Decizia nr. 256/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2997/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.997/1/2024 la care a fost conexat Dosarul nr. 3.041/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în dosarele nr. 4.046/109/2023 şi nr. 4.520/109/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 20 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 4.046/109/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Interpretarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi ale art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, raportat la dispoziţiile art. 7 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, respectiv dacă la valorificarea perioadei de activitate încadrate în grupa a II-a de muncă, conform adeverinţei emise de angajator, se are în vedere procentul de timp efectiv lucrat în locul de muncă încadrat în grupa a II-a, atestat în respectiva adeverinţă, sau, dimpotrivă, procentul de timp efectiv lucrat în locul de muncă încadrat în grupa a II-a reprezintă numai o condiţie pentru obţinerea încadrării în grupă de muncă, fără relevanţă asupra valorificării la pensie.”

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.997/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 23 iunie 2025.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 3.041/1/2024 sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea dispoziţiilor art. 7 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării raportat la dispoziţiile art. 126 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv dacă la valorificarea adeverinţei prin care se atestă activitatea desfăşurată în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a se are în vedere procentul de timp efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a, atestat în respectiva adeverinţă, sau, dimpotrivă, procentul de timp efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a reprezintă numai o condiţie pentru încadrarea în grupă de muncă, fără relevanţă la valorificarea la pensie.

Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 3.401/1/2024 la Dosarul nr. 2.997/1/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare: Art. 17 alin. (1): „Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv pentru perioadele realizate în condiţii speciale şi condiţii deosebite de muncă.” Art. 100 lit. a): „Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii.”

Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării (Ordinul nr. 50/1990) : Pct. 7: „Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru. În mod excepţional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de muncă, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I şi 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran.”

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011: Norme de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: Art. 39: „(1) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin lege în condiţii deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiţii, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) din lege. (2) Se asimilează stagiilor realizate în condiţii deosebite de muncă şi vechimea în muncă realizată în grupa I sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepţia celor încadrate în condiţii speciale.” Art. 126 alin. (1): „Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.” Art. 126 alin. (2): „Angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să elibereze aceste adeverinţe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.” Art. 126 alin. (3) : „Prin deţinători legali de arhivă se înţelege creatorii şi deţinătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare.” Art. 126 alin. (4) : „Adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1). „ Art. 126 alin. (5) : „Adeverinţele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile de fond şi formă prevăzute de acesta.” Art. 126 alin. (6): „Pentru a putea fi valorificată, adeverinţa menţionată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept supuse dezlegării A. Dosarul nr. 4.046/109/2023 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă s-a înregistrat apelul formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, prin care s-au solicitat anularea Deciziei nr. R29.070 din 27 iunie 2023, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, şi obligarea pârâtei să emită decizia de înscriere la pensie anticipată parţială, cu reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă, precum şi să valorifice salariile brute menţionate în Adeverinţa nr. KCS 1.300/996 din 2 iulie 2015, eliberată de Automobile Dacia – S.A., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Argeş cu nr. 33.983 din 25 mai 2023 a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială, însă pârâta i-a respins cererea, refuzând valorificarea activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă de 9 ani, 9 luni, 10 zile. De asemenea, pârâta i-a respins şi cererea de valorificare a veniturilor brute menţionate în Adeverinţa nr. KCS1.300/996 din 2 iulie 2015 eliberată de Automobile Dacia – S.A., deşi angajatorul menţionează că pentru aceste venituri s-a calculat şi s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale, încălcând astfel principiul contributivităţii care impune ca la calculul drepturilor de pensie să se aibă în vedere toate veniturile care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale.

Pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, precizând, referitor la valorificarea grupei a II-a de muncă menţionate în cuprinsul Adeverinţei nr. 6503.1 din 4 aprilie 2023 eliberate de Automobile Dacia – S.A., că perioadele respective au fost valorificate, iar pentru activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă de 7 ani, 4 luni, 0 zile acesta a beneficiat de un spor de grupă aferent întregii activităţi desfăşurate în grupa de muncă de 1 an şi 9 luni.

Potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 263/2010, la acordarea pensiei anticipate parţiale, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative. Prin urmare, reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani prevăzută la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere – reglementată de Legea nr. 263/2010 sau de alte acte normative.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.278 din 10 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 4.046/109/2023, a fost admisă cererea, a fost anulată Decizia nr. 29.070 din 27 iunie 2023 şi a fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de înscriere la pensie anticipată parţială începând cu data de 25 mai 2023, decizie prin care să ia în considerare şi activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă de 9 ani, 9 luni, 10 zile în perioadele 26 ianuarie 1985-1 aprilie 1986, 26 februarie 1988-1 aprilie 1991, 1 octombrie 1992-31 martie 1998, conform menţiunilor din Adeverinţa nr. 6503.1 din 4 aprilie 2023 emisă de Automobile Dacia – S.A., să plătească acestuia drepturile de pensie cuvenite începând cu data încetării calităţii de asigurat, să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor brute menţionate în Adeverinţa nr. KCS 1.300/996 din 2 iulie 2015 emisă de Automobile Dacia – S.A., completată cu Adeverinţa nr. KCJ4000/827 din 6 decembrie 2023 emisă de Automobile Dacia – S.A., să plătească acestuia diferenţele de drepturi de pensie începând cu data punerii în plată a drepturilor de pensie anticipată parţială, precum şi să plătească suma de 1.500 lei pentru cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. B. Dosarul nr. 4.520/109/2023 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 12 septembrie 2023, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând obligarea acesteia să revizuiască drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr. 260.475 din 1 aprilie 2008, luând în considerare activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă aferentă perioadei 1 aprilie 1992-1 aprilie 2001, potrivit menţiunilor din Carnetul de muncă seria Og nr. 654772 poziţia nr. 87-88, precum şi să îi achite diferenţele de pensie rezultate în termenul legal de prescripţie, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 650 din 28 februarie 2024, Tribunalul Argeş – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis contestaţia şi a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului prin reţinerea unui stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă în perioada 1 aprilie 1992-1 aprilie 2001, în procent de 100%, şi nu doar în procent de 70%, precum şi să plătească reclamantului diferenţele drepturilor de pensie începând cu data de 12 septembrie 2020. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Casa Judeţeană de Pensii Argeş a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţele de trimitere au apreciat că sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept A. În ceea ce priveşte Dosarul nr. 4.046/109/2023

Intimatul-reclamant a arătat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deoarece, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 şi anexei nr. II pct. 38 la acesta, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă personalul care lucrează efectiv cel puţin 70% din timpul de lucru, nominalizarea persoanelor fiind făcută de conducerea unităţii prin Procesulverbal nr. F102/30/2115 din 17.09.2002 şi Adresa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 135 din 23 noiembrie 1994.

În cauză, intimatul a invocat Decizia nr. 633/2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a Judeţului Bihor, menţinându-se sentinţa Curţii de Apel Oradea care a reţinut că „personalul care lucrează în condiţii nocive, periculoase cel puţin 70% din programul de lucru, beneficiază de grupă a II-a de muncă pe toată durata perioadei de timp lucrată şi nu numai pentru perioadă corespunzătoare procentului efectiv lucrat”. În acest sens este şi practica Curţii de Apel Piteşti, dar şi a altor curţi de apel din ţară. Din înscrisurile depuse la dosar în susţinerea acţiunii se poate observa că intimatul şi-a desfăşurat activitatea în locurile de muncă din anexa nr. I la Ordinul nr. 50/1990 în procent de peste 70%, conform menţiunilor formulate de angajator pe baza documentelor verificabile din arhiva societăţii, astfel încât condiţia prevăzută prin pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990 este pe deplin îndeplinită şi, prin urmare, intimatul poate beneficia de această grupă pe toată durata perioadei de timp lucrate, şi nu numai pentru perioada corespunzătoare procentului indicat. Ordinul nr. 50/1990 nu prevede că încadrarea în condiţii deosebite de muncă, respectiv grupa II-a de muncă, se face proporţional cu timpul efectiv prestat în aceste condiţii, astfel că orice altă interpretare ar însemna a trece peste voinţa legiuitorului.

Apreciază că o astfel de sesizare se va respinge ca inadmisibilă, în condiţiile în care instanţa supremă a pronunţat în privinţa problemei de drept un număr însemnat de decizii de speţă, care să indice existenţa unei jurisprudenţe constante, astfel că este improbabilă îndeplinirea condiţiei privind lipsa statuării şi chiar şi cea a noutăţii. B. În ceea ce priveşte Dosarul nr. 4.520/109/2023

Pârâtul a exprimat un punct de vedere în sensul că valorificarea perioadei în care s-a desfăşurat activitate în grupă superioară de muncă se face conform menţiunilor din carnetul de muncă sau din adeverinţele eliberate de angajator.

Arată pârâtul că încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar în grupa a II-a cel puţin 70% din programul de lucru, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa superioară de muncă şi încadrarea acestora fiind atributul exclusiv al angajatorului, care nu poate fi modificat prin hotărâre judecătorească. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Completurile de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti au arătat că, prin valorificarea parţială, respectiv numai în procentul prevăzut în carnetul de muncă sau în adeverinţă, s-au nesocotit prevederile pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, respectiv: „7. Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.”

Analizând aceste dispoziţii legale, s-a constatat că acestea reglementează modalitatea de încadrare în grupele I şi a II-a de muncă, respectiv condiţiile pentru această operaţiune (pentru grupa a II-a de muncă, activitatea în respectivele condiţii să se realizeze în proporţie de cel puţin 70% din programul de lucru), iar nu modalitatea de valorificare la pensie.

Mai exact, odată ce s-a stabilit că un angajat a activat cel puţin 70% din programul de lucru în locuri de muncă incluse în grupa a II-a, s-a apreciat că acesta trebuie încadrat în grupa a II-a de muncă.

Ulterior, la valorificarea acestor încadrări în cadrul stabilirii condiţiilor şi cuantumului pensiei se va avea în vedere întreaga perioadă în care s-a desfăşurat activitatea în grupa a II-a (în proporţie de 100%), iar nu fracţionat.

De asemenea, a învederat că opinia caselor de pensii nu este susţinută de nicio prevedere legală din cadrul Legii nr. 263/2010, respectiv în acest act normativ nu se menţionează o posibilă valorificare parţială a perioadelor în care s-a desfăşurat activitatea în grupa a II-a (şi nici în grupa I); legea operează numai cu noţiunea de încadrare în grupe de muncă, iar nu şi cu procentul acesteia, respectiv ce beneficii se acordă celor ce au desfăşurat astfel de activităţi, fără a se face o deosebire în funcţie de un procent reţinut de angajator la încadrarea efectuată. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 542/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100, art. 169 alin. (6) şi ale art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, constatându-se că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 151 din 5 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 13 iunie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 2.650/1/2024 de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au respins, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în dosarele nr. 4.602/109/2023, nr. 4.807/109/2023, nr. 4.746/109/2023 şi nr. 4.909/109/2023, reţinându-se că litigiile în cadrul cărora s-au formulat sesizările nu au un obiect circumscris domeniului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 atât timp cât privesc revizuirea drepturilor la pensie ale unor persoane care au fost angajate în cadrul unei societăţi înfiinţate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, şi nu revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Sesizarea de faţă este fundamentată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispoziţiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Întrucât dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie, conform prevederilor art. 4 din ordonanţă, completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligaţia să se conformeze cerinţelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv să indice motivele care susţin admisibilitatea sesizării din perspectiva tuturor condiţiilor care decurg din prevederile art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

Această cerinţă nu este îndeplinită în cazul de faţă, în cuprinsul încheierilor de sesizare neregăsindu-se argumente care să susţină admisibilitatea sesizărilor prin raportare la domeniul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, conturat prin prevederile art. 1.

Dimpotrivă, verificarea actelor de procedură din dosarele conexate relevă faptul că, în cazul Dosarului nr. 2.997/1/2024, litigiul nu priveşte revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, ci ale unor persoane care au fost angajate în cadrul unei societăţi înfiinţate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, care nu se încadrează în vreuna dintre familiile ocupaţionale de funcţii bugetare prevăzute în anexele nr. I-IX la Legea-cadru nr. 153/2017.

Se reţine, în acest context, că anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaţionale de funcţii bugetare [„Învăţământ” (anexa nr. I), „Sănătate şi asistenţă socială” (anexa nr. II), „Cultură” (anexa nr. III), „Diplomaţie” (anexa nr. IV), „«Justiţie» şi Curtea Constituţională” (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” (anexa nr. VI), „Administraţie” (anexa nr. VIII) şi funcţiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Pe de altă parte, în cazul Dosarului nr. 3.041/1/2024 nu există niciun element care să susţină admisibilitatea sesizării din perspectiva analizată, respectiv care să confirme îndeplinirea situaţiei-premisă care atrage incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că ar fi vorba despre personal plătit din fonduri publice.

Or, Înalta Curte arată că îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării fundamentate pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi prezumată, ci trebuie să rezulte din cuprinsul încheierii de sesizare şi să fie confirmată de actele de procedură din dosar.

Întrucât litigiile deduse spre judecată instanţei de trimitere nu se circumscriu domeniului specific de reglementare al actului normativ menţionat, instanţa nefiind învestită cu judecarea unor cereri privind revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, instanţa supremă propune respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor formulate.