ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3480/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

20 ianuarie 2011 pe rolul Curți de Apel Cluj reclamantul L.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Baroul Bistrița-Năsăud și Uniunea Națională a

Barourilor din România suspendarea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de

Baroul Bistrița-Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de

Consiliul U.N.B.R., până la soluționarea în mod irevocabil al prezentului

litigiu.

Reclamantul L.I. a arătat că sunt

întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și art. 2

alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine

justificat precum și prevenirea unei pagube iminente.

A arătat reclamantul în raport cu art.

27 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, aprecierea asupra demnității

avocatului se face de către Consiliul Baroului în consens cu dispozițiile

legale, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești de

condamnare. Față de aceste dispoziții, Decizia nr. 25/2010 emisă de Baroul Bistrița

Năsăud, a fost adoptată cu mult peste acest termen legal. Mai mult decât atât,

reclamantul a adus la cunoștința Baroului Bistrița-Năsăud faptul că a survenit

această condamnare, prin cererea de reînscriere pe Tabloul Avocaților și de

ridicare a stării de incompatibilitate, înregistrată la acest Barou la data de

09 iunie 2010, iar decizia de încetare a calității de avocat din data de 21

iulie 2010 a fost dată peste termenul de 15 zile prevăzut de textul enunțat.

Sub acest aspect, a precizat că în

situația în care nu ar fi solicitat înscrierea pe Tabloul Avocaților, Baroul

Bistrița-Năsăud nu ar fi adoptat nici până la această dată decizia de încetare

a calității de avocat al reclamantului. Cu alte cuvinte, în propria cerere de

reîncadrare pe Tabloul Avocaților, Baroul Bistrița-Năsăud i s-a creat o

situație mult mai grea decât aceea pe care o avea dacă nu solicita reînscrierea

pe tablou.

S-a apreciat de asemenea că

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., nu face parte din

categoria celor care, în accepțiunea legii, aduc atingere profesiei de avocat.

A mai arătat reclamantul că măsura

încetării calității de avocat a fost luată împotriva reclamantului în mod

discriminatoriu.

În raport cu dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, a considerat reclamantul că această

condiție subzistă atât în ce privește existența unui prejudiciu material viitor

și previzibil cât și sub aspectul perturbării previzibile grave a funcționării

cabinetului de avocat pe care-1 reprezintă.

Prin încheierea din data de 8

februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei

nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și a Deciziei nr. 919

din 10-11. decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii din cadrul Uniunii

Naționale a Barourilor din România.

Pentru a pronunța această hotărârea,

Curtea a reținut că din conținutul dispozițiilor art. 14 corelat cu art. 15 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ,

trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui act

administrativ, parcurgerea procedurii administrativ prealabile (în ipoteza

cererii de suspendare fundamentată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004),

sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului

administrativ (ipoteza suspendării prevăzute de art. 15 din Legea nr.

554/2004), prezenta și dovada existentei unui caz bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente.

În concret, pentru analiza condiției

privitoare la existenta cazului bine justificat s-a apreciat că este necesar să

se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ din litigiu.

Curtea făcând un examen de aparentă a

legalității actului administrativ contestat cât și a deciziei ce-l confirmă

prin prisma motivelor evocate oral de reclamant și dezvoltate ulterior pe calea

notelor de ședință, a reținut că actele ce fac obiectul cererii de suspendare

nu sunt susceptibile să satisfacă exigența impusă de lege.

Cu privire la cea de a doua condiție,

prevenirea unei pagube iminente, s-a reținut că nici aceasta nu este

îndeplinită.

Curtea a constatat că legea cere ca și

condiție a existenței pagubei iminente perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cabinetul de avocat și avocatul

însuși nu poate fi asimilat cu o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004 și nici că acesta ar desfășura un serviciu

public în sensul dat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. m) din aceeași lege.

Curtea a avut în vedere înscrisurile

depuse în probațiune din care rezultă că în exercitarea profesiei de avocat

recunoscută de pârâte anterior adoptării actelor administrative obiect al

litigiului de față, reclamantul a încheiat diferite contracte de consultanță,

care nu presupun o activitate în timp ori prestații succesive și se presupune

că prestația la care s-a obligat a fost executată

uno ictu

la data

încheierii respectivelor convenții, în lipsă de stipulații contrare.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs L.I. solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii

atacate și admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010

emisă de Baroul Bistrița Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10 noiembrie 2010

emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Raportat la modalitatea în care prima

instanță a înțeles să abordeze problema cazului bine justificat, recurentul a

înțeles să aducă critici încheierii atacate, atât în ceea ce privește

legalitatea soluției adoptate cât și în ceea ce privește temeinicia acesteia.

Cu privire la legalitate, se arată că

judecătorii fondului au ignorat susținerea recurentului privind aplicarea

sancțiunii încetării calității de avocat cu ocazia ridicării stării de

incompatibilitate, contrar dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995,

susținerea potrivit căreia aprecierea asupra demnității avocatului se face în

termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești de

condamnare, precum și susținerea referitoare la calitatea de subiect activ al

infracțiunii de luare de mită, calitate ce nu poate fi întrunită în persoana

avocatului.

Or, a constatat recurentul că instanța

de fond a ales un singur argument dintre cele prezentate și la o analiză în

aparență a concluzionat că acesta nu ar fi de natură să creeze un dubiu cu

privire la legalitatea actului.

Cu privire la temeinicie se critică

soluția primei instanțe ca fiind prea rigidă și simplistă în justificarea așa

numitului dubiu sau aparență asupra legalității.

Cu privire la paguba iminentă se

arată, contrar susținerilor instanței de judecată, că și condiția pagubei

iminente este îndeplinită în prezenta cauză, cel puțin sub aspectul creării

prin actele atacate a unui prejudiciu material viitor și previzibil.

Examinând sentința atacată în raport

de actele și lucrările dosarului și având în vedere concluziile

reprezentantului intimatei Uniunea Națională a Barourilor din România

referitoare la faptul că prin sentința nr. 243 din 14 aprilie 2011, Curtea de

Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul L.I. și a anulat Decizia

nr. 25 din data de 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și Decizia nr.

919 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., Înalta Curte urmează a

respinge recursul ca lipsit de interes, în considerarea următoarelor argumente.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ, reclamantul

L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Bistrița Năsăud și Uniunea

Națională a Barourilor din România suspendarea executării Deciziei nr. 25 din

21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița-Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie

2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în temeiul

dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

O primă precizare ce se impune a fi

făcută este aceea că Legea nr. 262/2007 a indicat în mod expres că suspendarea

executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,

în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru

motivele prevăzute la art. 14 din acest act normativ.

Noua reglementare a Legii nr. 554/2004

face cuvenitele precizări în legătură cu caracterul cererii de suspendare și

perioada în care aceasta poate fi făcută, pentru a se înlătura în acest mod

orice dubiu. Astfel, cererea de suspendare poate fi formulată odată cu acțiunea

principală în anulare sau printr-o acțiune separată, dar numai până la momentul

soluționării fondului.

Referitor la efectele hotărârii de

suspendare se rețin următoarele.

Dacă actul administrativ a fost

suspendat în condițiile art. 14, se înțelege că urmare a soluției instanței de

fond chiar dacă în dispozitivul acesteia nu se prevede în mod expres, devin

incidente prevederile alin.

(I)

ale art. 14 împlinindu-se

termenul până la care a fost pronunțată suspendarea. Dacă instanța de fond este

sesizată pentru prima dată cu cererea de suspendare, ca un petit al acțiunii

principale, suspendarea nu se poate dispune decât până la soluționarea acțiunii

de fond.

Curtea de Apel Cluj prin sentința nr.

243 din 14 aprilie 2011 a decis admiterea acțiunii formulată de reclamant și a

dispus anularea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul

Bistrița-Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de

Consiliul U.N.B.R.

În aceste condiții, având în vedere că

lipsirea de interes a prezentului recurs a survenit ca urmare a pronunțării

instanței de fond în sensul anulării celor două decizii anterior menționate,

Înalta Curte urmează a-l respinge în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.I.

împotriva încheierii din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal. ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie 2011.