ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2006

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

august 2005, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, trimisă prin declinare de competență

la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.O. a chemat în judecată Baroul Bistrița Năsăud

și Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând anularea actului

administrativ nr. 153 din 25 octombrie 2004, emis de Baroul Bistrița Năsăud,

recunoașterea dreptului său de a exercita profesia de avocat în cadrul Baroului

Bistrița Năsăud și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Printr-o cerere ulterioară, a

precizat obiectul pricinii, și anume, anularea deciziei nr. 29/A din 12

octombrie 2004, a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud și a deciziei nr. 64 din

17 iunie 2005 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, recunoașterea

dreptului de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen și

obligarea pârâtelor, de a-l primi în cadrul Baroului Bistrița Năsăud, ca avocat

definitiv, precum și obligarea acestora, la plata sumei de 6.000 RON, cu titlu

de daune materiale, a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale și la cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen și

stagiu în cadrul Baroului Bistrița Năsăud, depunând actele necesare, precum și taxa

solicitată, dar prin hotărârea Consiliului Baroului din data de 2 octombrie

2004, i s-a respins cererea, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile legale

pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Mai arată că a contestat această

măsură, la Uniunea Națională a Barourilor din România, contestație ce i s-a

respins prin decizia nr. 64 din 17 iunie 2005, cu toate că nu se află în

cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 51/1995 și că împlinește toate

condițiile cerute de legea respectivă.

Menționează că plângerea penală

formulată împotriva sa de Baroul Bistrița Năsăud, a fost respinsă de către

Judecătoria Bistrița.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 765

din 21 noiembrie 2005, a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că a anulat

cele două decizii contestate și a respins cererile referitoare la plata daunelor

materiale, a daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Instanța reține, în motivarea sentinței,

că cele două decizii au avut în vedere temeiuri de fapt care nu se regăsesc în

dispozițiile legale aplicabile, prevăzute de Legea nr. 51/1995, iar motivul de

nedemnitate, prevăzut de art. 13 din lege, nu este aplicabil reclamantului, pentru

că nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de

natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Reține și că instanța nu este

îndreptățită decât să constate că reclamantul îndeplinește condițiile formale,

pentru a fi primit în profesia de avocat, fără examen, prin anularea celor două

decizii, însă nu poate obliga pârâții să-l primească în Baroul Bistrița Năsăud,

ca avocat definitiv, atâta timp, cât nu au fost verificate și celelalte

condiții stabilite de lege și nici nu va acorda daunele materiale și morale, ca

și cheltuielile de judecată pretinse, pentru că nu s-a dovedit existența

pagubei suferite.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, reclamantul și pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România.

Reclamantul susține că instanța

putea și trebuia să oblige pârâții să-l primească și să-l înscrie în Baroul

Bistrița Năsăud, ca avocat definitiv, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, deoarece a îndeplinit toate condițiile prevăzute de lege, pentru a putea

fi primit în profesia de avocat, fără examen, în calitate de avocat definitiv.

Menționează că și în ce privește

daunele morale, sentința este nelegală, pentru că i-au fost afectate

credibilitatea și imaginea publică.

Pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România critică sentința, pentru nelegalitate, considerând că

instanța nu a ținut cont de dreptul pârâtelor de a aprecia dacă reclamantul

întrunește nu numai condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

republicată, dar și cele stabilite prin art. 28 alin. (4) din Statutul

profesiei de avocat [în prezent art. 18 alin. (4) din statut].

Susține că reclamantul a avut o

conduită imorală, exercitând atribuții specifice avocatului în afara formelor

de organizare prevăzute de Legea nr. 51/1995.

Intimata Baroul Bistrița Năsăud a

depus la dosar „Note de ședință”, prin care solicită a se respinge recursul

declarat de reclamant și a se admite celălalt recurs, în sensul casării

sentinței și respingerii în totalitate a acțiunii.

Arată că cererea recurentului-reclamant,

de a fi primit în cadrul Baroului Bistrița Năsăud, ca avocat definitiv, a rămas

fără obiect, deoarece după pronunțarea sentinței, acesta a depus cerere de

reanalizare a cererii de primire în profesia de avocat, fără examen, cerere

admisă de Consiliul Baroului, care a numit o comisie pentru verificarea cunoștințelor

recurentului-reclamant, iar în baza procesului-verbal întocmit de către comisia

de audit, urmează să se hotărască de către Consiliul Baroului, asupra cererii.

A anexat la „Notele de ședință”,

copii de pe cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat reanalizarea

cererii inițiale de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, de pe

procesul-verbal din 6 martie 2006 al Comisiei de audit și de pe lucrarea

întocmită de recurent, cu ocazia verificării cunoștințelor sale privitoare la

profesia de avocat.

Analizând motivele de recurs

invocate, ținând cont de materialul probator administrat și de dispozițiile

legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-reclamant a solicitat să

fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, în cadrul Baroului

Bistrița-Năsăud, ca avocat definitiv, cerere ce i s-a refuzat de către Baroul

Bistrița-Năsăud și de Uniunea Națională a Barourilor din România, prin deciziile

nr. 29 din 12 octombrie 2004, respectiv nr. 64 din 17 iunie 2005.

Susține că a îndeplinit funcția de consilier

juridic o perioadă de 32 ani, că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.

51/1995 și că nu se află în situațiile de incompatibilitate stabilite de

această lege.

Intimata i-a respins cererea, cu

motivarea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru a fi primit

în profesia de avocat, cu scutire de examen, deoarece este pensionat de boală din

sectorul de stat, a fost înscris într-o societate comercială, și-a deschis un

birou de consultanță juridică și reprezentare și că împotriva sa a fost

formulată o plângere penală pentru exercitarea unei meserii fără autorizație.

Recurenta-pârâta a reținut că e neîntemeiată

contestația formulată împotriva Baroului, însușindu-și motivele avute în vedere

de către Barou.

Instanța de fond și-a însușit, în

general, punctul de vedere susținut de recurentul-reclamant și a considerat că

acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată și

completată.

Este adevărat că îndeplinește aceste

condiții, dar noțiunea „poate fi primit în profesie” o interpretează în sensul

că persoana solicitantă care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995, trebuie primită obligatoriu în profesia de avocat,

cu scutire de examen, opinie ce nu poate fi însușită și de către instanța de recurs,

pentru că „poate” nu este tot una cu „trebuie”, cel care decide, având

posibilitatea să aprecieze de la caz la caz, dacă admite sau nu cererea, însă

dreptul de apreciere trebuie să fie corect, nu abuziv.

Dar instanța de fond nu a ținut cont

de faptul că asupra recurentului-reclamant existau puternice dubii în ce

privește moralitatea și demnitatea sa, condiții prevăzute de art. 18 alin. (4) din

Statutul profesiei de avocat.

Astfel, este de necontestat că

împotriva sa a fost promovată o plângere penală de către Baroul Bistrița Năsăud,

prin care era reclamat pentru exercitarea atribuțiilor specifice avocatului, în

afara formelor de organizare stabilite prin Legea nr. 51/1995.

Trebuie reținută și împrejurarea că

în perioada desfășurării acestui proces, recurentul-reclamant s-a adresat cu o

nouă cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere ce i

s-a respins prin decizia nr. 23 din 19 mai 2006 a Consiliului Baroului Bistrița Năsăud, cu motivarea că în urma verificării cunoștințelor cu

privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, s-a constatat că nu

deține cunoștințe minime în acest sens.

Deci, pe de o parte, dubiile

serioase ce există în ce privește moralitatea și demnitatea recurentului-reclamant,

iar pe de altă parte, lipsa unor cunoștințe minime referitoare la organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, sunt motive suficiente care să ducă la

constatarea că nu se impunea ca cererea acestuia de primire în profesia de avocat,

cu scutire de examen, să fie admisă.

De aceea, în temeiul art. 312 și 314 C. proc. civ. și a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de Uniunea

Națională Avocaților din România, va fi casată sentința recurată, iar pe fond, se

va respinge acțiunea formulată de reclamantul C.O., așa cum a fost precizată,

ca neîntemeiată.

Ca o consecință a acestei soluții,

va fi respins recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva aceleiași

sentințe, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Uniunea

Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 765 din 21

noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamantul

C.O. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2006.