Decizia nr. 230/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2878/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă în dosarele nr. 2.768/100/2023, nr. 1.295/100/2024 şi nr. 1.581/100/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept de către o parte dintre reclamanţi.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.768/100/2023, Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă prevederile anexei la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, prin raportare la prevederile art. 4 din regulament, trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare într-un procent de 15% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 decembrie 2024 cu nr. 2.878/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 iunie 2025.

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/100/2024, Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă prevederile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase într-un procent stabilit între 50% şi 75% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 decembrie 2024 cu nr. 2.880/1/2024, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.878/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.581/100/2024, Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Dacă pârâta Direcţia de asistenţă socială avea obligaţia expertizării locurilor de muncă ocupate de reclamanţi, posturi administrative: şef birou, consilier vocaţional, inspector de specialitate în administraţia publică, analist piaţa muncii, muncitor III şi muncitor IV – bucătar, şef serviciu instituţie publică. Dacă pârâta Direcţia de asistenţă socială are obligaţia emiterii regulamentului în temeiul căruia să fie stabilit, pentru funcţiile ocupate de reclamanţi, sporul pentru condiţii periculoase raportat la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, anexa nr. VIII – Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă – personal contractual în administraţia publică şi ale Hotărârii Guvernului nr. 569/2017. În condiţiile în care pârâta nu a emis regulamentul privind stabilirea şi acordarea sporului pentru condiţii periculoase, în ipoteza în care avea această obligaţie încă de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dacă aceasta poate fi obligată retroactiv la despăgubiri echivalente sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în condiţiile răspunderii patrimoniale reglementate de art. 253 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 februarie 2025, cu nr. 415/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.878/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) ” Art. 23. – Sporul pentru condiţii de muncă Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.” ” Anexa nr. II Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi asistenţă socială» Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale Art. 14. – (1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiţii deosebit de periculoase, personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum şi personalul din unităţile de asistenţă socială în care sunt îngrijiţi bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologic, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (…). (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. (3) Sporurile prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane”. ” Anexa nr. VIII Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie» Capitolul II I. Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă – personal contractual din administraţia publică Art. 1. – (1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A-lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.” ” (1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A-lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.” ” (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017) ” Art. 2. – (1) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă sunt acelea care presupun condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare constatate ca urmare a determinărilor sau, după caz, expertizărilor de specialitate de către organele abilitate în acest sens. (…) Art. 5. – Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă, pe baza rezultatelor buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, întregului personal al instituţiei respective sau numai pentru anumite categorii de personal. (…) Art. 8. – Locurile de muncă, categoriile de personal şi stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare se aprobă de ordonatorul principal de credite, la propunerea structurii cu atribuţii în domeniul resurselor umane, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz”. ” Anexă la regulament Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă a) Spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament (…)”

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 30 martie 2018, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018) ” Art. 4. – (1) Sporurile prevăzute în anexele nr. 1-6 şi 8 nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane. (2) Sporurile prevăzute în anexa nr. 9 la pct. IV şi V, pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale cu sau fără cazare, nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane. Art. 5. – (1) Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii: (…) Art. 12. – (1) Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare se stabilesc de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din prezentul regulament-cadru.” ” Anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru Mărimea sporului pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare ” Articol unic. – Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează: I. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din: 1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal; (…)”.

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 sau Codul muncii) ” Art. 253. – (1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. (2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente. (…)” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept Dosarul nr. 2.768/100/2023 (Sesizarea nr. 2.878/1/2024)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă cu nr. 2.768/100/2023, reclamantul Sindicatul din Administraţie Maramureş, în numele unor membri de sindicat, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei Direcţia de Asistenţă Socială Baia Mare (DAS Baia Mare): (i) să efectueze demersurile necesare pentru acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă personalului din cadrul DAS Baia Mare, respectiv de a se adresa compartimentelor de specialitate din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Maramureş (DSP Maramureş) pentru emiterea buletinelor de determinare sau expertizare a locurilor de muncă pentru personalul contractual menţionat în acţiune; (ii) să plătească drepturile salariale, respectiv sporul pentru condiţii periculoase membrilor Sindicatului din Administraţie Maramureş, în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 începând cu 9.08.2017, data intrării în vigoare a regulamentului, cât şi în continuare, atât timp cât aceste condiţii se menţin.

În motivarea cererii, s-a arătat că dreptul la beneficiul sporului pentru condiţii vătămătoare şi periculoase s-a născut odată cu adoptarea Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

În drept, au fost invocate şi prevederile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale anexei nr. VIII la legea-cadru menţionată, precum şi ale Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Pârâta DAS Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A arătat, în esenţă, faptul că reclamanţii nu pot beneficia de sporul pentru condiţii periculoase, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 569/2017, deoarece beneficiază de sporul pentru condiţii deosebite (stres sau risc) de până la 15% aplicat la salariul de bază în temeiul prevederilor articolului unic pct. V lit. D din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, iar cele două tipuri de sporuri nu pot fi acordate cumulat, conform art. 4 alin. (2) din acelaşi regulament, reclamanţii nu pot beneficia cumulativ de cele două tipuri de sporuri prevăzute pentru două familii ocupaţionale de funcţii bugetare diferite, respectiv „Administraţie” şi „Sănătate şi Asistenţă Socială”, fiecare având propriul Regulament de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal şi a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, raportat la specificul activităţii (Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 153/2018). Dosarul nr. 1.295/100/2024 (Sesizarea nr. 2.880/1/2024)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă cu nr. 1.295/100/2024, ulterior precizată, reclamanţii AAA ş.a.m.d. au solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei DAS Baia Mare la: (i) emiterea actului privind stabilirea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în condiţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, între valoarea de 50% şi valoarea de 75% în favoarea fiecărui reclamant; (ii) plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantumul stabilit conform petitului anterior, în favoarea fiecărui reclamant, începând cu 16.05.2021 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive; (iii) plata dobânzii legale penalizatoare aplicate asupra sumelor datorate cu titlu de spor pentru condiţii deosebit de periculoase începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă; (iv) plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi pe posturi de specialitate, au invocat dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 14 din capitolul II din anexa nr. II la legea-cadru menţionată, art. 12 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi anexa nr. 9 la acest regulament-cadru. Au mai arătat că nu poate fi acceptat refuzul pârâtei de acordare a sporului întemeiat pe neîndeplinirea propriei obligaţii legale de a solicita expertizarea locurilor de muncă.

Pârâta DAS Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat, în esenţă, faptul că reclamanţii activează în compartimente care nu oferă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal, astfel cum prevede articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, beneficiază de sporul de condiţii deosebite (stres sau risc) în procent de 15% din salariul de bază, acordat personalului din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare sau fără cazare, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat potrivit legii, altele decât cele prevăzute la punctele I-IX, conform articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, fapt care reiese din actele adiţionale la contractele individuale de muncă, depuse deja la dosarul cauzei de către reclamanţi. În ceea ce priveşte sporul de 50%-70% la salariul de bază pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, se acordă doar pe baza buletinului de determinare. Aceste drepturi nu se pot acorda retroactiv, dat fiind faptul că nu există o evaluare şi o expertizare a posturilor pentru acea perioadă. Dosarul nr. 1.581/100/2024 (Sesizarea nr. 415/1/2025)

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă cu nr. 1.581/100/2024, la 14.06.2024, aşa cum a fost modificată la 15.11.2024, reclamanţii BBB ş.a.m.d. au solicitat, în contradictoriu cu angajatorul DAS Baia Mare, printre altele, obligarea pârâtei la: (i) efectuarea, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a demersurilor legale pentru expertizarea, de către DSP Maramureş, a locurilor de muncă din cadrul pârâtei; (ii) emiterea actului administrativ privind stabilirea cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă conform anexei la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, în termen de 10 zile de la emiterea buletinelor de determinare; (iii) plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantumul ce va fi stabilit de pârâtă conform petitului anterior, în favoarea fiecărui reclamant, începând cu 14.06.2021 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive; (iv) plata dobânzii legale penalizatoare aplicate sumelor stabilite cu titlu de despăgubire începând cu 14.06.2021 şi până la plata efectivă.

Reclamanţii au arătat că sunt angajaţi în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”, şi au susţinut, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, faptul că pârâta avea obligaţia de a solicita DSP Maramureş expertizarea locurilor de muncă şi emiterea buletinelor de determinare prin care să se evidenţieze îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 încă din anul 2017, iar această obligaţie nu a fost îndeplinită nici până în prezent, încălcându-şi astfel obligaţiile contractului individual de muncă, în privinţa părţii reglementate a acestuia.

Această încălcare a obligaţiei legale a determinat imposibilitatea stabilirii sporului pentru condiţiile de muncă şi determină şi în prezent imposibilitatea stabilirii şi recunoaşterii, pe cale judecătorească, a acestui drept salarial. În această modalitate, omisiunea pârâtei a produs un prejudiciu reclamanţilor constând în lipsirea de drepturile salariale constând în contravaloarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, fiind îndeplinite elementele răspunderii civile patrimoniale reglementate de art. 253 din Codul muncii.

Pârâta DSP Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat că: reclamanţii sunt angajaţi în posturi administrative, nu personal de specialitate, raportat la dispoziţiile art. 3 şi 4 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nefiind înregistrate îmbolnăviri profesionale, cazuri de morbiditate, accidente de muncă; nu se impune expertizarea locurilor de muncă; sporul solicitat se acordă numai pe baza buletinului de determinare şi nu se acordă retroactiv, dat fiind faptul că nu există o evaluare şi o expertizare a posturilor pentru perioada solicitată. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii Dosarul nr. 2.768/100/2023

Prin Încheierea de şedinţă din 4 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: reclamanţii fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, fiind angajaţi în cadrul DAS Baia Mare; prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul litigiului se solicită instanţei de judecată să dispună obligarea pârâtei angajatoare să efectueze demersurile necesare acordării sporului solicitat prin acţiune, respectiv să se adreseze DSP Maramureş în vederea emiterii buletinelor de determinare, precum şi obligarea angajatorului la plata sporului pentru condiţii periculoase, apreciindu-se că acest drept s-a născut începând cu 9.08.2017, data intrării în vigoare a Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017. Dosarul nr. 1.295/100/2024

Prin Încheierea de şedinţă din 4 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: reclamanţii fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, fiind angajaţi în cadrul DAS Baia Mare; prin cererea de chemare în judecată se solicită instanţei să dispună obligarea pârâtei la emiterea actului de stabilire a cuantumului sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în condiţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, între valoarea de 50% şi valoarea de 75% pentru fiecare reclamant, precum şi obligarea pârâtei la plata sporului anterior menţionat; soluţionarea acţiunii depinde de modalitatea de interpretare a modului de aplicare a prevederilor legale anterior menţionate, respectiv dacă dispoziţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase într-un procent stabilit între 50% şi 75% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului; nu a fost identificată practică judiciară care să interpreteze problema de drept, raportat la prevederile legale anterior menţionate. Dosarul nr. 1.581/100/2024

Prin Încheierea de şedinţă din 15 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: litigiul face parte din categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; este îndeplinită condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra problemelor de drept puse în discuţie şi aceste chestiuni nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept Dosarul nr. 2.768/100/2023

Pârâtul a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării este admisibilă, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept puse în discuţie. Instanţa de trimitere a reţinut că poziţia părţilor transpare din cuprinsul actelor de procedură depuse pe parcursul judecăţii. Dosarul nr. 1.295/100/2024

În cadrul acestui dosar, părţile au adoptat o poziţie identică cu cea prezentată anterior în cadrul Dosarului nr. 2.768/100/2023. Dosarul nr. 1.581/100/2024

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept puse în discuţie. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept Dosarul nr. 2.768/100/2023

Instanţa de trimitere a apreciat că nu poate fi acordat sporul care face obiectul litigiului, în măsura în care nu se realizează expertizarea locului de muncă şi nu se poate identifica fiecare element care duce la naşterea dreptului dedus judecăţii.

Potrivit Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, revine angajatorului obligaţia de a cuantifica drepturile care fac obiectul prezentului litigiu, iar pentru a avea posibilitatea îndeplinirii acestei obligaţii, angajatorul trebuie să efectueze demersurile necesare pentru a obţine buletinul de determinare, act care se eliberează de DSP Maramureş după expertizarea locului de muncă.

În măsura în care nu s-a realizat o astfel de operaţiune, nu se poate verifica existenţa factorilor nocivi care afectează mediul în care angajatul îşi desfăşoară activitatea şi, astfel, nu se poate stabili în concret cuantumul acestui spor. Dosarul nr. 1.295/100/2024

Instanţa de trimitere a arătat că procedura de evaluare se realizează în conformitate cu prevederile art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, buletinele de determinare se emit de către direcţia de sănătate publică, iar modalitatea de stabilire în concret a sporului se realizează potrivit regulamentului aprobat prin această hotărâre a Guvernului, de către angajator, în baza buletinelor de determinare.

Precizează că au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care a fost obligat angajatorul să stabilească procentul aferent sporului pentru condiţii deosebite de muncă, urmând ca angajatorul să stabilească în concret valoarea sporului, iar ulterior să dispună şi să efectueze plata drepturilor astfel stabilite, această ultimă obligaţie fiind subsecventă obligaţiei de a stabili sporul care face obiectul prezentului dosar. Dosarul nr. 1.581/100/2024

Instanţa de trimitere apreciază că, indubitabil, sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase se poate acorda şi cuantumul acestuia poate fi stabilit numai în baza buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare, conform dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, iar angajatorul avea, la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi a Hotărârii Guvernului nr. 569/2017, obligaţia legală să efectueze demersurile pentru expertizarea locurilor de muncă chiar dacă se constata de către acesta că nu sunt întrunite criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 3 din regulamentul sus-menţionat şi nu s-ar impune expertizarea locurilor de muncă.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de obligare a angajatorului la plata sumelor de bani reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de la 14.06.2021 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor art. 253 din Codul muncii, tribunalul reţine că, în situaţia în care sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare se poate acorda numai în baza buletinelor de determinare sau expertizare, buletine ce vor constata existenţa factorilor de risc la momentul determinării/expertizării, fără ca aceste locuri de muncă să fi fost anterior expertizate şi fără a se constata existenţa factorilor de risc şi a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nu pot fi acordate despăgubiri echivalente sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare cu privire la care nu s-a făcut dovada că există, respectiv că angajaţii şi-au desfăşurat activitatea în condiţii ce ar justifica acordarea sporului.

Instanţa de trimitere apreciază că angajaţii au posibilitatea formulării acţiunii prin care angajatorul să fie obligat să facă demersurile pentru expertizarea locurilor de muncă. În cazul în care nu uzează de această acţiune, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului solicitat numai după emiterea buletinelor de expertizare/determinare a condiţiilor periculoase sau vătămătoare de la locul de muncă (în cazul în care se constată astfel de condiţii). VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curţile de apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Ploieşti – Secţia I civilă şi tribunalele Călăraşi – Secţia civilă, Covasna – Secţia civilă şi Maramureş – Secţia I civilă au transmis hotărâri judecătoreşti cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi tribunalele Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Ilfov, Iaşi – Secţia I civilă şi Vaslui au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice.

Într-o orientare jurisprudenţială unanimă s-a apreciat, atât în ceea ce priveşte Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, cât şi în ceea ce priveşte Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, că angajaţii nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii de muncă în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului. S-a reţinut că: existenţa buletinului de determinare este o condiţie pentru acordarea sporului solicitat, prin urmare acordarea acestor sporuri se face de la data întocmirii buletinelor de determinare prin expertizare; faptul că instanţa nu se poate substitui angajatorului în obligaţia sa de a nominaliza personalul ori de a stabili cuantumul sporului, pe calea unei acţiuni în justiţie putându-se solicita obligarea la emiterea actelor necesare valorificării dreptului la sporurile pentru condiţiile de muncă; dar şi faptul că, în lipsa îndeplinirii obligaţiilor, revine instanţei atributul dreptului recunoscut de lege.

Prin punctele de vedere comunicate, opinia majoritară exprimată este în acelaşi sens. S-a arătat că: în lipsa întocmirii buletinului de determinare/expertizare nu pot fi identificaţi factorii de risc/criteriile prevăzuţi/prevăzute de lege, neputând fi stabilit în concret cuantumul sporului pentru condiţii de muncă; revine angajatorului obligaţia de a cuantifica drepturile, iar pentru a avea posibilitatea îndeplinirii acestei obligaţii, trebuie să efectueze demersurile necesare pentru a obţine buletinul de determinare/expertizare. Potrivit opiniei minoritare, angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii de muncă, chiar şi în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizărilor. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prevederile art. 14 cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 au format obiectul controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, nr. 713 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, şi nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022, prin care au fost respinse ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, cu motivarea că prevederile legale invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia, în sensul că nu sunt aplicabile în cauză. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că: Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal [art. 1 alin. (1)], precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal [art. 1 alin. (2)], indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze [art. 1 alin. (3)].

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: „(1) Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Dispoziţiile acestui act normativ se completează, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu cele ale Codului de procedură civilă.

În ceea ce priveşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”

În mod diferit de sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzei atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac.

În raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că, pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; b) obiectul cauzei să fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Din punct de vedere formal, având în vedere că, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, sesizarea se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, precum şi punctul de vedere al completului de judecată şi punctele de vedere ale părţilor, conform art. 520 din Codul de procedură civilă.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării din prezenta cauză, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 520 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

Primele două condiţii sunt îndeplinite.

Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate sunt în curs de judecată pe rolul unor completuri de judecată specializate pentru soluţionarea cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalelor, care judecă în primă instanţă, potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă şi art. 269 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Obiectul cererilor de chemare în judecată priveşte stabilirea şi plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanţii fiind personal contractual din cadrul DAS Baia Mare, salarizaţi conform dispoziţiilor din anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” la Legea-cadru nr. 153/2017 (sesizările nr. 2.878/1/2024, 2.880/1/2024), respectiv dispoziţiilor din anexa nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” la Legea-cadru nr. 153/2017 (Sesizarea nr. 415/1/2025), astfel că se circumscrie litigiilor privind stabilirea drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce priveşte celelalte condiţii, având în vedere faptul că procedura sesizării instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi care să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Problemele ce constituie obiectul prezentei sesizări privesc interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd: – sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă într-un procent de până la 15% din salariul de bază, şi anume lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din capitolul II din anexa nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume, dacă angajaţii sunt îndreptăţi