ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1271/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 august 2007,

reclamanta Z.L.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul

Bistrița - Năsăud, să se anuleze Decizia nr. 229 din 28 iunie 2007 emisă de

Consiliul U.N.B.R. și a Deciziei nr. 58 din 13 aprilie 2007 emisă de Consiliul

Baroului Bistrița – Năsăud și să se dispună trecerea reclamantei în Tabloul

avocaților incompatibili.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 497

din 18 octombrie 2007, a admis acțiunea, a anulat deciziile contestate și a

dispus trecerea reclamantei în Tabloul avocaților incompatibili.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, prin deciziile contestate, reclamantei i s-a înlăturat

calitatea de avocat definitiv dobândită conform normelor legale specifice

avocaturii și reglementărilor specifice profesiei, cu toate că, inițial,

primirea în profesie, cât și înscrierea în tabloul avocaților definitivi nu au

fost condiționate de rezolvarea stării de incompatibilitate.

S-a mai reținut că

dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu presupun

pierderea ireversibilă a calității de avocat, ci declararea avocatului

definitiv, inițial admis la concurs, validat concursul, nominalizat și consolidat

ca atare, ca fiind incompatibil, cu consecința trecerii acestuia pe tabloul

avocaților incompatibili.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții U.N.B.R. și Baroul Bistrița – Năsăud, formulând

aceleași critici.

Recurenții au susținut că

statuarea instanței de fond în sensul că reclamanta – intimată putea dobândi

calitatea de avocat în condițiile în care nu a renunțat la calitatea de

asistent judiciar, este contrară prevederilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.

S-a mai susținut că

înscrierea unui candidat direct pe tabloul avocaților incompatibili nu este

legal posibilă și că, prin deciziile atacate, petentei nu i s-a anulat dreptul

câștigat, cum greșit a reținut instanța de fond, în cazul său fiind aplicabile

prevederile art. 24 din Regulamentul privind organizarea examenului de primire

în profesia de avocat.

Recursurile sunt întemeiate

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Intimata – reclamantă Z.L.R.

a participat la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea noiembrie

2006, la Baroul Bistrița – Năsăud, examen pe care l-a promovat și a fost

primită în profesie.

La data promovării

examenului de admitere în profesia de avocat, cât și ulterior, după validarea rezultatului

și primirea sa în profesie, reclamanta îndeplinea funcția de asistent judiciar

în cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, fiind deci incompatibilă pentru

înscrierea în Tabloul avocaților din Baroul Bistrița - Năsăud.

Conform art. 14 lit. a) din

Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu

activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.

Consiliul Baroului Bistrița

- Năsăud, prin Decizia nr. 58 din 1 aprilie 2007, în mod corect a revocat

decizia în baza căreia reclamanta a fost înscrisă ca avocat definitiv de la 26

ianuarie 2007, având în vedere că potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

republicată, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire

în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de

incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei.

Astfel, pentru ca decizia de

primire în profesia de avocat să-și producă efectele și reclamanta să fie

înscrisă ca avocat definitiv pe tabloul avocaților, aceasta trebuia să renunțe

la starea de incompatibilitate, în termen de 2 luni, ceea ce nu a făcut,

continuând activitatea de asistent judiciar.

În cazul nerenunțării la

starea de incompatibilitate în cel mult două luni de la data comunicării

deciziei de primire în profesia de avocat, art. 15 lit. j) din Statutul

profesiei de avocat prevede că sancțiunea aplicabilă este cea prevăzută de art.

24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Față de cele ce preced,

recursurile sunt întemeiate urmând să fie admise și se va modifica sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Văzând prevederile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., intimata – reclamantă va fi obligată să plătească

cheltuielile de judecată recurentei – pârâte U.N.B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Baroul Bistrița – Năsăud și U.N.B.R. împotriva sentinței civile nr. 497

din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

și, în fond, respinge acțiunea reclamantei Z.L.R. ca neîntemeiată.

Obligă intimata la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei către recurenta U.N.B.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2008.