Decizia nr. 44/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cadrul Procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 01 martie 2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. - Baroul Bistrița Năsăud, Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud și Consiliul B. ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate nelegalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și a Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B.; -să se dispună anularea Deciziei nr. 321 din 03 martie 2011 sau 2012 emisă de B. și a Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 emisă de Baroul Bistrița Năsăud; -să fie obligate pârâtele să emită și să valideze decizia pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, în calitate de avocat definitiv, să stabilească un termen foarte scurt pentru a putea depune jurământul și să procedeze la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților definitivi ai Baroului Bistrița Năsăud. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că i-a fost vătămat dreptul recunoscut de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv acela de a fi înscris în Tabloul avocaților Baroului Bistrița-Năsăud, în calitate de avocat definitiv. În opinia reclamantului, atât Statutul profesiei de avocat, cât și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. sunt nelegale, pentru că, legea a prevăzut că intrarea în profesie se face cu scutire de examen astfel încât nu se putea stabili peste dispozițiile legale un examen în urma căruia să se respingă cererea sa. Aceste acte contravin și dispozițiilor din Legea nr. 24/2000, cu privire la normele de tehnică legislativă, întrucât nu există o procedură transparentă în baza căreia se verifică cunoștințele candidatului și se adaugă la lege, care prezumă faptul că o persoană care îndeplinește condițiile formale arătate în lege are cunoștințele necesare și, ca atare, poate fi primită fără să promoveze un examen în acest sens. A învederat reclamantul că nu a fost întocmit un regulament de examen, nu a fost afișată și comunicată data la care vor fi afișate baremele de contestare, nu a existat o procedură de contestare a rezultatelor, punctarea răspunsurilor nu a fost făcută de față cu persoana examinată, nu s-a semnat nici un act care să ateste prezența la examen, întrebările adresate și răspunsurile primite. În aprecierea reclamantului se încalcă principiul egalității în fața legii, întrucât unele persoane au fost primite în profesie, altele nu, precum și prevederile art. 14 și 17 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Pârâții B. și Baroul Biștrița-Năsăud au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât soluția adoptată de aceștia în privința cererii reclamantului este conformă cu dispozițiile legale aplicabile în materie. În același timp, pârâta B. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a Baroului Bistrița-Năsăud și excepția prematurității petitelor legate de constatarea nelegalității Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B. și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului B. Bistrița-Năsăud, cu motivarea că reclamantul nu avea vechimea necesară într-una din funcțiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995; funcția deținută de reclamant nu se încadrează în categoriile enunțate de textul legal aflat în discuție iar Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud s-a pronunțat de două ori asupra aceleași cereri, fără a revoca prima decizie. Pârâtul B. Bistrița-Năsăud a mai arătat că regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 902/2010 se aplică tuturor cererilor aflate în curs de soluționare, iar în privința excepției de nelegalitate a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect, întrucât acest text de lege a fost abrogat.

Hotărârea Curții de apel; Prin sentința nr. 492 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. și a B. Bistrița-Năsăud pentru capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 321 din 03 martie 2011 sau 2012 emisă de către Consiliul B. și a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud; - a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud; - a respins excepția de prematuritate a acțiunii; - a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul B., Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud și Baroul Bistrița-Năsăud și în consecință: - a constatat pe cale de excepție nelegalitatea Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B. în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen precum și nelegalitatea art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat (2004) forma în vigoare la 21 martie 2011; - a anulat Decizia nr. 321 din 03 martie 2011 sau 2012 emisă de către Consiliul B.; - a anulat Decizia nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud; - a obligat Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat și la înscrierea reclamantului în tabloul avocaților definitivi. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul A. a formulat în data de 01 septembrie 2010 o cerere adresată Consiliului Baroului Bistrița-Năsăud, prin care a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. Deoarece au existat neclarități în privința calității de consilier juridic definitiv, prin Decizia avocatului raportor nr. 52/2010 s-a respins cererea astfel că, reclamantul a depus o contestație la B. respinsă de Consiliul B. ca rămasă fără obiect prin Decizia nr. 100 din 03 decembrie 2011 pentru că, între timp, Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud a revocat decizia atacată și a dispus ca reclamantul să se prezinte în data de 25 februarie 2011 pentru verificarea cunoștințelor. În urma interviului, prin Decizia nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistrița-Năsăud s-a constatat că petentul A. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar în baza art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat a dispus verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la legislația specifică profesiei de avocat. În urma discuțiilor libere s-a constatat că solicitantul nu posedă cunoștințele necesare pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel că s-a decis respingerea cererii. Reclamantul a contestat această decizie iar prin Decizia nr. 321 din 03 iunie 2011 a Consiliul B. s-a respins ca neîntemeiată contestația, considerându-se că deși reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, textul conține o formulare care nu este imperativă și în baza acesteia în statutul profesiei s-a inserat posibilitatea verificării cunoștințelor solicitantului. S-a arătat și faptul că Hotărârea Consiliului B. nr. 902/2010 nu dispune cu privire ia modul de notare și nu prevede termene, acestea fiind lăsate în competența barourilor. Având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului B. și Consiliului Baroului Bistrița-Năsăud, prima instanță a constatat că excepția este admisibilă din perspectiva capetelor de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 321 din 03 martie 2011, sau probabil 2012 și a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011, întrucât potrivit art. 56 alin. (2) și art. 66 lit. a) din Legea nr. 51/1995, aceste organe sunt emitente ale actelor contestate, fiind necesar a se distinge între persoana juridică de drept public și organul prin care aceasta emite actele necesare desfășurării activității profesionale. Din perspectiva contenciosului administrativ nu are relevanță faptul că acest organ nu are personalitate juridică și capacitate civilă, atât timp cât are capacitate de drept administrativ și conform legii emite astfel de acte. Această excepție nu a fost însă admisă în privința excepției de nelegalitate invocată de același reclamant pentru ca efectele excepției să fie opozabile și persoanei juridice de drept public. Referitor la excepția de prematuritate a acțiunii, s-a reținut că petitele de constatare a nelegalității Hotărârii nr. 902/2010 și a art. 21 alin. (2) din Statut au fost formulate pe cale de excepție, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 și, dat fiind caracterul său de mijloc de apărare într-un proces, nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privitor la plângerea prealabilă. Cu privire la excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 03 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud, s-a reținut că vechimea în profesie a reclamantului a fost stabilită în urma revocării deciziei avocatului raportor, iar Consiliul B. a considerat problema ca fiind tranșată, întrucât prin două Decizii nr. 100 din 03 decembrie 2011 și nr. 321 din 03 martie 2011 (2012) a apreciat că reclamantul are această vechime în profesie. Reclamantul a activat o perioadă de 9 ani, 11 luni și 5 zile din 01 mai 2000 - 06 aprilie 2010 în funcția de consilier juridic, iar începând cu data de 06 aprilie 2010 a activat în cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, în calitate de asistent judiciar, iar conform art. 86 și 87 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, vechimea în funcția de asistent judiciar este considerată vechime în magistratură, fiind luată în considerare conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pentru vechimea necesară în vederea primirii în profesia de avocat fără scutire de examen. Cu privire la excepția de nelegalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, s-a reținut că, deși acest text de lege este în prezent abrogat, această împrejurare nu face ca excepția de nelegalitate să fie fără obiect, din moment ce prevederile în cauză au constituit baza adoptării Hotărârii nr. 902/2010 și a deciziilor atacate prin acțiune. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen organizat conform prevederilor din lege și din statutul profesiei. Prin art. 16 alin. (2) lit. a) și b) se stipulează că, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept; cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Prin urmare, condiția privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat. Așadar, condițiile de primire în profesia de avocat sunt stabilite prin lege, iar statutul, în această privință, trebuie să ia în considerare aspecte care sunt conforme cu legea, în temeiul căreia actul a fost adoptat, respectiv de organizare a examenului, în cazul dispoziției stabilite de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. Astfel, s-a reținut că, din moment ce statutul a prevăzut o verificare a cunoștințelor, verificare care poate fi considerată un examen în contra dispozițiilor legale care stabilesc posibilitatea primirii în profesie fără examen, iar pentru acest examen nu a fost întocmit un regulament de examen, nu a fost afișată și comunicată data la care vor fi afișate baremele de contestare, nu a existat o procedură de contestare a rezultatelor, punctarea răspunsurilor nu a fost făcută de față cu persoana examinată, nu a fost semnat nici un act care să ateste prezența la examen, întrebările adresate și răspunsurile primite, reclamantul poate invoca lipsa de transparență, de claritate și modalitatea arbitrară în contra prevederilor legale a acestei verificări. În egală măsură, s-a apreciat că și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. este nelegală, deoarece prin acest act s-a adoptat "procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen". Această procedură de impunere a unei verificări peste prevederile legale care stabilesc primirea în profesie cu scutire de examen încalcă, la fel ca și art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995. Ca atare, instanța a concluzionat în sensul că, art. 21 alin. (2) din Statut și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. contravin și dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece încearcă adăugarea sau modificarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 51 din 1995, ceea ce contravine dispozițiilor cuprinse în art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, statutul și hotărârea instituind în această privință norme nelegale.

Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței curții de apel au formulat recurs toți pârâții. B. și Consiliul B. au formulat critici atât în privința modului în care s-au soluționat excepțiile de nelegalitate, cât și fondul cauzei. Acești recurenți au susținut că: - modul de soluționare a excepției lipsei calității lor procesuale pasive este lipsit de logică; - instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul a solicitat constatarea nelegalității Hotărârii nr. 902/21010 a Consiliului B. și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat pe cale principală, iar nu pe calea excepției reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004; - din critica precedentă decurge prematuritatea petitelor respective, întrucât nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7din același act normativ; - excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud trebuia admisă, câtă vreme în lipsa unei noi cereri de primire în profesie, consiliul nu se putea pronunța a doua oară, fără a-și revoca prima decizie; de asemenea asimilarea funcției de asistent judiciar cu cea de judecător excede dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. - s-a reținut greșit că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat ori Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului B. ar fi nelegale, în condițiile în care norma cuprinsă în art. 16 alin. (2) din lege conferă organelor B. o marjă de apreciere în cadrul căreia instituirea dreptului consiliilor barourilor de a examina cunoștințele de legislație specifică ale solicitanților nu excede legii; regulamentul nu stabilește reguli de examen, singura referire la verificarea cunoștințelor fiind cuprinsă la pct. 5, în 3 paragrafe. - s-au încălcat dispozițiile art. 25 alin. (2) din lege, în sensul că instanța a ignorat obligativitatea rezolvării situațiilor de incompatibilitate în termen de două luni de la data emiterii deciziei. La rândul lor, Baroul Bistrița Năsăud și Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud au formulat recurs, criticând sentința fondului pentru greșita interpretare și aplicare a legii și invocând dispozițiile art. 307 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Deși legal citați cu mențiunea de a timbra calea de atac exercitată, acești recurenți nu s-au conformat. Ca urmare, nefiind utile cauzei, motivele de recurs nu vor mai fi expuse.

Apărările intimatului A. Prin întâmpinarea înregistrată la 11 noiembrie 2013, intimatul A. a solicitat respingerea tuturor recursurilor, ca nefondate. Reluând situația de fapt, intimatul a punctat că s-a prezentat la data de 10 octombrie 2011 la susținerea interviului pentru verificarea cunoștințelor privind legislația profesiei de avocat dar ulterior a aflat că nu l-a promovat. Modalitatea de organizare a fost netransparentă, neexistând un regulament, un barem, posibilitatea de contestare a baremului iar punctarea a fost arbitrară. Referitor la actele administrative normative atacate, intimatul a arătat că soluția curții de apel este conformă cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 5549/2013, ele derogând de la prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Cât privește critica referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud, intimatul achiesează la aceasta, arătând că reprezintă o recunoaștere a pretențiilor sale. Nici excepția privind lipsa calității procesuale pasive a B. și a Baroului Bistrița Năsăud nu sunt abordate corespunzător în recursul B., manifestându-se inconsecvență față de susținerile făcute la judecata în primă instanță.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Verificând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursurile de față, Înalta Curte constată că recursul declarat de Baroul Bistrița Năsăud și Consiliul Baroului Bistrița Năsăud este netimbrat. Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., acest recurs va fi anulat, ca netimbrat. În privința excepției de tardivitate a recursului declarat de B. împotriva soluției care vizează excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 80/2011 a Baroului Bistrița Năsăud, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acesteia, în raport de împrejurarea că legalitatea deciziei menționate a fost examinată de curtea de apel pe cale principală, iar nu pe calea reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (3) din același act normativ, ci dispozițiile comune ale art. 20 alin. (1), față de care calea de atac a fost exercitată în termen legal. Verificând sentința atacată prin prisma recursului regulat declarat, a apărărilor din întâmpinare și concluzii scrise, a jurisprudenței în materie prezentată de părți, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea parțială a hotărârii judecătorești, în limitele și pentru motivele expuse în continuare. Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, Decizia nr. 80 din 31 octombrie 2011a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și Decizia nr. 321 din 3 martie 2012 (datată eronat de emitent, 2011) a Consiliului B., de respingere a contestației administrative împotriva hotărârii baroului. Refuzul rezolvării favorabile a cererii de primire în profesia de avocat a fost motivat de faptul că solicitantul „nu posedă cunoștințele necesare pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen”; în partea expozitivă a deciziei baroului s-a mai arătat că verificarea s-a realizat pe calea unor „discuții libere” iar soluția administrativă s-a adoptat „cu majoritate de voturi”. În esență, reclamantul a solicitat instanței de fond ca, prealabil examinării legalității refuzului exprimat prin actele administrative indicate, să examineze legalitatea dispozițiilor normative în baza cărora s-a organizat „verificarea cunoștințelor” la care a fost supus. Referitor la excepția de nelegalitate a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și a Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului B. Prima instanță a socotit că ambele reglementări adoptate de organele profesiei de avocat sunt nelegale pentru că derogă de la prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare în perioada de referință, prin aceea că „încearcă adăugarea sau modificarea lor”, instituind o procedură de verificare a cunoștințelor specifice profesiei care nu este prevăzută de lege. Acest punct de vedere nu este împărtășit de Înalta Curte.Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995: „La cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”. În executarea acestei prevederi legale, legislația secundară, reprezentată de Statutul profesiei de avocat adoptat de B. la 25 septembrie 2004 și publicat în M. Of., Partea I nr. 45 din 13 ianuarie 2005, stabilea prin art. 21 alin. (2) că: „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Ulterior, în vederea unei aplicări unitare la nivel național a prevederilor citate, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 B. a adoptat „Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”. Contrar celor reținute de judecătorul de la Curtea de apel, Înalta Curte observă că în contextul în care legiuitorul primar a conferit organelor profesiei de avocat o marjă de apreciere („poate fi primit în profesie”) nu se poate nega de plano dreptul acestora de a institui prin legislația subsecventă o procedură de verificare a cunoștințelor privind „organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Cât privește modalitatea concretă de realizare a acestei „verificări” și respectarea principiului proporționalității ori al justului echilibru care trebuie să existe între interesul public și cel individual, aceasta ține de aplicarea reglementărilor menționate la fiecare caz particular în parte. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 5549/2013, invocată de intimat în susținerea punctului său de vedere reflectă aceeași abordare: și în cauza respectivă instanța de control judiciar a reținut caracterul nefondat al excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, sentința fondului fiind modificată corespunzător. Referitor la modul de soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale pasive; La acest punct, abordarea recurenților este contradictorie pentru că se critică soluția de admitere a excepției, în condițiile în care chiar ei o invocaseră la judecata în primă instanță. Excepția a fost corect soluționată în raport de împrejurarea că în litigiile de contencios administrativ trebuie chemați în judecată emitenții actelor atacate, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică, ceea ce interesează fiind capacitatea de drept public. Referitor la fondul cauzei; Și în această privință dezlegarea curții de apel este corectă; La dosarul cauzei nu există - în afara actelor atacate - nici un document care să ateste modul în care s-a realizat verificarea cunoștințelor intimatului-reclamant. În pofida demersurilor instanței, derulate conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, singurele referiri la procedura care a premers emiterea Deciziei nr. 80 din 31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud sunt cuprinse în chiar această decizie și vizează „discuții libere”, urmate de adoptarea unei hotărâri „cu majoritate de voturi”. În aceste coordonate, apare ca justificată concluzia potrivit căreia refuzul de primire a intimatului în profesie cu scutire de examen, a fost exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, soluția administrativă reflectând o rezolvare abuzivă, arbitrară a cererii. Referitor la condiția vechimii în funcțiile enumerate în lege; Deși formal a respins plângerea prealabilă îndreptată împotriva deciziei baroului, la judecata în primă instanță, B. a invocat „excepția de nelegalitate” a Deciziei nr. 80/31 octombrie 2011 a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud, susținând că intimatul nu putea păși în etapa „verificării cunoștințelor” pentru că, de fapt, nu îndeplinea condiția de vechime în funcțiile limitativ enumerate de legiuitor. Trecând de inadmisibilitatea invocării excepției de nelegalitate cu privire la un act care este atacat și pe cale principală ori de caracterul discutabil al interesului procesual al unei atare apărări, Înalta Curte observă că judecătorul fondului a răspuns corect la problema dacă activitatea de asistent judiciar poate fi valorificată în contextul funcțiilor juridice enumerate de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Într-adevăr, câtă vreme potrivit art. 86 și 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 vechimea în funcția de asistent judiciar este considerată vechime în magistratură, această vechime trebuie luată în considerare la calculul vechimii necesare pentru primirea în profesie cu scutire de examen. Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă împrejurarea că diferența de vechime de 25 zile (pentru restul de 9 ani, 11 luni și 5 zile, cât a îndeplinit funcția de consilier juridic nu s-au făcut astfel de discuții) a fost subiect de dispută într-un stadiu anterior al procedurii, când prin Decizia avocatului raportor nr. 52 din 27 septembrie 2010 i s-a respins cererea pentru ca ulterior, după formularea plângerii prealabile, baroul să-și revoce propria decizie și să-l invite pe intimat „pentru verificarea cunoștințelor la examenul de audit”. Ca urmare, prin Decizia nr. 100 din 3 decembrie 2011, Consiliul B. a respins contestația ca „rămasă fără obiect”. Referitor la cererea de înscriere a intimatului A. în Tabloul avocaților; Contrar primei instanțe, Înalta Curte reține că acest petit este prematur formulat, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, texte legale care au următorul cuprins: Art. 21 alin. (1) : „La înscrierea în barou avocatul depune în fața Consiliului baroului, în cadru solemn, următorul jurământ (…)”. Art. 24 alin. (2): „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”. Câtă vreme înscrierea în tablou este condiționată de parcurgerea unor etape prealabile obligatorii, nu poate fi obligat recurentul-pârât Consiliul Baroului Bistrița Năsăud la înscrierea directă, nemijlocită a reclamantului în tabloul avocaților definitivi.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii excepțiilor de nelegalitate, ca și a capătului de cerere privind înscrierea reclamantului în Tabloul avocaților definitivi, ca prematur formulat. Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței. Ca efect al admiterii recursului B., nu se vor acorda cheltuielile de judecată pretinse de intimat, acesta fiind parte „căzută în pretenții” în sensul art. 274 C. proc. civ.