Decizia nr. 129/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2571/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 1.767/107/2024 şi nr. 2.023/107/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 23 septembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.767/107/2024, Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024”), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ şi alte sectoare de activitate bugetară cu referire la art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în materia salarizării funcţionarilor publici din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în sensul dacă stabilirea salariului acestei categorii de personal prin aplicarea art. III pct. 3, art. V şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 se va face prin raportare la salariul majorat cu 5% prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, de care beneficiază la 1 ianuarie 2024 funcţionarul public cu acelaşi grad profesional, din aceeaşi clasă de salarizare şi cu aceeaşi gradaţie din cadrul Inspecţiei Muncii, sau prin raportare la salariul de la nivelul lunii decembrie 2023 de care beneficia personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, respectiv fără aplicarea majorării de 5% acordate prin art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 noiembrie 2024 cu nr. 2.571/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 7 aprilie 2025.

Prin Încheierea din 23 septembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.023/107/2024, Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la o chestiune de drept identică cu cea care formează obiectul sesizării în Dosarul nr. 1.767/107/2024, expusă la paragraful 8 din prezenta decizie.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 noiembrie 2024 cu nr. 2.572/1/2024, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.571/1/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023”) : ” Art. I. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale în vigoare se majorează cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023. (…). „

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ şi alte sectoare de activitate bugetară, („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023”) : ” Art. III. – Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…) 3. La anexa nr. VIII, la capitolul I litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică şi va avea următorul cuprins: ” *) Funcţii publice de stat, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Avocatului Poporului, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naţionale de Pensii Publice şi structurilor subordonate, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor subordonate, al Inspecţiei Muncii şi structurilor subordonate, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi structurilor subordonate, al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi structurilor subordonate, al Institutului Naţional de Statistică şi structurilor subordonate, al Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Ministerului Culturii şi direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi structurilor subordonate, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi structurilor subordonate, al Autorităţii pentru Reformă Feroviară, al Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală şi unităţilor subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, al organismelor intermediare pentru programe operaţionale, precum şi pentru funcţiile publice corespunzătoare înalţilor funcţionari publici din cadrul instituţiei prefectului.» (…) Art. V. – (1) Diferenţele salariale pentru funcţiile din cadrul structurilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Institutului Naţional de Statistică, precum şi din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi instituţiilor prefectului, rezultate din prevederile art. III pct. 3 şi 4 şi ale art. IV, se aplică în două tranşe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 şi 1 iunie 2024, la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăşi salariile aflate în plată la structurile supraordonate. (2) Pentru funcţiile care nu se regăsesc în capitolul I lit. A pct. I din anexa nr. VIII şi capitolul II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, din cadrul instituţiilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Institutului Naţional de Statistică, precum şi din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi instituţiilor prefectului, salariul de bază se stabileşte prin asimilare cu funcţiile şi salariile de bază ale funcţiilor din aceste instituţii care intră sub incidenţa art. III pct. 3 şi 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă, prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ordonatorilor principali de credite. Art. VI. – Personalul bugetar care beneficiază de majorările prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă nu intră sub incidenţa prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă rezultă o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023.”

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare („Legea-cadru nr. 153/2017”) : ” Art. 6. – Principii Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (…) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie; c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (…).” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept Dosar nr. 1.767/107/2024 Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cu nr. 1.767/107/2024, reclamanta AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba („ITM Alba”), ca, prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunţată în cauză, să se dispună: (i) anularea Deciziei nr. aa din 31.01.2024 şi a Răspunsului la contestaţie nr. bbbb din 19.03.2024, emise de ITM Alba, prin care s-a stabilit salariul de bază al reclamantei, începând cu data de 1.01.2024, ca urmare a aplicării dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, ca nelegale; (ii) obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de stabilire a salariului de bază, începând cu data de 1.01.2024, cu respectarea dispoziţiilor art. III pct. 3 şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, precum şi a principiilor consacrate la art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care salariul de bază să fie stabilit prin raportare la salariul de care beneficiază funcţionarul public cu aceeaşi clasă, acelaşi grad profesional şi aceeaşi gradaţie din cadrul Inspecţiei Muncii, începând cu data de 1.01.2024; (iii) obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale, conform art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023; (iv) obligarea pârâtului să întreprindă demersurile necesare la nivelul Inspecţiei Muncii Bucureşti în vederea bugetării sumelor necesare punerii în plată a acestei decizii de stabilire a salariului de bază şi a diferenţelor salariale; (v) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Întâmpinarea

Pârâtul ITM Alba a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că salariaţii ITM Alba, inclusiv reclamanta, nu au beneficiat de procentul de 5% potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, ca urmare a aplicării prevederilor art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Dosar nr. 2.023/107/2024 Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cu nr. 2.023/107/2024, reclamantul BB a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ITM Alba, ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună: (i) obligarea pârâtului la emiterea, în favoarea reclamantului, a deciziei de acordare a drepturilor salariale cuvenite, la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflate în plată la nivelul funcţiilor publice teritoriale stabilite şi avizate potrivit legii din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, începând cu data de 12.04.2021 până la 31.12.2023; (ii) obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre drepturile salariale la care reclamantul este îndreptăţit şi drepturile salariale încasate, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data achitării efective; (iii) obligarea pârâtului la întreprinderea demersurilor necesare la nivelul Inspecţiei Muncii Bucureşti în vederea bugetării sumelor necesare punerii în plată a acestei decizii de stabilire a salariului personalului din cadrul ITM Alba; (iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Întâmpinarea

Pârâtul ITM Alba a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 23/2022 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi dispoziţiilor art. 39 şi anexei nr. VIII, cap. I lit. A, pct. II lit. a), la Legea-cadru nr. 153/2017, salariaţii ITM Alba se află în subordinea Inspecţiei Muncii Bucureşti (ordonator secundar de credite), respectiv a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale (ordonator principal de credite) şi sunt salarizaţi potrivit legislaţiei aplicabile acestor ordonatori de credite.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii Dosar nr. 1.767/107/2024

Prin Încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, că, deşi dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, faţă de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum şi faţă de modalitatea de reglementare, în concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, singura condiţie de admisiblitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea şi/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Odată confirmată îndeplinirea acestei condiţii, sesizarea devine obligatorie.

Totodată, s-a reţinut că, din analiza centralizatoarelor privind hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi a litigiilor de muncă, nu a fost identificată nicio hotărâre privind chestiunea de drept care formează obiectul cauzei. Dosar nr. 2.023/107/2024

Prin Încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2024, instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, argumentele prezentate fiind aceleaşi cu cele din încheierea de şedinţă pronunţată în Dosarul nr. 1.767/107/2024, redate la paragrafele 26 şi 27 din prezenta decizie. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Dosar nr. 1.767/107/2024

Potrivit punctului de vedere formulat de reclamantă, prin reprezentant convenţional, în cadrul dezbaterilor din şedinţa de judecată din 11 septembrie, sesizarea este admisibilă, prin raportare la dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Reclamanta nu a prezentat un punct de vedere cu privire la fondul chestiunii de drept.

Pârâtul nu a formulat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării şi/sau la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Dosar nr. 2.023/107/2024

În ceea ce priveşte punctele de vedere ale părţilor, în acest dosar situaţia este identică cu cea prezentată în cazul Dosarului nr. 1.767/107/2024. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Dosar nr. 1.767/107/2024

Prin raportare la prevederea expresă stipulată în art. VI al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, instanţa a apreciat că solicitările reclamantei sunt neîntemeiate, aceasta trebuind să beneficieze doar de o singură majorare a salariului de bază în procent de 5%, şi nu de două astfel de majorări, aşa cum, în concret, se solicită prin acţiune. Dosar nr. 2.023/107/2024

În cadrul acestui dosar, instanţa de trimitere a expus un punct de vedere similar celui din Dosarul nr. 1.767/107/2024. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Faţă de identificarea, în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, nu mai prezintă relevanţă pentru soluţionarea prezentei sesizări examinarea jurisprudenţei instanţelor naţionale.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. I alin. (1) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, ale art. III pct. 3, art. V şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 sau ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri bugetare, aprobată cu completări prin Legea nr. 153/2024, cu completările ulterioare, prin care a fost introdus alin. (7) al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată, ca prezentând relevanţă directă în soluţionarea prezentelor sesizări, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024”), prin care, printre altele, au fost admise sesizările formulate de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 1.325/90/2024, de către Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.618/102/2024, de Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în dosarele nr. 1.766/107/2024, nr. 1.778/107/2024, nr. 1.771/107/2024, nr. 1.772/107/2024, nr. 1.777/107/2024 şi nr. 1.768/107/2024 şi de către Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.952/102/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, stabilindu-se, în consecinţă, că: ” În interpretarea şi aplicarea art. III pct. 3 şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale A.P.I.A. şi Inspecţiei Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023.” X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Prezentele sesizări conexate sunt formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare al acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, rezultă din dispoziţiile art. 1, ordonanţa de urgenţă aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Prin acest act normativ s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă prevede următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Aceste prevederi cu caracter derogatoriu se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, ce reprezintă dreptul comun în materie, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

În privinţa aspectelor ce nu sunt în mod expres reglementate continuă să se aplice dreptul comun, art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 statuând în mod explicit în sensul că „dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

Din cele expuse anterior rezultă că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, pe temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate: – existenţa unei cauze dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; – cauza să fie în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; – existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificând întrunirea acestor cerinţe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parţial.

Astfel, prima condiţie este îndeplinită, întrucât cauzele în care s-au formulat sesizările conexate de faţă au ca obiect drepturi salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, încadrându-se în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Este întrunită şi cea de-a doua cerinţă de admisibilitate, întrucât cauzele se află pe rolul Tribunalului Alba, iar această instanţă este învestită cu soluţionarea cauzelor în primă instanţă.

Celelalte condiţii de admisibilitate decurg din existenţa unei chestiuni de drept, în sensul că impun legătura acesteia cu soluţionarea cauzei pendinte pe rolul instanţelor de trimitere, respectiv absenţa unei dezlegări a acesteia într-un mecanism de unificare jurisprudenţială ori a unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare care să aibă ca obiect aceeaşi chestiune de drept.

Aşadar, pentru ca aceste condiţii de admisibilitate să fie întrunite este necesară existenţa unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de instanţa supremă şi nici să nu fie în curs de soluţionare pe calea unui recurs în interesul legii.

În legătură cu acest din urmă aspect se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conţinut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun.

În consecinţă, nu orice chestiune dedusă judecăţii instanţei de trimitere poate face obiect al unei sesizări formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac are obligaţia, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din actul normativ citat, de a verifica şi a constata, în prealabil, dacă sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În această cheie trebuie analizată şi intervenirea unei statuări anterioare realizate de instanţa supremă în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, asupra aceleiaşi chestiuni de drept, întrucât, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanţei supreme, sesizarea care vizează aceeaşi chestiune nu mai poate fi soluţionată pe fond.

Astfel, se constată că instanţa de trimitere solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în interpretarea art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, ce prevede majorarea cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, în situaţia anumitor funcţionari publici din cadrul ITM Alba, anume cei care nu se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023.

Or, cu privire la aplicarea majorării salariale prevăzute de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 în cazul funcţionarilor publici din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, instanţa supremă s-a pronunţat deja, prin Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.275 din 18 decembrie 2024, în cadrul mecanismului de unificare jurisprudenţială a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin această decizie, soluţionându-se sesizări conexe, s-a statuat că „În interpretarea şi aplicarea art. III pct. 3 şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale A.P.I.A. şi Inspecţiei Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023.”

În considerentele Deciziei nr. 70 din 11 noiembrie 2024 s-a arătat faptul că este necesară tranşarea posibilităţii recunoaşterii dreptului la majorarea cu 5% a salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunare începând cu 1 ianuarie 2024, majorare prevăzută de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în ceea ce îi priveşte pe funcţionarii publici din structurile judeţene ale A.P.I.A. şi ale Inspecţiei Muncii (paragraful 244 din decizie).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat faptul că, în ceea ce priveşte aceste categorii de personal plătit din fonduri publice, sunt incidente prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, act normativ adoptat la scurt timp după intervenirea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, şi care păstrează aceeaşi linie de legiferare din actul normativ iniţial, la care de altfel îşi raportează propriile reglementări, potrivit expunerii sale de motive (paragraful 245).

În acest context, se cuvine a fi menţionate următoarele considerente relevante din cuprinsul Deciziei nr. 70 din 11 noiembrie 2024 anterior evocate: ” 246. În esenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 acordă o serie de majorări la salariile de bază pentru anumite categorii de personal plătit din fonduri publice, majorări acordate fie în mod explicit, prin stabilirea unor procente determinate în limita cărora urmează să crească nivelul salariilor de bază (ca în cazul reglementării cuprinse în art. II şi art. III pct. 1 din ordonanţa de urgenţă sus-menţionată), fie în mod implicit, prin operarea de modificări în anexele Legii-cadru nr. 153/2017 şi reîncadrarea funcţiei publice teritoriale la funcţia publică de stat în cazul structurilor teritoriale ale mai multor autorităţi publice centrale (ca în cazul art. III pct. 3 şi 4 din ordonanţa de urgenţă sus-menţionată) ori, de asemenea, prin stabilirea salariilor aferente lunii ianuarie 2024 la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului, pentru alte categorii de salariaţi (cazul art. IV din ordonanţa de urgenţă sus-menţionată). (…) 248. În sfârşit, cu titlu general aplicabil şi comun tuturor cazurilor de majorare pe care le instituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, art. VI din acelaşi act normativ stabileşte – menţinând aceeaşi voinţă în legiferare ca aceea avută în vedere la edictarea art. I alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 – că «Personalul bugetar care beneficiază de majorările prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă nu intră sub incidenţa prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 (…), cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă rezultă o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023». (…). 255. Acuzarea menţinerii unei discriminări între salariaţii din structurile centrale şi cele subordonate ale aceleiaşi autorităţi (doar în privinţa acestora din urmă invocându-se incidenţa art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023), în circumstanţele anunţării intenţiei legislatorului de egalizare a acestora, nu poate fi văzută ca un argument valid în condiţiile în care actul normativ analizat, în expunerea sa de motive, nu menţionează un atare obiectiv, ci se înţelege că, «în contextul diferenţelor salariale între funcţii din administraţia publică centrală şi personalul din unităţi teritoriale, al creşterii volumului de muncă şi exercitării de către funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instituţiilor prefectului şi unor servicii publice din sectoare de activitate bugetară vizând sănătatea, cultura, munca, agricultura, statistica, dar ţinând cont de faptul că se impune recunoaşterea principiului importanţei muncii şi a nivelului de specializare dobândit de-a lungul timpului de aceste categorii de personal bugetar», s-a acordat o majorare salarială personalului din structurile teritoriale ale mai multor autorităţi publice centrale prin salarizarea de bază a funcţiilor stabilite în structurile subordonate la nivelul salariilor de bază corespunzătoare funcţiilor de stat din structura centrală, ceea ce se află exclusiv în marja de apreciere a legiuitorului. 256. Egalizarea între drepturile salariale ale personalului din structurile teritoriale şi centrale ale autorităţilor menţionate în cuprinsul art. III pct. 3 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 nu doar că nu a constituit obiectivul afirmat în expunerea de motive a actului normativ analizat, dar este exclusă şi prin criteriul utilizat de legiuitor atunci când acordă diferenţele salariale pentru structurile subordonate (între acestea, şi cele ale Inspecţiei Muncii şi A.P.I.A.), rezultate din prevederile art. III pct. 3 din actul normativ sus-menţionat, criteriu pe care îl raportează la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023 cuvenit funcţiei publice de stat, aşadar, acela care nu include majorarea cu 5% din art. I alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2024. Or, în procesul de soluţionare a conflictelor de drepturi şi în virtutea funcţiei sale jurisdicţionale, instanţa de judecată este chemată să aplice legea, iar nu să o modifice ori să o ajusteze, neputându-se ajunge pe această cale la schimbarea criteriului de raportare în acordarea acestor diferenţe salariale (spre exemplu, la salariul lunii ianuarie 2024, corespunzător funcţiei publice de stat) pentru raţiuni neavute în vedere de legiuitor.”

Astfel, prin Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 s-a dezlegat problema de drept circumscrisă împrejurării dacă, în privinţa funcţionarilor publici din cadrul unor autorităţi publice, printre care şi structurile subordonate ale Inspecţiei Muncii, este aplicabilă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ce prevede majorări ale salariilor de bază, inclusiv în cazul celor vizaţi de art. III pct. 3 din această ordonanţă de urgenţă, fie explicite, fie implicite – prin modificări operate în anexele Legii-cadru nr. 153/2017 şi reîncadrarea funcţiei publice teritoriale la funcţia publică de stat în cazul structurilor teritoriale ale mai multor autorităţi publice centrale.

Potrivit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru aceste categorii de beneficiari nu sunt aplicabile, ca regulă, prevederile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, astfel cum se arată expres în textul art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, care însă indică, totodată, şi ipoteza de excepţie de la această regulă, de strictă interpretare şi aplicare.

Aşadar, în condiţiile în care prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024 s-a statuat deja, cu caracter obligatoriu, chiar asupra modalităţii de aplicare a majorării salariale prevăzute de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în privinţa categoriei profesionale din care fac parte şi reclamanţii din prezentele sesizări conexate, respectiv funcţionari publici din cadrul structurilor subordonate ale Inspecţiei Muncii, revine numai instanţei de trimitere sarcina de a o aplica la circumstanţele particulare ale cauzelor deduse judecăţii, în exercitarea atribuţiilor ei jurisdicţionale (deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2025, şi nr. 96 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2025).

În acest context, instanţa supremă reafirmă faptul că nu poate fi transferat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atributul de a aprecia dacă o decizie pronunţată de aceasta pe calea unui mecanism de unificare jurisprudenţială are sau nu aplicabilitate într-o speţă concretă, precum şi pe acela de a explicita încă o dată decizia pronunţată anterior, întrucât instanţa de sesizare nu poate decela dacă acel raţionament este aplicabil sau nu pricinii cu care aceasta a fost învestită. De altfel, în procedura dezlegării unei chestiuni de drept, rolul instanţei supreme rămâne unul extraordinar, iar materializarea acestuia nu poate fi concepută prin compilarea unor dezlegări obligatorii anterioare – utilizate ca premise -, cu consecinţa unei statuări redundante.

În consecinţă, mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi declanşat în mod repetat pentru interpretarea aceluiaşi text de lege în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzelor deduse judecăţii, întrucât instanţa supremă nu poate să se substituie instanţei de trimitere în soluţionarea litigiului, atribuţie care intră şi rămâne în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Mai mult, este în căderea instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor obligaţia de a verifica jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului concret. Doar în măsura în care nu există dezlegări cu privire la chestiunile de drept incidente în soluţionarea cauzelor, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, devine admisibilă (Decizia nr. 82 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2025, şi Decizia nr. 96 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2025).

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că, din perspectiva scopului declarat al actului normativ citat, statuarea anterioară realizată de instanţa supremă echivalează practic cu înlăturarea riscului generării unei jurisprudenţe divergente la nivel naţional în problema de drept dedusă judecăţii în faţa instanţei de trimitere.

Sub aspectul celei de-a doua sesizări, se subliniază că problema de drept supusă atenţiei şi interpretării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia s-a realizat sesizarea, în condiţiile în care reclamantul pretinde majorarea drepturilor salariale din perspectiva procedurilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, începând cu data de 12.04.2021 şi până la 31.12.2023 – perioadă în care textul legal citat, aplicabil începând cu data de 1.01.2024, nu are incidenţă.

De altfel, instanţa de trimitere nici nu justifică îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate, arătând, în cuprinsul încheierii de sesizare, faptul că aceasta este obligatorie, situaţie în care afirmă că singura condiţie de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea şi/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, fără a observa tocmai conţinutul preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care face referire la „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile”, regăsit ca atare în dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, ce reprezintă sediul materiei, precum şi la necesitatea clarificării, încă dintr-o etapă incipientă, a unor „chestiuni dificile de drept”.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că instanţa de trimitere este cea care trebuie să demonstreze legătura strânsă dintre chestiunea de drept ridicată şi soluţionarea cauzei, iar în raport cu documentele transmise se observă, cu privire la cea de-a doua sesizare, faptul că problema de drept în discuţie nu vizează practic situaţia reclamantului din cauză, fiind, mai degrabă, o întrebare ipotetică, împrejurare de natură să antreneze inadmisibilitatea demersului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va conchide în sensul că mecanismul proactiv al unificării jurisprudenţiale prin intermediul hotărârii prealabile nu poate fi declanşat, impunându-se respingerea sesizărilor conexate, ca inadmisibile.