de muncă în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale în care, conform reglementărilor în vigoare, nu se lucrează și pentru care nu i s-a acordat timp liber corespunzător; actualizarea sumelor aferente la zi în raport cu indicele de inflație și plata dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de ore suplimentare.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada menționată (care excedează timpului normal de lucru) a desfășurat activități profesionale ca urmare a dispozițiilor angajatorului, în calitate de fost șef al Secției nr. 5 Poliție Rurală Mihăileni din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani până la data de 6 decembrie 2022 (în prezent locotenent-colonel în rezervă), când au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie.

Activitățile au fost desfășurate în perioada instituirii stării de urgență și a stării de alertă pe teritoriul României (2020-2022), din cauza situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, și a războiului din Ucraina (2022), conform dispozițiilor și aprobărilor angajatorului.

La Dosarul nr. 301/40/2023 al Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal a fost conexat și Dosarul nr. 2.481/40/2023 al aceleiași instanțe, prin care angajatorul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani solicită de la fostul angajat (reclamantul din Dosarul nr. 301/40/2023), în conformitate cu art. 256 din Codul muncii și art. 499 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, restituirea sumei încasate în cuantum de 3.030 lei net, reprezentând spor salarial plătit pentru 151 de ore suplimentare prestate peste durata normală de lucru, pentru care pârâtul, fost angajat al Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, a fost remunerat în mod necuvenit.

Prin proba cu expertiză dispusă în cauză s-a identificat efectuarea unui număr foarte mare de ore suplimentare, cu depășirea limitelor anuale stabilite prin dispozițiile legale ce fac obiectul prezentei sesizări. IV. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Opiniile părților sunt contrare, în sensul că reclamantul apreciază că pot fi depășite limitele stabilite prin art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 în condițiile Codului muncii, în vreme ce pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani consideră că aceste limite nu pot fi depășite.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, au fost formulate puncte de vedere de către pârâți, după cum urmează: pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani a exprimat o opinie asupra fondului chestiunii de drept arătând că acțiunile având ca obiect plata sporului de 100% cu depășirea limitelor maxime de ore suplimentare stabilite prin textele de lege ce fac obiectul sesizării sunt inadmisibile, în timp ce pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a apreciat că sesizarea de față este inadmisibilă, deoarece nu există o chestiune de drept reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu a instanței supreme, normele incidente în cauză fiind clare și previzibile. V. Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra sesizării

În ce privește admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 pentru declanșarea procedurii, arătând totodată că asupra chestiunii de drept sesizate Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat până în prezent printr-un recurs în interesul legii sau printr-o hotărâre prealabilă și că problema de drept comportă interpretări diferite, de natură a genera practică judiciară neunitară.

Exprimându-și punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanța de trimitere a reținut că, așa cum rezultă din prevederile art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, exceptând perioada stării de urgență, conform art. 53 din anexa nr. 1 la Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (în care s-a permis efectuarea orelor suplimentare cu depășirea limitei anuale), în cazul în care compensarea prin timp liber corespunzător nu a fost posibilă, munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează este plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate, însă plata muncii se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 360 de ore anual. Iar în cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii.

Conform art. 26 din Acordul colectiv nr. 9.968 din 5.04.2017 privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special - polițiști din Ministerul Afacerilor Interne și art. 26 din Acordul colectiv nr. 14.483 din 5.05.2022 privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special - polițiști din Ministerul Afacerilor Interne, munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 180 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite munca suplimentară se poate efectua și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu acordul sindicatelor reprezentative.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a depășit limitele anuale ale orelor suplimentare instituite prin textele de lege mai sus indicate și prin acordurile colective nr. 9.968 din 5.04.2017 și nr. 14.483 din 5.05.2022.

Pornind de la premisa că orele suplimentare ar fi fost efectuate cu aprobarea angajatorului, situație care urmează a se verifica în cauză, punctual, pentru întreaga perioadă în care au fost efectuate astfel de ore suplimentare de către reclamant, se impune lămurirea chestiunii dacă sunt sau nu admisibile acțiunile având ca obiect plata sporului de 100% cu depășirea limitelor maxime de ore suplimentare stabilite prin art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

Aceasta întrucât, în eventualitatea în care munca a fost prestată cu depășirea acestor limite, fiind acceptată implicit de angajat, se ridică întrebarea dacă retribuirea acesteia nu poate fi efectuată în conformitate cu prevederile Codului muncii, ca act normativ cu caracter general, aplicabil și în sectorul ordine publică, lege care nu impune o astfel de limitare a orelor suplimentare.

În concluzie, opinia instanței de trimitere cu privire la această chestiune este în sensul admiterii sesizării și stabilirii că astfel de acțiuni sunt admisibile, în conformitate cu prevederile art. 122 și 123 din Codul muncii, potrivit cărora munca suplimentară trebuie retribuită, plata orelor suplimentare urmând a se efectua cu titlu de despăgubiri. VI. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, din răspunsurile transmise a rezultat că s-au identificat 3 hotărâri cu titlu de practică judiciară, pronunțate în anii 2021, 2022 la nivelul a 2 curți de apel: - o sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului, ca nefondat, prin care a fost respinsă acțiunea cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile cu caracter special cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/118, iar acestea nu pot fi completate cu dispozițiile din dreptul comun reprezentat de Codul muncii, art. 123 alin. (1), întrucât situația reclamantului salarizat conform legii-cadru cade sub incidența normelor speciale derogatorii de la dreptul comun; - o sentință definitivă prin nerecurare, prin care instanța a respins acțiunea, dar a arătat, cu titlu de principiu, că sunt incidente reglementările speciale aplicabile polițiștilor și funcționarilor publici, Codul muncii fiind aplicabil numai în subsidiar, în măsura în care nu există reglementări contrare în legislația specială a salarizării polițiștilor și personalului bugetar; - o sentință definitivă prin respingerea recursului, prin care a fost admisă acțiunea, conform art. 35 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, instanța invocând expres dispozițiile din Codul muncii.

Punctele de vedere teoretice exprimate de judecători au fost atât în sensul inadmisibilității acțiunilor, apreciindu-se că prevederile Codului muncii sunt excluse de la aplicare în măsura în care raportul de serviciu al funcționarului public este guvernat de o legislație specială, cât și în sensul că aceste acțiuni sunt admisibile, în conformitate cu prevederile art. 122 și 123 din Codul muncii, în concordanță cu opinia instanței de sesizare.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ordine cronologică: - Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 8 și art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 raportat la art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. IV alin. (1) și (6) din Legea nr. 79/2018 este permisă cumularea majorării de 75% din baza de calcul, acordată pentru activitatea desfășurată de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, cu drepturile aferente muncii suplimentare prestate de aceiași funcționari peste programul normal de lucru, doar pentru orele efectiv lucrate ce depășesc durata normală a timpului de lucru potrivit art. 112 din Codul muncii."; - Decizia nr. 98 din 25 noiembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 14 februarie 2025, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Este posibilă acordarea sporului pentru muncă suplimentară prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, unei persoane ale cărei raporturi de muncă sau de serviciu au încetat, având în vedere dispozițiile art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 5 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. MS 34/2023 privind salarizarea și alte drepturi bănești cuvenite personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale în anul 2023, precum și pentru modificarea Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.S. 31/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale?" " Calcularea drepturilor salariale ale reclamanților (funcționari publici cu statut special - polițiști), cu aplicarea sporurilor prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, necompensată cu ore libere plătite"; - Decizia nr. 64 din 3 martie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2025, prin care a fost admisă sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că: "În aplicarea prevederilor art. 35 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. II alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, pentru a beneficia de plata orelor lucrate suplimentar nu este necesar ca funcționarul public cu statut special să solicite, în prealabil, printr-un raport scris, acordarea de timp liber corespunzător orelor lucrate suplimentar în termenul de 60 de zile de la prestarea muncii."; - Decizia nr. 88 din 17 martie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 aprilie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și în munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se poate include și perioada în care un funcționar public cu statut special - polițist, în temeiul normelor juridice care îi reglementează statutul și activitatea, este inclus pe o planificare de permanență la domiciliu, indiferent de îndeplinirea în concret a atribuțiilor specifice care au determinat întocmirea planificării sau este necesar ca acesta să îndeplinească în mod efectiv sarcinile și atribuțiile de serviciu Dacă interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este în sensul că munca suplimentară nu presupune ca funcționarul public să îndeplinească în mod efectiv sarcinile și atribuțiile de serviciu, acesta are dreptul la plata sporurilor salariale prevăzute de alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol pentru toată perioada în care a figurat pe planificarea de permanență sau cuantumul orelor ce se vor plăti suplimentar nu poate depăși 360 de ore anual, în sensul art. 21 alin. (4) din aceeași lege?"; - Decizia nr. 123 din 7 aprilie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 23 iunie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, derogatorii de la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru perioada în care legislația prevede posibilitatea compensării orelor suplimentare prestate de angajat doar cu timp liber corespunzător, instituția publică angajatoare poate fi obligată la plata acestora în situația în care nu a fost acordat timpul liber corespunzător în termenul prevăzut de lege; Dacă sintagma «timp efectiv lucrat» prevăzută pentru calculul majorării de 75% pentru activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător în aplicarea art. 35 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 coroborat cu art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, pentru personalul militar din cadrul Serviciului de Protecție și Pază, poate fi interpretată în sensul că se referă doar la perioada în care își îndeplinește atribuțiile din fișa postului sau se referă la întreg timpul în care salariatul a fost la dispoziția angajatorului; Dacă pentru cadrele militare din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) din Codul muncii care reglementează durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână; Dacă efectuarea serviciului în ture de către cadrele militare din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională conduce la acumularea de ore suplimentare în condițiile în care sunt depășite cele 40 de ore pe săptămână prevăzute de art. 112 alin. (1) din Codul muncii." VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată la Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Este îndeplinită și a doua condiție, deoarece litigiul are ca obiect obligarea pârâților la plata sporului salarial corespunzător numărului total de ore suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, în perioada ianuarie 2020-noiembrie 2022, când reclamantul a desfășurat activități de muncă în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale în care, conform reglementărilor în vigoare, nu se lucrează și pentru care nu i s-a acordat timp liber; actualizarea sumelor aferente la zi în raport cu indicele de inflație și plata dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de ore suplimentare.

Nu este îndeplinită însă condiția de admisibilitate ce vizează existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, care presupune, în concret, o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

În primul rând, din considerentele încheierii de sesizare se observă că instanța de trimitere a solicitat interpretarea unor dispoziții legale pornind de la premisa că orele suplimentare în discuție ar fi fost efectuate de reclamant cu aprobarea angajatorului, adăugând că această situație urmează a se verifica în cauză punctual. Astfel, tribunalul nu a lămurit pe deplin cauza, anterior formulării sesizării, solicitând interpretarea unor texte de lege a căror aplicare ar putea să o realizeze numai ulterior lămurii, pe deplin, a situației de fapt.

În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea de "chestiune de drept", însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței de urgență menționate și de necesitatea completării, conform art. 4 din aceasta, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a "chestiunii de drept", susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui/unor text/texte de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă, explicit, pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Obiectul procedurii îl reprezintă, așadar, o normă de drept, un text de lege care, drept urmare a interpretării printr-o argumentație juridică consistentă și divergentă, poate primi o aplicare diferită în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară.

Cu privire la sesizarea de față, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme și, totodată, nu ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare, susceptibile de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile.

Astfel, textele de lege a căror interpretare se solicită sunt art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și, respectiv, cele ale art. 122 și 123 din Codul muncii.

Dispozițiile legale a căror interpretare se solicită sunt clare, nefiind susceptibile de interpretări diferite sau contradictorii (aspect ce reiese din încheierea de sesizare) și care, de altfel, au făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin deciziile menționate la capitolul VII din prezenta decizie.

În acest context se impune a se menționa Decizia nr. 88 din 17 martie 2025, precum și Decizia nr. 123 din 7 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Deși prin deciziile mai sus amintite sesizările instanțelor de trimitere au fost respinse ca inadmisibile, totuși, acestea oferă repere concrete de interpretare a chestiunilor de drept în discuție, instanța supremă reținând în considerentele acestora că textele legale supuse interpretării, anume cele ale art. 21 alin. (1)-(4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și, respectiv, cele ale art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 sunt clare, nesusceptibile de interpretări contradictorii, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică a prevederilor legale apreciate ca fiind relevante în cauză, constatându-se că problemele de drept ce se solicită a fi dezlegate nu îndeplinesc cerința de a fi o veritabilă chestiune de drept.

În ceea ce privește prevederile art. 122 și 123 din Codul muncii, interpretarea acestor norme legale nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi supusă dezlegării prin mecanismul hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică și teleologică a textelor legale apreciate ca fiind relevante în dosar, a căror interpretare formează obiectul sesizării.

De altfel, se ob