ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul de dosar x/2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și UNPIR Instanța Superioară de Disciplină, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 44/31.10.2014 pronunțată de UNPIR - Instanța Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014, comunicată cu poșta la data de 20.11.2014, ca netemeinică si nelegală și, pe cale de consecință, respingerea contestatiei formulate de intimata B. S.A. împotriva Deciziei nr. 31/15.07.2014 pronunțate de UNPIR - Filiala București - Instanta Locală de Disciplină în dosarul nr. x/2012, cu consecința menținerii ca legala si temeinică a acestei ultime decizii; cu cheltuieli de judecata Prin sentința civilă nr. 638/09.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 155/23.01.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de reclamantă, casată sentința civilă și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În consecință, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF sub nr. x/2014*. Prin sentința civilă nr. 3327/12.07.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și UNPIR Instanța Superioară de Disciplină; a anulat decizia nr. 44/31.10.2014 emisă de pârâta UNPIR - Instanța Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței civile nr. 3327/12.07.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Instanța Superioară de Disciplină solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii în tot a contestației formulate de reclamanta A. și menținerii ca temeinică și legală a Deciziei nr. 44/2014 emisă de UNPIR - Instanța Superioară de Disciplină. Prin decizia civilă nr. 5607/17.11.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 a fost admis recursul formulat de pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Instanța Superioară de Disciplină împotriva sentinței civile nr. 3327 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2014**.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 117 din 5 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche. nr. 117 din 5 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și U.N.P.I.R.- Instanța Superioara de Disciplină, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. A susținut recurenta - reclamantă că instanța de rejudecare nu a procedat la un examen efectiv al motivelor de nelegalitate a deciziei nr. 44/31.10.2014 pronunțată de Instanța Superioară de Disciplină, în condițiile în care există discrepanțe vădite între considerate și dispozitivul acestei decizii. A arătat că instanța de rejudecare nu a arătat raționamentul propriu pentru care a respins plângerea formulată împotriva deciziei nr. 44/31.10.2014 cu privire la nelegalitatea soluției prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare la I.L.D. Constanța, în condițiile în care această soluție nu își regăsește un fundament juridic și nici o motivare corespunzătoare pentru adoptarea sa. Raportat la dispozițiile art. 8 lit. e) din Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvență, se reține că la lit. e) se prevede în mod expres că aceasta soluționează cererile de strămutare privind soluționarea plângerilor disciplinare sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiției profesionale, or, soluția pronunțată de C.. prin decizia nr. 44/31.10.2014, nu reprezintă altceva decât o soluție de strămutare a dosarului disciplinar la Instanța Locală de Disciplină Constanța și nu orice altă măsură necesară înfăptuirii justiției profesionale. În realitate este vorba despre o hotărâre de strămutare și nu despre orice altă măsură necesară înfăptuirii justiției profesionale, această împrejurarea rezultând din art. 7 din Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvență, text care reglementează competența exclusivă a instanțelor locale de disciplină de soluționare a abaterile disciplinare săvârșite de membrii Uniunii înscriși în cadrul filialelor arondate acesteia pe raza curții de apel aferente. Întrucât recurenta reclamantă este arondată Filialei București a UNPIR, și cum art. 7 din Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvență stabilește o competență exclusivă de soluționare în primă instanță disciplinară a Instanței Locale de Disciplină București, soluția dispusă prin decizia nr. 44/31.10.2014, nu reprezintă altceva decât o soluție de strămutare a cauzei la Instanța Locală de Disciplină Constanța și nu orice altă măsură necesară înfăptuirii justiției profesionale, cum în mod greșit s-a reținut de către instanță. A susținut recurenta - reclamantă că pentru a se putea dispune o măsură de strămutare, chiar și a unei cauze disciplinare, Instanța Superioară de Disciplină trebuia să fie investită cu o astfel de cerere din partea oricărei părți participante la procedura disciplinară, lucru care lipsește cu desăvârșire din întreaga procedură disciplinară. Întrucât Instanța Superioară de Disciplină a dispus o soluție evidentă de strămutare fără să fie învestită de către niciuna din părțile participante la procedura disciplinară cu o astfel de cerere și cum soluția dispusă nu poate fi circumscrisă oricărei alte măsuri necesare înfăptuirii justiției profesionale, hotărârea este netemeinică și lipsită de suport juridic, contrar reținerilor instanței de fond. Totodată, decizia nr. 44/31.10.2014 pronunțată de Instanța Superioară de Disciplină este nelegală întrucât se încalcă competența exclusivă a Instanței Locale de Disciplină București, competență reglementată prin art. 7 Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvență, iar în considerentele acesteia nu se regăsește nicio motivare, referire și/sau temei legal al adoptării soluției de strămutare. Față de argumentele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 117 din data de 05.05.2022 și, reținând cauza spre rejudecare, să se dispună anularea deciziei nr. 44 din 31.10.2014 emisă de UNPIR - Instanța Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014, ca fiind nelegală.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă U.N.P.I.R. - Instanța Superioară de Disciplină a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A apreciat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât s-a reținut în mod corect că s-a trimis cauza spre rejudecare altei instanțe locale de disciplină decât cea care a pronunțat decizia casată, în vederea asigurării unei judecăți temeinice și nepărtinitoare, nefiind vorba despre o strămutare a cauzei.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Împotriva reclamantei, practician în insolvență, administrator judiciar al debitoarei S.C. D. S.R.L., au fost formulate 2 plângeri disciplinare, respectiv de către cetățeanul belgian E. și de către S.C. B. S.A., ambii în calitate de creditori ai debitoarei S.C. D. S.R.L. în dosarul nr. x/2012, fiind constituite dosarele disciplinare nr. x/2012 și y/2012. Instanța Locală de Disciplină București a conexat dosarul nr. x/2012 la dosarul nr. x/2012, iar prin Decizia nr. 31/15.07.2014 a respins plângerile formulate împotriva reclamantei ca nefondate. Prin Decizia nr. 44/31.10.2014 emisă de UNPIR - Instanța Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014, a fost admisă contestația formulată de S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 31/15.07.2014 și s-a trimis dosarul în vederea soluționării pe fond la Instanța Locală de Disciplină Constanța. Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților. O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele. În privința lipsei motivelor pe care se întemeiază sentința recurată, Înalta Curte reține că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt și de drept care au fost supuse judecății în fața sa. Instanța de fond, a analizat cauza în limitele hotărârii de casare, luând act de aspectele dezlegate definitiv prin decizia nr. 5607/17.11.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. De asemenea, a analizat și susținerile recurentei reclamante referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 10088/25.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, iar împrejurarea că argumentele prezentate sunt în contradicție cu cele susținute de reclamantă nu reprezintă o dovadă a nemotivării hotărârii. Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului formulat de reclamantă, în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. Analizând motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta -reclamantă a invocat nemotivarea deciziei nr. 44/31.10.2014 pronunțate de Instanța Superioară de Disciplină cu privire la soluția de strămutare adoptată, precum și încălcarea normelor de competență reglementate prin art. 7 Anexa 4 la Statului privind exercitarea profesiei de practician în insolvență. Reține Înalta Curte că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, textul normativ în discuție vizând esențialmente o potențială neconcordanță a hotărârii primei instanțe cu prevederile legale aplicabile cauzei. Astfel cum s-a arătat la expunerea de la pct. 1 din prezenta hotărâre, prezenta cauză a parcurs trei cicluri procesuale, Înalta Curte reținând că prin decizia de casare nr. 5607/17.11.2021, s-a constatat că decizia nr. 44/31.10.2014 emisă de Instanța Superioară de Disciplină "este suficient motivată, fiind prezentate considerentele pentru care s-a apreciat că se impune trimiterea pentru soluționarea în fond a contestației de către o instanță locală de disciplină (singura măsură dispusă)". De asemenea, s-a menționat că instanța de fond (care a pronunțat soluția casată) "a reținut (corect) că în cauză nu este vorba de o strămutare", însă nu a făcut o analiză a măsurii trimiterii la o altă instanță în raport cu prevederile art. 8 lit. e) din Anexa 4 "Regulament privind procedura disciplinară" a Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență aprobat prin Hotărârea UNPIR nr. 3/2007 republicată, în conformitate cu care Instanța Superioară de Disciplină poate lua "orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiției profesionale". Devin astfel incidente dispozițiile art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul", condiții în care criticile de nelegalitate a deciziei nr. 44/31.10.2014 din perspectiva nemotivării, precum și reiterarea susținerilor potrivit cărora decizia reprezintă doar o soluție de strămutare a cauzei la Instanța Locală de Disciplină Constantă, în mod corect au fost respinse de prima instanță, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție bucurându-se de autoritate de lucru judecat. Potrivit dispozițiilor art. 8 lit. e) din Anexa 4 la Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență: "Instanța superioară de disciplină: "soluționează cererile de strămutare privind soluționarea plângerilor disciplinare sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiției profesionale". Totodată, potrivit art. 66 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 "instanța superioară de disciplină. d) dispune strămutarea plângerilor disciplinare, în condițiile stabilite de Regulamentul privind procedura disciplinară și aplicarea sancțiunilor, sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiției disciplinare". Reține Înalta Curte că recurenta - reclamantă se raportează în mod nejustificat exclusiv la prima teză din dispozițiile enunțate, referitoare la strămutarea procesului, în fapt fiind vorba despre o măsură necesară înfăptuirii justiției disciplinare, privind trimiterea spre rejudecarea fondului plângerii disciplinare unei alte instanțe locale de disciplină decât cea care a pronunțat soluția desființată, operând astfel o prorogare legală de competentă. Referitor la soluția adoptată, se constată că instanța superioară de disciplină a avut în vedere că motivarea Deciziei nr. 44/31.10.2014 s-a limitat doar la considerentele Deciziei nr. 10088/25.11.2013 a Curții de Apel Ploiești astfel că nu a avut loc o verificare a susținerilor contestatorilor și a faptelor și abaterilor reclamate, raportat la necesitatea respectării scopului înființării instanțelor disciplinare, cu respectarea celor statuate de judecătorul - sindic. Prin urmare, în prezentul cadru procesual, instanța de fond, în raport și de dezlegările impuse cu autoritate de lucru judecat prin decizia de casare, a analizat exclusiv legalitatea măsurii adoptate de instanța superioară de disciplină prin care, în temeiul art. 8 lit. e) din Anexa 4 Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență s-a trimis cauza unei alte instanțe disciplinare în vederea bunei "înfăptuiri a justiției disciplinare", pentru asigurarea aparenței de imparțialitate a procedurii, în condițiile în care Instanța Locală de Disciplină București se pronunțase în speță. Înalta Curte constată astfel, că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt în măsură să conducă la reformarea acesteia, iar sentința recurată este dată cu corecta aplicare și interpretare a normelor de drept incidente la circumstanțele de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.