ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5549/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 402 din 1 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta B.M.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a anulat Deciziile nr. 90 din 3 decembrie 2011 și nr. 55 din 21 martie 2011 emise de către pârâți și a obligat Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud la emiterea deciziei de primire a reclamantei în profesia de avocat și la înscrierea acesteia în tabloul avocaților definitivi; de asemenea, a constatat, pe cale de excepție, nelegalitatea Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și a prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat - 2004, forma în vigoare la 3 mai 2010, și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 1.279,3 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și, respectiv, cele ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România contravin prevederilor Legii nr. 51/1995, reglementând condiții suplimentare, care nu se regăsesc în lege, respectiv fiind emise cu depășirea competenței legale, prevăzută de art. 61 lit. d) din Legea nr. 51/1995. Pe fondul cauzei, instanța de judecată a reținut că deciziile contestate sunt nelegale, fiind emise cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud, susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat prin sentință, ci prin încheiere de ședință, cu privire la renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâții Baroul Bistrița-Năsăud și Uniunea Națională a Barourilor din România, că excepția de nelegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă, față de caracterul normativ al actelor contestate, și că măsura supunerii intimatei-reclamante unui interviu scris, pentru primirea în profesia de avocat, își are temeiul legal în dispozițiile legale aplicabile în cauză. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile art. 304 1 din același C. proc.

civ., Curtea constată că recursul fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Cu privire la excepția de nelegalitate Din considerentele sentinței atacate, rezultă că prima instanță a folosit, pentru a realiza examenul de nelegalitate, metoda de interpretare gramaticală a prevederilor legale supuse controlului, ajungând la concluzia că solicitantul are dreptul de a fi primit în profesia de avocat, fără îndatorirea de a parcurge o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor sale profesionale. Metoda de interpretare gramaticală nu este, însă, suficientă pentru a lămuri întru-totul legalitatea normelor din statut și regulament, care sunt dispoziții de drept secundar; în astfel de situații, conținutul prevederilor a căror nelegalitate a fost invocată se impune a fi raportat la conținutul altor prevederi din cuprinsul actului normativ în discuție, care au legătură cu primele, pentru a se ajunge la lămurirea înțelesului acestora.

Interpretarea sistematică presupune, în speță, raportarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 la dispozițiile cuprinse în alin. (1) al aceluiași articol, observându-se, astfel, că dispozițiile legale sus-menționate prevăd, la alin. (1), ca modalitate de primire în profesie, examenul organizat de barou, conform prevederilor legii și ale statutului profesiei și, la alin. (2), o altă modalitate de primire în profesie, cu scutire de examenul prevăzut la alin. (1). Așadar, la cerere, persoanele care îndeplinesc condițiile din art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din lege pot fi primite în profesie, fără susținerea unui examen organizat de barou, conform regulilor stabilite în statut și alte acte secundare.

Rezultă, de aici, că - pentru persoanele care invocă prevederile art. 16 alin. (2) din lege - barourile nu pot organiza un examen, astfel cum acesta este prevăzut la alin. (1) ala aceluiași articol. Interpretarea în acest mod a prevederilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 ne conduce la concluzia că norma conținută de art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, care prevede posibilitatea ca barourile să procedeze la verificarea cunoștințelor pe care persoana ce solicită primirea în profesie, cu scutire de examen, le are cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nu este contrară normei cuprinse în lege. Este firesc, de altfel, ca orice persoană, care dorește să se înscrie într-un barou de avocați și să exercite această profesie, să cunoască modul de organizare și exercitare a profesiei.

În ceea ce privește Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 902/2010, prin care a fost adoptat ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, se va reține că, într-adevăr, prevederile acesteia sunt nelegale, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care condiționează intrarea în vigoare a unui act normativ - cum este cel în discuție, care în terminologia legii aparține categoriei intitulate „actele normative ale autorităților administrative autonome” - de publicarea sa în M. Of.

al României, Partea I. În raport cu aceste considerente, urmează a se constata că excepția de nelegalitate este întemeiată numai în ce privește prevederile acestui din urmă act normativ, sentința atacată urmând a fi modificată în consecință. De asemenea, recursul urmează a fi admis și sentința modificată ca atare cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la un capăt de cerere - înscrierea pe tabloul avocaților definitivi a reclamantei - la care s-a renunțat prin precizarea de acțiune, formulată la data de 29 martie 2012. Or, potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

Judecătorul nu poate, așadar, soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității, prevăzut de dispozițiile legale citate, cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii. Cu privire la fondul cauzei Intimata-reclamantă a adresat Baroului Bistrița-Năsăud o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Prin Decizia nr. 55 din 21 martie 2011, Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud a respins cererea de primire în profesia de avocat, motivând că petenta nu posedă cunoștințele necesare pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, măsura fiind confirmată prin Decizia Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 90 din 3 decembrie 2011, prin care a fost respinsă contestația petentei.

Așa cum s-a arătat mai sus, referitor la excepția de nelegalitate, dispozițiile aplicabile la data formulării de către intimata-reclamantă a cererii de primire în profesie - art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat - aveau următorul cuprins: „La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (…) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”. De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”.

Rezultă din cele arătate mai sus, la paragraful referitor la excepția de nelegalitate, că expresia „poate fi primit în profesie”, utilizată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conține o normă permisivă care conferă autorității competente un drept de apreciere, în limitele căruia aceasta își poate exercita puterea discreționară. Din actele dosarului rezultă că reclamanta a îndeplinit condițiile formale de primire în profesie, însă, „în urma discuțiilor libere” purtate cu aceasta în ședința Consiliului Baroului din data de 25 februarie 2011, „s-a constatat cu majoritate de voturi că solicitanta nu posedă cunoștințele necesare pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen” (Decizia nr. 55 din 21 martie 2011 a Consiliului Baroului Bistrița-Năsăud).

La dosarul cauzei nu se regăsește, însă, dovada susținerii de către intimata-reclamantă a interviului la care recurentul face referire și, deci, nici a constatării obiective că aceasta nu posedă cunoștințele necesare pentru primirea în profesia de avocat. Or, în lipsa unui înscris, care să ateste modul în care baroul a procedat la verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și rezultatul acestei verificări, în mod corect a reținut instanța de fond că deciziile contestate sunt nelegale, soluția urmând a fi menținută cu privire la acest aspect. Referitor la aspectul privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra renunțării la judecată a reclamantei față de pârâții Baroul Bistrița-Năsăud și Uniunea Națională a Barourilor din România prin sentința atacată, se va reține că în mod corect a procedat aceasta, făcând aplicarea dispozițiilor art. 246 alin. (2) C. proc.

civ. De asemenea, în mod corect a procedat instanța de fond, respingând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) și art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din coroborarea cărora rezultă că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, recursul va fi admis și va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și a capătului de cerere privind obligarea pârâtului Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud de a proceda la înscrierea reclamantei în tabloul avocaților definitivi. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Baroului Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței civile nr. 402 din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge, ca nefondată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și înlătură dispoziția privind înscrierea reclamantei B.M.A. în tabloul avocaților, raportat la precizarea de acțiune, făcută de aceasta. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2013. Procesat de GGC - LM