Decizia nr. 334 din 29 septembrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 337/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 301/40/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulate puncte de vedere de către pârâţi.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 10 decembrie 2024, în Dosarul nr. 301/40/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: În interpretarea şi aplicarea art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 122 şi 123 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt sau nu admisibile acţiunile având ca obiect plata sporului de 100% cu depăşirea limitelor maxime de ore suplimentare stabilite prin textele de lege anterior redate şi potrivit art. 26 din acordurile colective nr. 9.968 din 5.04.2017 şi nr. 14.483 din 5.05.2022 privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici cu statut special – poliţişti din Ministerul Afacerilor Interne? II. Dispoziţiile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): ” Art. 21. – Sporul pentru munca suplimentară (1) Munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum şi munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal şi în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru va fi plătită în luna următoare cu un spor de 75% din salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate. (3) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, va fi plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate. (4) Plata muncii în condiţiile alin. (2) şi (3) se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic în scris, fără a se depăşi 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual, este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii. (…)”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018): ” Art. 35. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 2019-2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în perioada 2020-2021, pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţişti, poliţiştii din penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislaţia aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază cuvenit(ă). (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în perioada 2019-2021 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuţii pentru desfăşurarea activităţilor deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii şi siguranţei publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situaţii de urgenţă, în personalizarea, emiterea şi evidenţa generală a documentelor de identitate şi a paşapoartelor simple, în emiterea şi evidenţa permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum şi de către funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plăteşte cu o majorare de 75% din solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit(ă), proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Plata majorării prevăzute la alin. (3) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă. (5) În cazul funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, limita de 3% prevăzută la alin. (3) se stabileşte la nivelul bugetului centralizat al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (6) În situaţia prevăzută la alin. (3), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, în scris, fără a se depăşi 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii, precum şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (7) Condiţiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3), precum şi activităţile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. (8) Dispoziţiile alin. (3)-(7) nu aduc atingere prevederilor art. 35 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. (9) Ordonatorii de credite răspund în condiţiile legii de stabilirea şi acordarea drepturilor prevăzute la alin. (2)-(4) numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021): ” Art. II. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în anul 2022, pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţişti, poliţiştii de penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislaţia aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază cuvenită/cuvenit. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în anul 2022 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuţii pentru desfăşurarea activităţilor deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii şi siguranţei publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situaţii de urgenţă, în personalizarea, emiterea şi evidenţa generală a documentelor de identitate şi a paşapoartelor simple, în emiterea şi evidenţa permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum şi de către poliţiştii de penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plăteşte cu o majorare de 75% din solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenită/cuvenit, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Plata majorării prevăzute la alin. (3) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, la nivelul ordonatorului principal de credite. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), în cazul poliţiştilor de penitenciare, limita de 3% se stabileşte la nivelul bugetului centralizat al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (6) În situaţia prevăzută la alin. (3), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, în scris, fără a se depăşi 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii, precum şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (7) Condiţiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3) şi cele de încadrare în limitele stabilite la alin. (4) şi (5), precum şi activităţile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. (8) Dispoziţiile alin. (3)-(7) nu aduc atingere prevederilor alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. (9) Ordonatorii de credite răspund în condiţiile legii de stabilirea şi acordarea drepturilor prevăzute la alin. (2)-(5) numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget. (10) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe perioada stării de alertă instituite prin hotărâri ale Guvernului, iniţiate în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru de către personalul din structurile de specialitate ale Institutului Naţional de Sănătate Publică şi ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi/sau a municipiului Bucureşti prin asigurarea serviciului de permanenţă în regim 24/7, prin serviciul de gardă sau chemări de la domiciliu, după caz, respectiv de către personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi/sau a municipiului Bucureşti prin personalul propriu sau prin personal delegat/detaşat din cadrul altor unităţi sanitare, care realizează triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei, se plăteşte conform prevederilor art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022): ” Art. II. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) în anul 2023, pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţişti, poliţiştii de penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislaţia aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază cuvenită/cuvenit. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în anul 2023 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuţii pentru desfăşurarea activităţilor deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii şi siguranţei publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situaţii de urgenţă, în personalizarea, emiterea şi evidenţa generală a documentelor de identitate şi a paşapoartelor simple, în emiterea şi evidenţa permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum şi de către poliţiştii de penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plăteşte cu o majorare de 75% din solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenită/cuvenit, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Personalului din instituţiile de apărare şi securitate naţională care execută serviciul de luptă permanent, desfăşoară activităţi deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut, precum şi în situaţii de urgenţă i se aplică, în mod corespunzător, prevederile alin. (3). (5) Plata majorării prevăzute la alin. (3) şi (4) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, la nivelul ordonatorului principal de credite. (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul poliţiştilor de penitenciare, limita de 3% se stabileşte la nivelul bugetului centralizat al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (7) În situaţia prevăzută la alin. (3) şi (4), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, în scris, fără a se depăşi 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii, precum şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (8) Condiţiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3) şi (4) şi cele de încadrare în limitele stabilite la alin. (5) şi (6), precum şi activităţile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. (9) Dispoziţiile alin. (3)-(8) nu aduc atingere prevederilor alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. (10) Ordonatorii de credite răspund în condiţiile legii de stabilirea şi acordarea drepturilor prevăzute la alin. (2)-(6) numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget.”

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii): ” Art. 122. – (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.” ” Art. 123. – (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13 decembrie 2023 cu nr. 301/40/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani şi Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata cu un spor salarial de 100% din salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, corespunzător unui număr total de 2.124 de ore suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru în perioada ianuarie 2020-noiembrie 2022 (965 de ore în anul 2020, 594 de ore în anul 2021 şi 565 de ore în anul 2022), când a desfăşurat activităţi de muncă în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale în care, conform reglementărilor în vigoare, nu se lucrează şi pentru care nu i s-a acordat timp liber corespunzător; actualizarea sumelor aferente la zi în raport cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de ore suplimentare.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada menţionată (care excedează timpului normal de lucru) a desfăşurat activităţi profesionale ca urmare a dispoziţiilor angajatorului, în calitate de fost şef al Secţiei nr. 5 Poliţie Rurală Mihăileni din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani până la data de 6 decembrie 2022 (în prezent locotenent-colonel în rezervă), când au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie.

Activităţile au fost desfăşurate în perioada instituirii stării de urgenţă şi a stării de alertă pe teritoriul României (2020-2022), din cauza situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, şi a războiului din Ucraina (2022), conform dispoziţiilor şi aprobărilor angajatorului.

La Dosarul nr. 301/40/2023 al Tribunalului Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost conexat şi Dosarul nr. 2.481/40/2023 al aceleiaşi instanţe, prin care angajatorul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani solicită de la fostul angajat (reclamantul din Dosarul nr. 301/40/2023), în conformitate cu art. 256 din Codul muncii şi art. 499 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, restituirea sumei încasate în cuantum de 3.030 lei net, reprezentând spor salarial plătit pentru 151 de ore suplimentare prestate peste durata normală de lucru, pentru care pârâtul, fost angajat al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani, a fost remunerat în mod necuvenit.

Prin proba cu expertiză dispusă în cauză s-a identificat efectuarea unui număr foarte mare de ore suplimentare, cu depăşirea limitelor anuale stabilite prin dispoziţiile legale ce fac obiectul prezentei sesizări. IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Opiniile părţilor sunt contrare, în sensul că reclamantul apreciază că pot fi depăşite limitele stabilite prin art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 în condiţiile Codului muncii, în vreme ce pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani consideră că aceste limite nu pot fi depăşite.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, au fost formulate puncte de vedere de către pârâţi, după cum urmează: pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani a exprimat o opinie asupra fondului chestiunii de drept arătând că acţiunile având ca obiect plata sporului de 100% cu depăşirea limitelor maxime de ore suplimentare stabilite prin textele de lege ce fac obiectul sesizării sunt inadmisibile, în timp ce pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a apreciat că sesizarea de faţă este inadmisibilă, deoarece nu există o chestiune de drept reală, veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu a instanţei supreme, normele incidente în cauză fiind clare şi previzibile. V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere asupra sesizării

În ce priveşte admisibilitatea sesizării, instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 pentru declanşarea procedurii, arătând totodată că asupra chestiunii de drept sesizate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat până în prezent printr-un recurs în interesul legii sau printr-o hotărâre prealabilă şi că problema de drept comportă interpretări diferite, de natură a genera practică judiciară neunitară.

Exprimându-şi punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanţa de trimitere a reţinut că, aşa cum rezultă din prevederile art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, exceptând perioada stării de urgenţă, conform art. 53 din anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României (în care s-a permis efectuarea orelor suplimentare cu depăşirea limitei anuale), în cazul în care compensarea prin timp liber corespunzător nu a fost posibilă, munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează este plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate, însă plata muncii se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, în scris, fără a se depăşi 360 de ore anual. Iar în cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii.

Conform art. 26 din Acordul colectiv nr. 9.968 din 5.04.2017 privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici cu statut special – poliţişti din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 26 din Acordul colectiv nr. 14.483 din 5.05.2022 privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici cu statut special – poliţişti din Ministerul Afacerilor Interne, munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, în scris, fără a se depăşi 180 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite munca suplimentară se poate efectua şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu acordul sindicatelor reprezentative.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a depăşit limitele anuale ale orelor suplimentare instituite prin textele de lege mai sus indicate şi prin acordurile colective nr. 9.968 din 5.04.2017 şi nr. 14.483 din 5.05.2022.

Pornind de la premisa că orele suplimentare ar fi fost efectuate cu aprobarea angajatorului, situaţie care urmează a se verifica în cauză, punctual, pentru întreaga perioadă în care au fost efectuate astfel de ore suplimentare de către reclamant, se impune lămurirea chestiunii dacă sunt sau nu admisibile acţiunile având ca obiect plata sporului de 100% cu depăşirea limitelor maxime de ore suplimentare stabilite prin art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.

Aceasta întrucât, în eventualitatea în care munca a fost prestată cu depăşirea acestor limite, fiind acceptată implicit de angajat, se ridică întrebarea dacă retribuirea acesteia nu poate fi efectuată în conformitate cu prevederile Codului muncii, ca act normativ cu caracter general, aplicabil şi în sectorul ordine publică, lege care nu impune o astfel de limitare a orelor suplimentare.

În concluzie, opinia instanţei de trimitere cu privire la această chestiune este în sensul admiterii sesizării şi stabilirii că astfel de acţiuni sunt admisibile, în conformitate cu prevederile art. 122 şi 123 din Codul muncii, potrivit cărora munca suplimentară trebuie retribuită, plata orelor suplimentare urmând a se efectua cu titlu de despăgubiri. VI. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din răspunsurile transmise a rezultat că s-au identificat 3 hotărâri cu titlu de practică judiciară, pronunţate în anii 2021, 2022 la nivelul a 2 curţi de apel: – o sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului, ca nefondat, prin care a fost respinsă acţiunea cu motivarea că sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter special cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/118, iar acestea nu pot fi completate cu dispoziţiile din dreptul comun reprezentat de Codul muncii, art. 123 alin. (1), întrucât situaţia reclamantului salarizat conform legii-cadru cade sub incidenţa normelor speciale derogatorii de la dreptul comun; – o sentinţă definitivă prin nerecurare, prin care instanţa a respins acţiunea, dar a arătat, cu titlu de principiu, că sunt incidente reglementările speciale aplicabile poliţiştilor şi funcţionarilor publici, Codul muncii fiind aplicabil numai în subsidiar, în măsura în care nu există reglementări contrare în legislaţia specială a salarizării poliţiştilor şi personalului bugetar; – o sentinţă definitivă prin respingerea recursului, prin care a fost admisă acţiunea, conform art. 35 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, instanţa invocând expres dispoziţiile din Codul muncii.

Punctele de vedere teoretice exprimate de judecători au fost atât în sensul inadmisibilităţii acţiunilor, apreciindu-se că prevederile Codului muncii sunt excluse de la aplicare în măsura în care raportul de serviciu al funcţionarului public este guvernat de o legislaţie specială, cât şi în sensul că aceste acţiuni sunt admisibile, în conformitate cu prevederile art. 122 şi 123 din Codul muncii, în concordanţă cu opinia instanţei de sesizare.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ordine cronologică: – Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 8 şi art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 raportat la art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. IV alin. (1) şi (6) din Legea nr. 79/2018 este permisă cumularea majorării de 75% din baza de calcul, acordată pentru activitatea desfăşurată de funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, cu drepturile aferente muncii suplimentare prestate de aceiaşi funcţionari peste programul normal de lucru, doar pentru orele efectiv lucrate ce depăşesc durata normală a timpului de lucru potrivit art. 112 din Codul muncii.”; – Decizia nr. 98 din 25 noiembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 14 februarie 2025, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: ” Este posibilă acordarea sporului pentru muncă suplimentară prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, unei persoane ale cărei raporturi de muncă sau de serviciu au încetat, având în vedere dispoziţiile art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. MS 34/2023 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti cuvenite personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale în anul 2023, precum şi pentru modificarea Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S. 31/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale?” ” Calcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor (funcţionari publici cu statut special – poliţişti), cu aplicarea sporurilor prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum şi munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal şi în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, necompensată cu ore libere plătite”; – Decizia nr. 64 din 3 martie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2025, prin care a fost admisă sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi s-a stabilit că: „În aplicarea prevederilor art. 35 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. II alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a beneficia de plata orelor lucrate suplimentar nu este necesar ca funcţionarul public cu statut special să solicite, în prealabil, printr-un raport scris, acordarea de timp liber corespunzător orelor lucrate suplimentar în termenul de 60 de zile de la prestarea muncii.”; – Decizia nr. 88 din 17 martie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 aprilie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: ” Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum şi în munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal şi în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se poate include şi perioada în care un funcţionar public cu statut special – poliţist, în temeiul normelor juridice care îi reglementează statutul şi activitatea, este inclus pe o planificare de permanenţă la domiciliu, indiferent de îndeplinirea în concret a atribuţiilor specifice care au determinat întocmirea planificării sau este necesar ca acesta să îndeplinească în mod efectiv sarcinile şi atribuţiile de serviciu Dacă interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este în sensul că munca suplimentară nu presupune ca funcţionarul public să îndeplinească în mod efectiv sarcinile şi atribuţiile de serviciu, acesta are dreptul la plata sporurilor salariale prevăzute de alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol pentru toată perioada în care a figurat pe planificarea de permanenţă sau cuantumul orelor ce se vor plăti suplimentar nu poate depăşi 360 de ore anual, în sensul art. 21 alin. (4) din aceeaşi lege?”; – Decizia nr. 123 din 7 aprilie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 23 iunie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: ” Dacă, în interpretarea şi aplicarea art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, derogatorii de la dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru perioada în care legislaţia prevede posibilitatea compensării orelor suplimentare prestate de angajat doar cu timp liber corespunzător, instituţia publică angajatoare poate fi obligată la plata acestora în situaţia în care nu a fost acordat timpul liber corespunzător în termenul prevăzut de lege; Dacă sintagma «timp efectiv lucrat» prevăzută pentru calculul majorării de 75% pentru activitatea desfăşurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător în aplicarea art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 coroborat cu art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, pentru personalul militar din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază, poate fi interpretată în sensul că se referă doar la perioada în care îşi îndeplineşte atribuţiile din fişa postului sau se referă la întreg timpul în care salariatul a fost la dispoziţia angajatorului; Dacă pentru cadrele militare din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) din Codul muncii care reglementează durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână; Dacă efectuarea serviciului în ture de către cadrele militare din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională conduce la acumularea de ore suplimentare în condiţiile în care sunt depăşite cele 40 de ore pe săptămână prevăzute de art. 112 alin. (1) din Codul muncii.” VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Prima condiţie este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată la Tribunalul Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Este îndeplinită şi a doua condiţie, deoarece litigiul are ca obiect obligarea pârâţilor la plata sporului salarial corespunzător numărului total de ore suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, în perioada ianuarie 2020-noiembrie 2022, când reclamantul a desfăşurat activităţi de muncă în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale în care, conform reglementărilor în vigoare, nu se lucrează şi pentru care nu i s-a acordat timp liber; actualizarea sumelor aferente la zi în raport cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de ore suplimentare.

Nu este îndeplinită însă condiţia de admisibilitate ce vizează existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, care presupune, în concret, o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.

În primul rând, din considerentele încheierii de sesizare se observă că instanţa de trimitere a solicitat interpretarea unor dispoziţii legale pornind de la premisa că orele suplimentare în discuţie ar fi fost efectuate de reclamant cu aprobarea angajatorului, adăugând că această situaţie urmează a se verifica în cauză punctual. Astfel, tribunalul nu a lămurit pe deplin cauza, anterior formulării sesizării, solicitând interpretarea unor texte de lege a căror aplicare ar putea să o realizeze numai ulterior lămurii, pe deplin, a situaţiei de fapt.

În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu se defineşte noţiunea de „chestiune de drept”, însă lămurirea sensului acesteia se va face ţinând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanţei de urgenţă menţionate şi de necesitatea completării, conform art. 4 din aceasta, a dispoziţiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, şi cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudenţă care a dezvoltat noţiunea autonomă a „chestiunii de drept”, susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

Referitor la cerinţa existenţei unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au reţinut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanţă, a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una care ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui/unor text/texte de lege în raport cu circumstanţele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existenţa unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecţie mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) pentru a ne afla în prezenţa unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecţia asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, şi de o manieră în care să se întrevadă, explicit, pragul de dificultate al întrebării şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia ordinară a instanţei de a interpreta şi aplica legea în cadrul soluţionării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanşarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reţinut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor unor texte de lege.

Obiectul procedurii îl reprezintă, aşadar, o normă de drept, un text de lege care, drept urmare a interpretării printr-o argumentaţie juridică consistentă şi divergentă, poate primi o aplicare diferită în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară.

Cu privire la sesizarea de faţă, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme şi, totodată, nu ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare, susceptibile de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile.

Astfel, textele de lege a căror interpretare se solicită sunt art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi, respectiv, cele ale art. 122 şi 123 din Codul muncii.

Dispoziţiile legale a căror interpretare se solicită sunt clare, nefiind susceptibile de interpretări diferite sau contradictorii (aspect ce reiese din încheierea de sesizare) şi care, de altfel, au făcut obiectul analizei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin deciziile menţionate la capitolul VII din prezenta decizie.

În acest context se impune a se menţiona Decizia nr. 88 din 17 martie 2025, precum şi Decizia nr. 123 din 7 aprilie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Deşi prin deciziile mai sus amintite sesizările instanţelor de trimitere au fost respinse ca inadmisibile, totuşi, acestea oferă repere concrete de interpretare a chestiunilor de drept în discuţie, instanţa supremă reţinând în considerentele acestora că textele legale supuse interpretării, anume cele ale art. 21 alin. (1)-(4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, respectiv, cele ale art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 sunt clare, nesusceptibile de interpretări contradictorii, fiind necesară realizarea unui simplu raţionament judiciar, prin analiza sistematică a prevederilor legale apreciate ca fiind relevante în cauză, constatându-se că problemele de drept ce se solicită a fi dezlegate nu îndeplinesc cerinţa de a fi o veritabilă chestiune de drept.

În ceea ce priveşte prevederile art. 122 şi 123 din Codul muncii, interpretarea acestor norme legale nu comportă o reală