ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 275/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 3.009/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.803/117/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 14 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 2.803/117/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă din interpretarea art. 9 alin. (2 2 ) și (3), art. 21 alin. (8), art. 22 alin. (4) și (4 2 ) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 47 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că: a) se oferă o prerogativă șefului cu competență de gestiune a resurselor umane de a decide încadrarea (atât la angajare, cât și la definitivare) polițistului în funcții de execuție fie echivalente cu gradul profesional deținut, fie mai mari cu cel mult trei trepte față de gradul deținut de acesta?; b) încadrarea în funcțiile superioare de execuție cu cel mult trei trepte depinde de alocațiile bugetare, conform art. 47 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, respectiv de existența funcției superioare în cadrul instituției angajatoare? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 360/2002) " Art. 9. - (...) (2 2 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), pentru reducerea deficitului de polițiști în structurile Ministerului Afacerilor Interne, pot fi încadrate direct sau transferate din instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, pe funcții de execuție vacante de polițist, persoane cu studii corespunzătoare cerințelor postului și care îndeplinesc condițiile legale. (3) Pentru unele funcții pot fi încadrați direct sau transferați din instituțiile publice de apărare și siguranță națională specialiști cu studii corespunzătoare cerințelor postului și care îndeplinesc condițiile legale. (...) Art. 21. - (...) (8) Persoanei care dobândește statutul de polițist prin transfer, potrivit art. 9 alin. (2 2 ) sau (3), i se acordă gradul profesional în funcție de pregătirea sa și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului. Încadrarea polițistului se face în funcția minimă prevăzută de lege corespunzătoare gradului profesional acordat, pe o perioadă de probă de 6 sau 12 luni, în raport cu categoria din care face parte și cu gradul profesional acordat. (...) Art. 22. - (...) (4) Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au. (...) (4 2 ) După definitivarea în profesie, polițistul este încadrat în funcție în condițiile alin. (4)."

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 500/2002) " Art. 47. - (...) (3) Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 26 mai 2023, cu nr. 2.803/117/2023, reclamantul a solicitat, în numele și pentru un membru de sindicat, obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Cluj la încadrarea membrului respectiv în funcția de ofițer specialist I (electronist), ca urmare a definitivării sale în profesie, începând cu 13 ianuarie 2023, precum și la plata diferențelor salariale dintre funcția de ofițer specialist I electronist și ofițer I în care a fost încadrat, de la data încadrării și până la data emiterii dispoziției de numire în funcția de ofițer specialist I.

În motivare, reclamantul a susținut că membrul de sindicat a fost admis la concursul organizat pentru ocuparea funcției de ofițer specialist I electronist din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, prin încadrare din sursă externă. Prin dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean Cluj din 20 decembrie 2021, membrul de sindicat a fost numit însă în funcția de ofițer I electronist subcomisar, contrar poziției pentru care a candidat la concurs și cu nerespectarea prevederilor art. 21 și art. 22 alin. (4 2 ) din Legea nr. 360/2022, în condițiile în care a desfășurat activitățile specifice postului de ofițer specialist I. Reclamantul a solicitat încadrarea pe funcția de ofițer specialist I, ca urmare a definitivării în profesie, începând cu 13 ianuarie 2023.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În apărare, a susținut că a efectuat încadrarea în concordanță cu statul de organizare și că art. 22 alin. (4 2 ) din Legea nr. 360/2022 conferă prerogativa șefului cu competența de gestiune a resurselor umane de a decide încadrarea polițistului în funcții de execuție fie echivalente cu gradul profesional deținut, fie mai mari cu cel mult trei trepte față de gradele pe care le are polițistul. A mai arătat că pentru numirea în funcții superioare este necesară inclusiv existența alocațiilor bugetare, iar la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj nu există funcția de ofițer specialist principal I. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că sesizarea a fost formulată într-un proces privind stabilirea și plata drepturilor salariale ale membrului de sindicat angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, fiind deci plătit din fonduri publice.

A menționat că există o strânsă legătură între problema de drept invocată și soluționarea pe fond a cauzei prin raportare la apărările pârâtului care susține că încadrarea s-a făcut în funcție de alocațiile bugetare și de inexistența funcției de ofițer specialist I electronist în cadrul instituției, iar postul scos la concurs a fost aferent acestei funcții.

Instanța de trimitere a apreciat că problema de drept prezintă un grad de dificultate de natură să justifice intervenția instanței supreme, dat fiind că dispozițiile legale incidente pot genera două interpretări.

Pe de o parte, se poate susține că încadrarea polițiștilor în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare se poate realiza în grade profesionale egale sau în grade profesionale mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au, atât la accederea în profesie, cât și la definitivare, în funcție de alocațiile bugetare și de existența funcției la nivelul instituției.

Pe de altă parte, se poate susține că, prestând munca aferentă funcției superioare în grad și reținând că aceasta a fost scoasă la concurs, încadrarea trebuie efectuată în mod obligatoriu în această funcție, indiferent de alocațiile bugetare și de inexistența unui post similar în cadrul instituției pârâte.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept și aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere la raport. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere apreciază că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9 alin. (2 2 ) și (3), art. 21 alin. (8), art. 22 alin. (4) și (4 2 ) din Legea nr. 360/2002 coroborat cu art. 47 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 rezultă că încadrarea în funcția superioară nu reprezintă o prerogativă a instituției angajatoare, care are obligația de a dispune astfel, raportat la postul scos la concurs, indiferent de existența alocațiilor bugetare ori a unui post similar în cadrul acesteia. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate a rezultat o singură opinie.

Astfel, s-a apreciat că încadrarea pe funcția superioară nu reprezintă o prerogativă a instituției angajatoare, care are obligația de a dispune astfel, raportat la postul scos la concurs, indiferent de existența alocațiilor bugetare ori a unui post similar în cadrul acesteia.

S-a argumentat că art. 9 alin. (2 2 ) și (3) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu art. 21 alin. (8) din aceeași lege fac referire la cerințele postului, aspect care denotă că, la încadrarea pe post, trebuie să se țină seama de natura specifică a postului pentru care candidatul a concurat și a fost admis. Astfel, după definitivarea în profesie, încadrarea are loc în funcția aferentă postului ocupat prin concurs, fără a fi impusă vreo condiție referitoare la verificarea alocațiilor bugetare sau existența unui post similar în cadrul instituției angajatoare. Astfel, încadrarea în funcțiile superioare de execuție, cu cel mult trei trepte, nu depinde de alocațiile bugetare, conform art. 47 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, respectiv de existența funcției superioare în cadrul instituției angajatoare.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu au fost identificate decizii relevante cu privire la chestiunea de drept invocată. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

De asemenea, în această procedură Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect încadrarea reclamantului în funcția de ofițer specialist I (electronist), ca urmare a definitivării sale în profesie, începând cu data de 13 ianuarie 2023 și obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Cluj la plata diferențelor salariale dintre funcția de ofițer specialist I electronist, pentru care reclamantul a concurat, și ofițer I pe care a fost încadrat, de la data încadrării acestuia și până la data emiterii dispoziției de numire a reclamantului în funcția de ofițer specialist I.

Astfel, obiectul dedus judecății privește plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reclamantul având calitatea de ofițer de poliție, după ce a fost încadrat în mod direct, din sursă externă, în Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul General al Poliției Române pentru ocuparea de posturi vacante de ofițer de poliție specialitatea "ordine publică - electronist".

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată specializat în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea vizează interpretarea și aplicarea art. 9 alin. (2 2 ) și (3), art. 21 alin. (8), art. 22 alin. (4) și (4 2 ) din Legea nr. 360/2002 coroborat cu art. 47 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, în sensul de a se stabili dacă se oferă o prerogativă șefului cu competență de gestiune a resurselor umane de a decide încadrarea (atât la angajare, cât și la definitivare) polițistului în funcții de execuție, fie echivalente cu gradul profesional deținut, fie mai mari cu cel mult trei trepte față de gradul deținut de acesta și, sub un alt aspect, de a se stabili dacă încadrarea în funcțiile superioare de execuție, cu cel mult trei trepte, depinde de alocațiile bugetare, conform art. 47 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, respectiv de existența funcției superioare în cadrul instituției angajatoare.

Chestiunea de drept supusă dezlegării nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neargumentându-se riscul apariției unei practici judiciare neunitare.

Or, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la "necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării".

Autorul sesizării nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmărește mai degrabă ca instanța supremă să verifice circumstanțele factuale și să aplice legea în scopul soluționării cauzei, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Faptul că sunt prezentate două variante de interpretare, conform cărora angajatorul ar avea o prerogativă de a decide încadrarea în funcții de execuție echivalente cu gradul profesional deținut, fie mai mari cu cel mult trei trepte față de gradul deținut, sau, dimpotrivă, această măsură ar trebui dispusă obligatoriu, ținându-se seama totodată și de necesitatea alocațiilor bugetare, nu înseamnă relevarea unei dificultăți a chestiunii de drept, în absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, ci, dimpotrivă, o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății.

În egală măsură, se constată că titularul sesizării nu lămurește elementele litigiului, în privința căruia solicită dezlegări în drept, în condițiile în care din prezentarea acestora rezultă că pretenția reclamantului s-ar circumscrie situației acestuia de candidat "care a fost declarat admis la concursul organizat prin încadrare directă din sursă externă" și, în același timp, că acesta solicită "încadrarea în funcția de ofițer specialist I, ca urmare a definitivării în profesie începând cu data de 13 ianuarie 2023".

Ca atare, instanța de trimitere trebuie să procedeze la o calificare adecvată a raportului juridic care a învestit-o, în funcție de pretenția concretă formulată, neputând solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul mecanismului promovat, o subrogare în funcția jurisdicțională a judecătorului fondului.

Astfel fiind, este important a se reține că dezlegarea ce poate fi dată prin parcurgerea acestei proceduri trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri a conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, adică a identificării voinței legiuitorului, iar nu una de rezolvare a raporturilor juridice dintre părți, ceea ce presupune, în mod necesar, o aplicare a normei de drept la situația de fapt, pentru că acesta este conținutul funcției jurisdicționale, specifică instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,