ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prima instanță

de fond

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta Z.L.R. a solicitat ca

instanța să dispună în contradictoriu cu U.N.B.R. și Baroul Bistrița Năsăud

anularea Deciziei nr. 751 emisă la 20 martie 2010 de Consiliul U.N.B.R. și pe

cale de consecință și anularea Deciziei nr. 56 din 24 noiembrie 2009 emisă de

Consiliul Baroului Bistrița Năsăud prin care s-a respins solicitarea

petiționarei de a fi înscrisă în Tabloul avocaților definitivi, în cadrul

acestui Barou.

2.

Apărările pârâtelor

Prin

întâmpinare, pârâtul Baroul Bistrița Năsăud a solicitat respingerea acțiunii,

în principal ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, iar

în subsidiar ca nefondată.

Pârâta

Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea acțiunii, în

considerarea faptului că reclamanta și-a valorificat dreptul obținut ca urmare

a promovării examenului în profesie din sesiunea noiembrie 2006,însă, datorită

faptului că nu a înțeles să renunțe la starea de incompatibilitate în termen de

2 luni, așa cum prevede art. 25 alin. (2) din Legea 51/1995, calitatea de

avocat s-a suspendat, fiind trecută pe tabloul avocaților incompatibili.

3.

Soluția instanței de fond

Prin

Sentința nr. 270 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Baroul Bistrița Năsăud, a

admis acțiunea formulată de reclamanta Z.L.R. și în consecință a anulat Deciziile

nr. 56 din 24 noiembrie 2009 și nr. 751 din 20 martie 2010, obligând pârâtul să

recunoască dreptul reclamantei la înscrierea în tabloul avocaților corespunzător

situației „incompatibil”.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că excepția

autorității de lucru judecat nu este întemeiată, având în vedere că în dosarul

invocat de intimate s-a solicitat de către reclamantă anularea unor acte -

decizii emise de pârâți în sensul revocării înscrierii în tabloul avocaților

definitivi, iar în prezentul dosar se atacă refuzul soluționării unei cereri

adresate intimaților și respectiv nepunerea în executare a deciziei de primire

în avocatură.

În ceea ce privește

fondul cauzei, prima instanța a reținut în esență că din analiza Regulamentului

cadru - art. 2 alin. (2), a Legii 51/1995 - art. 14, art. 21 și art. 27, reiese

că cel care a fost primit în profesia de avocat se poate prevala de decizia de

primire și înscrie în tabloul avocaților, respectiv tabloul avocaților

incompatibili sau definitivi, iar în condițiile unei situații de incompatibilitate,

cel în cauză dacă nu își rezolvă situația de incompatibilitate, în termen de

două luni, încetează a mai profesa, întrucât decizia de primire în avocatură nu

își mai poate produce efectele.

Concluzionând,

instanța de fond a apreciat că după promovarea examenului de admitere în

profesia de avocat, persoana în cauză poate fi înscrisă în tabloul avocaților definitivi

și respectiv suspendată, astfel că neînscrierea reclamantei în tabloul

avocaților,în considerarea faptului că este incompatibilă, nu reprezintă un

refuz nejustificat.

II.

Instanța de recurs

Împotriva

acestei sentințe, au declarat recurs pârâta U.N.B.R. și pârâtul Baroul Bistrița

Năsăud.

1.

Criticile pârâtei U.N.B.R.

Recurenta – pârâtă U.N.B.R.

a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în drept

dispozițiile art. 304

1

și 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., arătând că prin

soluția pronunțată prima instanță a acordat mai mult decât a cerut intimata –

reclamantă, care a solicitat numai anularea actelor administrative reprezentate

de Decizia nr. 56 din 24 noiembrie 2009 a Baroului Bistrița Năsăud și Decizia nr. 751 din 20 martie 2010 a Consiliului U.N.B.R., însă instanța a obligat pârâtul

(fără a preciza care dintre aceștia) să recunoască dreptul reclamantei la

înscrierea în tabloul corespunzător situației „incompatibil”, ceea ce excede cadrului

procesual cu care a fost învestită instanța de judecată, nefiind determinat

subiectul obligației, respectiv pârâtul căruia îi revine sarcina de a o duce la

îndeplinire.

Recurenta - pârâtă a

susținut că deși s-a reținut corect situația de fapt, s-a aplicat greșit legea

la soluționarea cauzei.

A învederat recurenta

că intimata - reclamantă a promovat examenul de admitere în profesia de avocat în

sesiunea din noiembrie 2006, rezultatele fiind validate pe 8 decembrie 2006,

iar prin Decizia nr. 18 din 22 ianuarie 2007 s-a dispus înscrierea acesteia pe

tabloul avocaților din cadrul Baroului Bistrița Năsăud, însă prin Decizia nr. 58

din 13 aprilie 2007 s-a revocat decizia de primire în profesie, întrucât

intimata nu a renunțat la incompatibilitate în termen de 2 luni de la data

comunicării acestei decizii, așa cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995.

S-a arătat că prin Sentința

nr. 497/2007 Curtea de Apel Cluj a admis contestația intimatei împotriva Deciziei

de revocare nr. 58/2007, însă prin decizia Î.C.C.J. nr. 1271/2008 s-a admis

recursul Baroului Bistrița Năsăud și al U.N.B.R., s-a modificat în tot sentința

atacată și s-a respins irevocabil contestația intimatei.

Recurenta a susținut

că în 21 septembrie 2009 intimata - reclamantă Z.L.R. a solicitat cu cererea

înregistrată sub nr. 190/2009 să fie înscrisă ca avocat definitiv în Baroul

Bistrița Năsăud, în temeiul art. 24 alin. (2) din Regulamentul privind

organizarea examenului de admitere în profesia de avocat, adoptat prin decizia Consiliului

U.N.B.R. din 22 septembrie 2007, însă aceasta a procedat greșit formulând o

nouă cerere de intrare în barou, deoarece ar fi trebuit numai să facă dovada

stării de incompatibilitate, fapt care i-ar fi permis să fie trecută pe lista

avocaților definitivi, solicitarea acesteia din cererea nr. 190 din 2009 fiind

lipsită de obiect.

S-a concluzionat că

prima instanță, deși recunoaște că intimatei trebuie să i se aplice statutul de

incompatibil, totuși anulează Deciziile 56/2009 și 751/2010 care priveau

respingerea cererii de înscriere ca avocat definitiv și nu refuzul de înscriere

în tabelul avocaților incompatibili.

Baroul Bistrița Năsăud

Recurentul - pârât Baroul

Bistrița Năsăud a  criticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie susținând că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut,

deoarece intimata - reclamantă a solicitat prin cererea de chemare în judecată a

se dispune înscrierea ei pe tabloul avocaților definitivi din Baroul Bistrița -

Năsăud, în timp ce instanța prin hotărârea recurată a obligat recurentul să

recunoască dreptul intimatei de a fi înscrisă în tabloul avocaților

incompatibili, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ.

Recurentul a mai

învederat că soluția Curții de Apel consacră o situație imposibilă din punct de

vedere legal și faptic, în sensul că o persoană poate profesa avocatura și

poate exercita în același timp o altă funcție (cea de asistent judiciar la Tribunalul Bistrița Năsăud în cazul intimatei - reclamante), timp de două luni, până când se

hotărăște pe care dintre profesii o va continua, ceea ce contravine

prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303 din 2004, potrivit cărora funcția

ocupată de intimată în prezent, de asistent judiciar, este incompatibilă cu

„orice alte funcții publice sau private” .

S-a arătat că prin Decizia

1271/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a precizat condiționarea înscrierii

intimatei ca avocat definitiv pe tabloul avocaților, de renunțarea la starea de

incompatibilitate, însă  intimata prin cererea înregistrată sub nr. 190 din 21

septembrie 2009 și-a reiterat solicitarea de a fi înscrisă pe tabloul

avocaților definitivi, fără a face dovada renunțării la orice stare de

incompatibilitate, situația sa fiind identică cu cea din 2007, asupra căreia

instanța supremă s-a pronunțat în mod irevocabil, așa încât în mod corect

cererea sa a fost respinsă atât de Baroul Bistrița - Năsăud prin Decizia nr. 56

din 24 noiembrie 2009, menținută prin Decizia 751 din 20 martie 2010 a U.N.B.R., solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii reclamantei.

3.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată

următoarele:

A) Cu privire la

recursul formulat de Baroul Bistrița – Năsăud:

Recurentul - pârât  a

fost citat cu mențiunea de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru de 2

lei și timbru judiciar de 0,15 lei, potrivit dovezii de îndeplinire a

procedurii de citare de la fila 20 dosar recurs.

Art. 20 (1) din Legea

nr. 146/1997 republicată prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, conform alin. (3) din același

text.

Cum recurentul -

pârât nu și-a îndeplinit obligația de a timbra cererea de recurs până la

termenul de judecată din 2 martie 2011, Înalta Curte urmează a anula recursul

pârâtului pentru netimbrare.

B) Cu privire la

recursul formulat de pârâta U.N.B.R.:

Prima critică formulată

de recurentă, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în

sensul că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut este corectă,

deoarece intimata – reclamantă nu a solicitat în acțiunea cu care a investit

instanța de contencios, ca vreunul dintre pârâții U.N.B.R. sau Baroul Bistrița

Năsăud să fie obligat să o înscrie în Tabloul privind avocații incompatibili, ci

să fie trecută pe Tabloul avocaților definitivi, prin soluția pronunțată Curtea

de Apel Cluj depășindu-și astfel limitele investirii și încălcând prevederile art.

129 alin. (6) C. proc. civ.

Și cea de-a doua critică

formulată de recurenta – pârâtă U.N.B.R. este corectă, deoarece prin Decizia nr.

1271 din 26 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat cu

putere de lucru judecat că pentru înscrierea intimatei – reclamante ca „avocat

definitiv pe tabelul avocaților, aceasta trebuie să renunțe la starea de

incompatibilitate, în termen de 2 luni, ceea ce nu a făcut, continuând

activitatea de asistent judiciar” - (pag. 4 alin. (2) din decizie), contrar prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 24 din Regulamentul privind

organizarea examenului de primire în profesia de avocat, sancțiunea

nerespectării acestei obligații de nerenunțare la starea de incompatibilitate fiind

reglementată de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Intimata – reclamantă

nu a probat că a renunțat la funcția de asistent judiciar nici până la data

înregistrării cererii nr. 190 din 21 septembrie 2009 la Baroul Bistrița Năsăud, prin care a reiterat solicitarea de a fi înscrisă pe Tabloul

avocaților definitivi și nici până la data soluționării prezentului recurs,

astfel încât subzistă motivele existente din anul 2007, când intimata -

reclamantă a formulat pentru prima dată o astfel de cerere, ca urmare a

promovării examenului de primire în profesia de avocat, din noiembrie 2006,

asupra cărora instanța supremă s-a pronunțat, statuând că nu poate exercita profesia

de avocat în condițiile în care se află într-o situație de incompatibilitate.

Deși textul art. 25

alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată vizează data de la care se produc

efectele deciziile de primire în profesia de avocat și anume „de la data

încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2

luni de la emiterea deciziei”, din art. 15 lit. f) coroborat cu art. 28 al

Statutului profesiei de avocat rezultă că una dintre condițiile ce trebuie

îndeplinite pentru a fi primit în această profesie, este aceea a inexistenței unei

stări de incompatibilitate.

Prin urmare, în cazul

în care  persoana  nu renunță la starea de incompatibilitate, chiar dacă a fost

admisă la examenul de intrare în profesia de avocat, nu poate fi primită în

această profesie decât după ce face dovada încetării stării de

incompatibilitate, ceea ce în speță nu s-a întâmplat nici măcar până la judecarea

recursului, intimata - reclamantă continuând să îndeplinească funcția de asistent

judiciar la Tribunalul Bistrița Năsăud.

Pe de altă parte, în

nici un caz nu poate fi dispusă înscrierea acesteia pe tabloul avocaților incompatibili,

deoarece din interpretarea gramaticală și teleologică a art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 51/1995 republicată rezultă că înscrierea în acest tablou nu se poate

face decât pentru avocații definitivi sau stagiari care au figurat în tabloul

anual întocmit de Baroul Local, conform art. 24 din lege, iar în cursul

exercitării profesiei acestora a intervenit un motiv de incompatibilitate dintre

cele reglementate de art. 15 din lege sau art. 28 din Statutul profesiei de

avocat, ori intimata - reclamantă nu se afla în această situație, deoarece potrivit

Deciziei 1271/2008 a Î.C.C.J. nu a fost înscrisă în Tabloul avocaților

definitivi.

În concluzie, pentru

a-și valorifica dreptul de a fi primită în profesia de avocat ca urmare a

promovării examenului din noiembrie 2006, intimata - reclamantă nu trebuia

decât să solicite trecerea în această profesie, făcând dovada încetării stării

de incompatibilitate,așa cum de altfel s-a reținut în decizia menționată

anterior.

de recurs

Astfel fiind, în

temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

pârâtei U.N.B.R. și va modifica în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea

reclamantei ca nefondată și va anula pentru netimbrare recursul pârâtei U.N.B.R.

în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., intimata - reclamantă va fi obligată să plătească recurentei -

pârâte U.N.B.R. 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de

avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Uniunea Naționala a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 270

din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Anulează recursul

declarat de Baroul Bistrița Năsăud ca netimbrat.

Obligă intimata -

reclamantă la 800 lei cheltuieli de judecată către recurenta U.N.B.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2011.