ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 238/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.895/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.124/105/2023*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Prahova - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 8 octombrie 2024, în Dosarul nr. 2.124/105/2023*, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă personalul contractual (paznic) din cadrul Administrației Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești poate beneficia de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, și la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale " Art. 14. - (1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;" (...)

Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017) " Art. 2. - (1) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă sunt acelea care presupun condiții de muncă periculoase sau vătămătoare constatate ca urmare a determinărilor sau, după caz, expertizărilor de specialitate de către organele abilitate în acest sens. (2) Beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă următoarele categorii de personal, angajați în administrația publică locală: (...) b) personal contractual; (3) Mărimea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă este prevăzută în anexa, care face parte integrantă din prezentul regulament." " Art. 9. - Sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezentul regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018) Anexa nr. 9 - "Articolul unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: (...) IV. (...) - A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în: (...) 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. 2.124/105/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești la plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2020 și în continuare, a dobânzii legale penalizatoare și la actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație.

În motivare, reclamantul a susținut că se încadrează în categoriile de personal din administrația publică locală ce beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în conformitate cu art. 2 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

În acest sens a evocat buletinele de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă emise la 19 octombrie 2018 și la 20 august 2021 din care rezultă că este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază.

Prin Sentința nr. 1.171 din 24 octombrie 2023, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel care a fost admis prin Decizia nr. 276 din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, fiind anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, întrucât litigiul anterior a fost soluționat prin raportare la un temei juridic diferit de cel al prezentei acțiuni.

Cauza a fost reînregistrată cu nr. 2.124/105/2023* pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I civilă, care a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile la termenul din 8 octombrie 2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menționat că procesul are ca obiect obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2020, în temeiul Legii-cadru nr. 153/2017 și al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

A mai arătat că nu mai este necesară evaluarea cerinței dificultății chestiunii de drept, dat fiind că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este obligatorie în litigiile privind fondurile publice. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că una dintre condițiile de acordare a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă este prevăzută de art. 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, care stabilește încadrarea acestui spor în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

Ca atare, instanța trebuie să analizeze și activitățile desfășurate de către reclamant în cadrul instituției, urmând a avea în vedere inclusiv fișele de post în care sunt evidențiate activitățile desfășurate de către angajat. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate a rezultat o singură opinie.

Astfel, s-a apreciat că personalul contractual (paznic) din cadrul Administrației Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești poate beneficia de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% în măsura în care acest personal își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții periculoase și/sau vătămătoare, conform buletinelor de expertizare întocmite.

S-a argumentat că art. 16 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 stabilește că, începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligația să solicite autorităților abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. Ca atare, îndeplinirea condițiilor de acordare a sporului, existența buletinelor de determinare prin expertizare, regăsirea activității reclamantului printre factorii de risc identificați în concret în respectivele buletine de expertizare, încadrarea în procentul aferent sporului din salariile la nivelul instituției sunt însă elemente de fapt care trebuie să rezulte în concret din mijloacele de probă administrate în cauză. Legiuitorul nu a lăsat la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare, ci doar cuantumul acestuia. Prin urmare, sporul de 15% se impune a fi acordat în măsura în care din buletinele de expertizare rezultă că personalul contractual își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții periculoase și/sau vătămătoare.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea dispozițiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu judecarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Conform art. 1 alin. (1) din același act normativ: "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal."

Astfel, în procesele și cererile enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu judecarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, spre deosebire de condițiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 519 ale Codului de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

Totodată, în această procedură, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se poate dispune și de către completurile învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță, iar nu doar de către completurile învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, astfel cum impune art. 519 din Codul de procedură civilă.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2020, și, în continuare, a dobânzii legale penalizatoare, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație, litigiul înscriindu-se în domeniul specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite primele două condiții legale enumerate de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare în primă instanță pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă al tribunalului.

Analizând această sesizare prin raportare la condiția de admisibilitate privind existența unei chestiuni de drept de a cărei dezlegare să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că această cerință instituie o dublă condiționare, respectiv să existe o veritabilă chestiune de drept, pe de o parte, și să fie stabilită dependența necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea pe fond a cauzei, pe de altă parte.

În ceea ce privește existența unei veritabile chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat în mod constant că este necesar ca problema de drept antamată să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a problemei de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar plana asupra raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Deși noul act normativ a preluat întocmai noțiunea utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităților procedurii reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care are caracter special și parțial derogatoriu de la dispozițiile dreptului comun.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, se constată că instanța de trimitere solicită a se stabili dacă personalul contractual (paznic) din cadrul Administrației Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești poate beneficia de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază prevăzut în anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

De răspunsul dat la această întrebare depinde în mod evident soluționarea pe fond a cauzei, dat fiind că, în speță, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata acestui spor începând cu luna aprilie 2020 și în continuare, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Răspunsurile transmise de instanțele consultate relevă o abordare unitară a acestei chestiuni în sensul că, potrivit art. 16 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligația să solicite autorităților abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. Ca atare, îndeplinirea condițiilor de acordare a sporului, existența buletinelor de determinare prin expertizare, regăsirea activității reclamantului printre factorii de risc identificați în concret în respectivele buletine de expertizare, încadrarea în procentul aferent sporului din salariile la nivelul instituției sunt elemente de fapt care trebuie să rezulte în concret din mijloacele de probă administrate în cauză.

Admisibilitatea învestirii instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată la condiția existenței unei chestiuni veritabile, reale de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, întrucât, într-o interpretare contrară, rolul instanțelor de trimitere s-ar rezuma la o simplă activitate de trimitere și apoi de preluare, în hotărârile pronunțate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile.

Sintagma "chestiune de drept" nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, având un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței sale sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Pentru identitate de rațiune, cu argumentația dezvoltată în mod constant în jurisprudența instanței supreme referitoare la mecanismul prevăzut de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă în ceea ce privește caracterul veritabil al chestiunii de drept supuse interpretării, se reține că și în mecanismul instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se impune ca problema de drept supusă dezlegării să fie din categoria celor care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare sau contradictorii sau a celor care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice.

În schimb, interpretarea și aplicarea concretă a legii la circumstanțele specifice fiecărei cauze stabilite în baza probatoriului administrat reprezintă prerogativele jurisdicționale care aparțin exclusiv instanței învestite cu soluționarea procesului. De aceea, întrebarea cu care este sesizată instanța supremă nu poate avea ca obiect rezolvarea pe fond chiar a pretenției deduse judecății, operațiune care implică interpretarea și aplicarea concretă a legii la situația de fapt stabilită în prealabil de instanța de judecată.

Se reține că noțiunii de "chestiune de drept" nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată și nu se poate cere instanței supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii întrebării prealabile, întrucât, în acest caz, dezlegarea ar semnifica chiar soluționarea fondului, ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare.

Prin urmare, lămurirea chestiunii - dacă personalul contractual (paznic) din cadrul Administrației Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești poate beneficia de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 - este și rămâne în competența Tribunalului Prahova, competență recunoscută de legiuitor prin art. 269 alin. (1) din Codul muncii, instanța de trimitere fiind obligată să țină cont și de dezlegările anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărâri obligatorii care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanței de trimitere în soluționarea cauzei deduse judecății.

Sub acest aspect se constată că, prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) litera a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază prevăzut de art. 14 alin. (1) litera a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.

Astfel, revine instanței învestite cu soluționarea cauzei atribuția jurisdicțională de a verifica și de a respecta această jurisprudență obligatorie și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate substitui atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților și dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

În concluzie, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond atât timp cât se tinde la o delegare a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere, aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății către instanța supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu unor chestiuni de drept veritabile, iar nu să soluționeze cauza pe fond.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,