Decizia nr. 238 din 16 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.895/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Prahova – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.124/105/2023*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Prahova – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 8 octombrie 2024, în Dosarul nr. 2.124/105/2023*, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă personalul contractual (paznic) din cadrul Administraţiei Serviciilor Sociale Comunitare Ploieşti poate beneficia de sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, şi la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale ” Art. 14. – (1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (…) d) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;” (…)

Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017) ” Art. 2. – (1) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă sunt acelea care presupun condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare constatate ca urmare a determinărilor sau, după caz, expertizărilor de specialitate de către organele abilitate în acest sens. (2) Beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă următoarele categorii de personal, angajaţi în administraţia publică locală: (…) b) personal contractual; (3) Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă este prevăzută în anexa, care face parte integrantă din prezentul regulament.” ” Art. 9. – Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezentul regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.”

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018) Anexa nr. 9 – „Articolul unic. – Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează: (…) IV. (…) – A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în: (…) 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilităţi şi pentru persoane vârstnice.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. 2.124/105/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Serviciilor Sociale Comunitare Ploieşti la plata sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2020 şi în continuare, a dobânzii legale penalizatoare şi la actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie.

În motivare, reclamantul a susţinut că se încadrează în categoriile de personal din administraţia publică locală ce beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în conformitate cu art. 2 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

În acest sens a evocat buletinele de determinare prin expertizare a condiţiilor de muncă emise la 19 octombrie 2018 şi la 20 august 2021 din care rezultă că este îndreptăţit la acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază.

Prin Sentinţa nr. 1.171 din 24 octombrie 2023, Tribunalul Prahova – Secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel care a fost admis prin Decizia nr. 276 din 28 februarie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia I civilă, fiind anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, întrucât litigiul anterior a fost soluţionat prin raportare la un temei juridic diferit de cel al prezentei acţiuni.

Cauza a fost reînregistrată cu nr. 2.124/105/2023* pe rolul Tribunalului Prahova – Secţia I civilă, care a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile la termenul din 8 octombrie 2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menţionat că procesul are ca obiect obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2020, în temeiul Legii-cadru nr. 153/2017 şi al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

A mai arătat că nu mai este necesară evaluarea cerinţei dificultăţii chestiunii de drept, dat fiind că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este obligatorie în litigiile privind fondurile publice. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că una dintre condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă este prevăzută de art. 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, care stabileşte încadrarea acestui spor în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.

Ca atare, instanţa trebuie să analizeze şi activităţile desfăşurate de către reclamant în cadrul instituţiei, urmând a avea în vedere inclusiv fişele de post în care sunt evidenţiate activităţile desfăşurate de către angajat. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate a rezultat o singură opinie.

Astfel, s-a apreciat că personalul contractual (paznic) din cadrul Administraţiei Serviciilor Sociale Comunitare Ploieşti poate beneficia de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% în măsura în care acest personal îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii periculoase şi/sau vătămătoare, conform buletinelor de expertizare întocmite.

S-a argumentat că art. 16 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 stabileşte că, începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligaţia să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. Ca atare, îndeplinirea condiţiilor de acordare a sporului, existenţa buletinelor de determinare prin expertizare, regăsirea activităţii reclamantului printre factorii de risc identificaţi în concret în respectivele buletine de expertizare, încadrarea în procentul aferent sporului din salariile la nivelul instituţiei sunt însă elemente de fapt care trebuie să rezulte în concret din mijloacele de probă administrate în cauză. Legiuitorul nu a lăsat la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării sporului pentru condiţii vătămătoare, ci doar cuantumul acestuia. Prin urmare, sporul de 15% se impune a fi acordat în măsura în care din buletinele de expertizare rezultă că personalul contractual îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii periculoase şi/sau vătămătoare.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea dispoziţiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Conform art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ: „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.”

Astfel, în procesele şi cererile enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 519 ale Codului de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

Totodată, în această procedură, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se poate dispune şi de către completurile învestite cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, iar nu doar de către completurile învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, astfel cum impune art. 519 din Codul de procedură civilă.

Verificând îndeplinirea condiţiilor subsumate art. 1 alin. (1) şi (3) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2020, şi, în continuare, a dobânzii legale penalizatoare, precum şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, litigiul înscriindu-se în domeniul specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite primele două condiţii legale enumerate de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare în primă instanţă pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă al tribunalului.

Analizând această sesizare prin raportare la condiţia de admisibilitate privind existenţa unei chestiuni de drept de a cărei dezlegare să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, se constată că această cerinţă instituie o dublă condiţionare, respectiv să existe o veritabilă chestiune de drept, pe de o parte, şi să fie stabilită dependenţa necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea pe fond a cauzei, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte existenţa unei veritabile chestiuni de drept, în absenţa unei definiţii legale a acestei noţiuni, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat în mod constant că este necesar ca problema de drept antamată să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a problemei de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar plana asupra raporturilor juridice deduse judecăţii (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Deşi noul act normativ a preluat întocmai noţiunea utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităţilor procedurii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care are caracter special şi parţial derogatoriu de la dispoziţiile dreptului comun.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii, se constată că instanţa de trimitere solicită a se stabili dacă personalul contractual (paznic) din cadrul Administraţiei Serviciilor Sociale Comunitare Ploieşti poate beneficia de sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază prevăzut în anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

De răspunsul dat la această întrebare depinde în mod evident soluţionarea pe fond a cauzei, dat fiind că, în speţă, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata acestui spor începând cu luna aprilie 2020 şi în continuare, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Răspunsurile transmise de instanţele consultate relevă o abordare unitară a acestei chestiuni în sensul că, potrivit art. 16 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligaţia să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. Ca atare, îndeplinirea condiţiilor de acordare a sporului, existenţa buletinelor de determinare prin expertizare, regăsirea activităţii reclamantului printre factorii de risc identificaţi în concret în respectivele buletine de expertizare, încadrarea în procentul aferent sporului din salariile la nivelul instituţiei sunt elemente de fapt care trebuie să rezulte în concret din mijloacele de probă administrate în cauză.

Admisibilitatea învestirii instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prealabile în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată la condiţia existenţei unei chestiuni veritabile, reale de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanţei supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acţiunii deduse judecăţii instanţei de trimitere, întrucât, într-o interpretare contrară, rolul instanţelor de trimitere s-ar rezuma la o simplă activitate de trimitere şi apoi de preluare, în hotărârile pronunţate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile.

Sintagma „chestiune de drept” nu poate fi sinonimă cauzei acţiunii, având un caracter autonom, iar condiţiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenţei sale sunt cele conturate în jurisprudenţa dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Pentru identitate de raţiune, cu argumentaţia dezvoltată în mod constant în jurisprudenţa instanţei supreme referitoare la mecanismul prevăzut de dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte caracterul veritabil al chestiunii de drept supuse interpretării, se reţine că şi în mecanismul instituit în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se impune ca problema de drept supusă dezlegării să fie din categoria celor care ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare sau contradictorii sau a celor care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice.

În schimb, interpretarea şi aplicarea concretă a legii la circumstanţele specifice fiecărei cauze stabilite în baza probatoriului administrat reprezintă prerogativele jurisdicţionale care aparţin exclusiv instanţei învestite cu soluţionarea procesului. De aceea, întrebarea cu care este sesizată instanţa supremă nu poate avea ca obiect rezolvarea pe fond chiar a pretenţiei deduse judecăţii, operaţiune care implică interpretarea şi aplicarea concretă a legii la situaţia de fapt stabilită în prealabil de instanţa de judecată.

Se reţine că noţiunii de „chestiune de drept” nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se poate cere instanţei supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii întrebării prealabile, întrucât, în acest caz, dezlegarea ar semnifica chiar soluţionarea fondului, ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare.

Prin urmare, lămurirea chestiunii – dacă personalul contractual (paznic) din cadrul Administraţiei Serviciilor Sociale Comunitare Ploieşti poate beneficia de sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 – este şi rămâne în competenţa Tribunalului Prahova, competenţă recunoscută de legiuitor prin art. 269 alin. (1) din Codul muncii, instanţa de trimitere fiind obligată să ţină cont şi de dezlegările anterioare date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărâri obligatorii care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanţei de trimitere în soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Sub acest aspect se constată că, prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) litera a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază prevăzut de art. 14 alin. (1) litera a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.

Astfel, revine instanţei învestite cu soluţionarea cauzei atribuţia jurisdicţională de a verifica şi de a respecta această jurisprudenţă obligatorie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate substitui atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor şi dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

În concluzie, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond atât timp cât se tinde la o delegare a funcţiei jurisdicţionale a instanţei de trimitere, aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecăţii către instanţa supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu unor chestiuni de drept veritabile, iar nu să soluţioneze cauza pe fond.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,