Decizia nr. 256/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.997/1/2024 la care a fost conexat Dosarul nr. 3.041/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în dosarele nr. 4.046/109/2023 și nr. 4.520/109/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 20 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 4.046/109/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Interpretarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) și ale art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, raportat la dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, respectiv dacă la valorificarea perioadei de activitate încadrate în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței emise de angajator, se are în vedere procentul de timp efectiv lucrat în locul de muncă încadrat în grupa a II-a, atestat în respectiva adeverință, sau, dimpotrivă, procentul de timp efectiv lucrat în locul de muncă încadrat în grupa a II-a reprezintă numai o condiție pentru obținerea încadrării în grupă de muncă, fără relevanță asupra valorificării la pensie."

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.997/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 23 iunie 2025.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cu nr. 3.041/1/2024 sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării raportat la dispozițiile art. 126 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv dacă la valorificarea adeverinței prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a se are în vedere procentul de timp efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a, atestat în respectiva adeverință, sau, dimpotrivă, procentul de timp efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a reprezintă numai o condiție pentru încadrarea în grupă de muncă, fără relevanță la valorificarea la pensie.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 3.401/1/2024 la Dosarul nr. 2.997/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare: Art. 17 alin. (1): "Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv pentru perioadele realizate în condiții speciale și condiții deosebite de muncă." Art. 100 lit. a): "Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite sau condiții speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii."

Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, al Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării (Ordinul nr. 50/1990) : Pct. 7: "Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru. În mod excepțional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de muncă, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I și 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran."

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011: Norme de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: Art. 39: "(1) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate prin lege în condiții deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiții, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) din lege. (2) Se asimilează stagiilor realizate în condiții deosebite de muncă și vechimea în muncă realizată în grupa I sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepția celor încadrate în condiții speciale." Art. 126 alin. (1): "Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive." Art. 126 alin. (2): "Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane." Art. 126 alin. (3) : "Prin deținători legali de arhivă se înțelege creatorii și deținătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare." Art. 126 alin. (4) : "Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1). " Art. 126 alin. (5) : "Adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acesta." Art. 126 alin. (6): "Pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept supuse dezlegării A. Dosarul nr. 4.046/109/2023 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă

Pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția I civilă s-a înregistrat apelul formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, prin care s-au solicitat anularea Deciziei nr. R29.070 din 27 iunie 2023, emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, și obligarea pârâtei să emită decizia de înscriere la pensie anticipată parțială, cu reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a activității desfășurate în grupa a II-a de muncă, precum și să valorifice salariile brute menționate în Adeverința nr. KCS 1.300/996 din 2 iulie 2015, eliberată de Automobile Dacia - S.A., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Argeș cu nr. 33.983 din 25 mai 2023 a solicitat înscrierea la pensie anticipată parțială, însă pârâta i-a respins cererea, refuzând valorificarea activității desfășurate în grupa a II-a de muncă de 9 ani, 9 luni, 10 zile. De asemenea, pârâta i-a respins și cererea de valorificare a veniturilor brute menționate în Adeverința nr. KCS1.300/996 din 2 iulie 2015 eliberată de Automobile Dacia - S.A., deși angajatorul menționează că pentru aceste venituri s-a calculat și s-a reținut contribuția de asigurări sociale, încălcând astfel principiul contributivității care impune ca la calculul drepturilor de pensie să se aibă în vedere toate veniturile care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale.

Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, precizând, referitor la valorificarea grupei a II-a de muncă menționate în cuprinsul Adeverinței nr. 6503.1 din 4 aprilie 2023 eliberate de Automobile Dacia - S.A., că perioadele respective au fost valorificate, iar pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă de 7 ani, 4 luni, 0 zile acesta a beneficiat de un spor de grupă aferent întregii activități desfășurate în grupa de muncă de 1 an și 9 luni.

Potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 263/2010, la acordarea pensiei anticipate parțiale, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative. Prin urmare, reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani prevăzută la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere - reglementată de Legea nr. 263/2010 sau de alte acte normative.

Prin Sentința civilă nr. 1.278 din 10 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 4.046/109/2023, a fost admisă cererea, a fost anulată Decizia nr. 29.070 din 27 iunie 2023 și a fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de înscriere la pensie anticipată parțială începând cu data de 25 mai 2023, decizie prin care să ia în considerare și activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă de 9 ani, 9 luni, 10 zile în perioadele 26 ianuarie 1985-1 aprilie 1986, 26 februarie 1988-1 aprilie 1991, 1 octombrie 1992-31 martie 1998, conform mențiunilor din Adeverința nr. 6503.1 din 4 aprilie 2023 emisă de Automobile Dacia - S.A., să plătească acestuia drepturile de pensie cuvenite începând cu data încetării calității de asigurat, să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor brute menționate în Adeverința nr. KCS 1.300/996 din 2 iulie 2015 emisă de Automobile Dacia - S.A., completată cu Adeverința nr. KCJ4000/827 din 6 decembrie 2023 emisă de Automobile Dacia - S.A., să plătească acestuia diferențele de drepturi de pensie începând cu data punerii în plată a drepturilor de pensie anticipată parțială, precum și să plătească suma de 1.500 lei pentru cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. B. Dosarul nr. 4.520/109/2023 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 12 septembrie 2023, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând obligarea acesteia să revizuiască drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr. 260.475 din 1 aprilie 2008, luând în considerare activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă aferentă perioadei 1 aprilie 1992-1 aprilie 2001, potrivit mențiunilor din Carnetul de muncă seria Og nr. 654772 poziția nr. 87-88, precum și să îi achite diferențele de pensie rezultate în termenul legal de prescripție, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 650 din 28 februarie 2024, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis contestația și a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului prin reținerea unui stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă în perioada 1 aprilie 1992-1 aprilie 2001, în procent de 100%, și nu doar în procent de 70%, precum și să plătească reclamantului diferențele drepturilor de pensie începând cu data de 12 septembrie 2020. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Casa Județeană de Pensii Argeș a formulat apel împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanțele de trimitere au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept A. În ceea ce privește Dosarul nr. 4.046/109/2023

Intimatul-reclamant a arătat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție deoarece, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 și anexei nr. II pct. 38 la acesta, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă personalul care lucrează efectiv cel puțin 70% din timpul de lucru, nominalizarea persoanelor fiind făcută de conducerea unității prin Procesulverbal nr. F102/30/2115 din 17.09.2002 și Adresa Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 135 din 23 noiembrie 1994.

În cauză, intimatul a invocat Decizia nr. 633/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială a Județului Bihor, menținându-se sentința Curții de Apel Oradea care a reținut că "personalul care lucrează în condiții nocive, periculoase cel puțin 70% din programul de lucru, beneficiază de grupă a II-a de muncă pe toată durata perioadei de timp lucrată și nu numai pentru perioadă corespunzătoare procentului efectiv lucrat". În acest sens este și practica Curții de Apel Pitești, dar și a altor curți de apel din țară. Din înscrisurile depuse la dosar în susținerea acțiunii se poate observa că intimatul și-a desfășurat activitatea în locurile de muncă din anexa nr. I la Ordinul nr. 50/1990 în procent de peste 70%, conform mențiunilor formulate de angajator pe baza documentelor verificabile din arhiva societății, astfel încât condiția prevăzută prin pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990 este pe deplin îndeplinită și, prin urmare, intimatul poate beneficia de această grupă pe toată durata perioadei de timp lucrate, și nu numai pentru perioada corespunzătoare procentului indicat. Ordinul nr. 50/1990 nu prevede că încadrarea în condiții deosebite de muncă, respectiv grupa II-a de muncă, se face proporțional cu timpul efectiv prestat în aceste condiții, astfel că orice altă interpretare ar însemna a trece peste voința legiuitorului.

Apreciază că o astfel de sesizare se va respinge ca inadmisibilă, în condițiile în care instanța supremă a pronunțat în privința problemei de drept un număr însemnat de decizii de speță, care să indice existența unei jurisprudențe constante, astfel că este improbabilă îndeplinirea condiției privind lipsa statuării și chiar și cea a noutății. B. În ceea ce privește Dosarul nr. 4.520/109/2023

Pârâtul a exprimat un punct de vedere în sensul că valorificarea perioadei în care s-a desfășurat activitate în grupă superioară de muncă se face conform mențiunilor din carnetul de muncă sau din adeverințele eliberate de angajator.

Arată pârâtul că încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar în grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa superioară de muncă și încadrarea acestora fiind atributul exclusiv al angajatorului, care nu poate fi modificat prin hotărâre judecătorească. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Completurile de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești au arătat că, prin valorificarea parțială, respectiv numai în procentul prevăzut în carnetul de muncă sau în adeverință, s-au nesocotit prevederile pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, respectiv: "7. Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru."

Analizând aceste dispoziții legale, s-a constatat că acestea reglementează modalitatea de încadrare în grupele I și a II-a de muncă, respectiv condițiile pentru această operațiune (pentru grupa a II-a de muncă, activitatea în respectivele condiții să se realizeze în proporție de cel puțin 70% din programul de lucru), iar nu modalitatea de valorificare la pensie.

Mai exact, odată ce s-a stabilit că un angajat a activat cel puțin 70% din programul de lucru în locuri de muncă incluse în grupa a II-a, s-a apreciat că acesta trebuie încadrat în grupa a II-a de muncă.

Ulterior, la valorificarea acestor încadrări în cadrul stabilirii condițiilor și cuantumului pensiei se va avea în vedere întreaga perioadă în care s-a desfășurat activitatea în grupa a II-a (în proporție de 100%), iar nu fracționat.

De asemenea, a învederat că opinia caselor de pensii nu este susținută de nicio prevedere legală din cadrul Legii nr. 263/2010, respectiv în acest act normativ nu se menționează o posibilă valorificare parțială a perioadelor în care s-a desfășurat activitatea în grupa a II-a (și nici în grupa I); legea operează numai cu noțiunea de încadrare în grupe de muncă, iar nu și cu procentul acesteia, respectiv ce beneficii se acordă celor ce au desfășurat astfel de activități, fără a se face o deosebire în funcție de un procent reținut de angajator la încadrarea efectuată. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 542/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100, art. 169 alin. (6) și ale art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, constatându-se că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 151 din 5 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 13 iunie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.650/1/2024 de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au respins, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în dosarele nr. 4.602/109/2023, nr. 4.807/109/2023, nr. 4.746/109/2023 și nr. 4.909/109/2023, reținându-se că litigiile în cadrul cărora s-au formulat sesizările nu au un obiect circumscris domeniului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 atât timp cât privesc revizuirea drepturilor la pensie ale unor persoane care au fost angajate în cadrul unei societăți înființate în baza Legii societăților nr. 31/1990, și nu revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Sesizarea de față este fundamentată pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din același act normativ: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Întrucât dispozițiile ordonanței de urgență se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie, conform prevederilor art. 4 din ordonanță, completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligația să se conformeze cerințelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv să indice motivele care susțin admisibilitatea sesizării din perspectiva tuturor condițiilor care decurg din prevederile art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

Această cerință nu este îndeplinită în cazul de față, în cuprinsul încheierilor de sesizare neregăsindu-se argumente care să susțină admisibilitatea sesizărilor prin raportare la domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conturat prin prevederile art. 1.

Dimpotrivă, verificarea actelor de procedură din dosarele conexate relevă faptul că, în cazul Dosarului nr. 2.997/1/2024, litigiul nu privește revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, ci ale unor persoane care au fost angajate în cadrul unei societăți înființate în baza Legii societăților nr. 31/1990, care nu se încadrează în vreuna dintre familiile ocupaționale de funcții bugetare prevăzute în anexele nr. I-IX la Legea-cadru nr. 153/2017.

Se reține, în acest context, că anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "«Justiție» și Curtea Constituțională" (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Pe de altă parte, în cazul Dosarului nr. 3.041/1/2024 nu există niciun element care să susțină admisibilitatea sesizării din perspectiva analizată, respectiv care să confirme îndeplinirea situației-premisă care atrage incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că ar fi vorba despre personal plătit din fonduri publice.

Or, Înalta Curte arată că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării fundamentate pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi prezumată, ci trebuie să rezulte din cuprinsul încheierii de sesizare și să fie confirmată de actele de procedură din dosar.

Întrucât litigiile deduse spre judecată instanței de trimitere nu se circumscriu domeniului specific de reglementare al actului normativ menționat, instanța nefiind învestită cu judecarea unor cereri privind revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, instanța supremă propune respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor formulate.