ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3480/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2011 pe rolul Curți de Apel Cluj reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Bistrița-Năsăud și Uniunea Națională a Barourilor din România suspendarea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița-Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., până la soluționarea în mod irevocabil al prezentului litigiu. Reclamantul L.I. a arătat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat precum și prevenirea unei pagube iminente.

A arătat reclamantul în raport cu art. 27 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, aprecierea asupra demnității avocatului se face de către Consiliul Baroului în consens cu dispozițiile legale, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești de condamnare. Față de aceste dispoziții, Decizia nr. 25/2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud, a fost adoptată cu mult peste acest termen legal. Mai mult decât atât, reclamantul a adus la cunoștința Baroului Bistrița-Năsăud faptul că a survenit această condamnare, prin cererea de reînscriere pe Tabloul Avocaților și de ridicare a stării de incompatibilitate, înregistrată la acest Barou la data de 09 iunie 2010, iar decizia de încetare a calității de avocat din data de 21 iulie 2010 a fost dată peste termenul de 15 zile prevăzut de textul enunțat.

Sub acest aspect, a precizat că în situația în care nu ar fi solicitat înscrierea pe Tabloul Avocaților, Baroul Bistrița-Năsăud nu ar fi adoptat nici până la această dată decizia de încetare a calității de avocat al reclamantului. Cu alte cuvinte, în propria cerere de reîncadrare pe Tabloul Avocaților, Baroul Bistrița-Năsăud i s-a creat o situație mult mai grea decât aceea pe care o avea dacă nu solicita reînscrierea pe tablou. S-a apreciat de asemenea că infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., nu face parte din categoria celor care, în accepțiunea legii, aduc atingere profesiei de avocat. A mai arătat reclamantul că măsura încetării calității de avocat a fost luată împotriva reclamantului în mod discriminatoriu.

În raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, a considerat reclamantul că această condiție subzistă atât în ce privește existența unui prejudiciu material viitor și previzibil cât și sub aspectul perturbării previzibile grave a funcționării cabinetului de avocat pe care-1 reprezintă. Prin încheierea din data de 8 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11. decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Pentru a pronunța această hotărârea, Curtea a reținut că din conținutul dispozițiilor art. 14 corelat cu art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrativ prealabile (în ipoteza cererii de suspendare fundamentată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004), sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului administrativ (ipoteza suspendării prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004), prezenta și dovada existentei unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În concret, pentru analiza condiției privitoare la existenta cazului bine justificat s-a apreciat că este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. Curtea făcând un examen de aparentă a legalității actului administrativ contestat cât și a deciziei ce-l confirmă prin prisma motivelor evocate oral de reclamant și dezvoltate ulterior pe calea notelor de ședință, a reținut că actele ce fac obiectul cererii de suspendare nu sunt susceptibile să satisfacă exigența impusă de lege. Cu privire la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, s-a reținut că nici aceasta nu este îndeplinită. Curtea a constatat că legea cere ca și condiție a existenței pagubei iminente perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cabinetul de avocat și avocatul însuși nu poate fi asimilat cu o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și nici că acesta ar desfășura un serviciu public în sensul dat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. m) din aceeași lege. Curtea a avut în vedere înscrisurile depuse în probațiune din care rezultă că în exercitarea profesiei de avocat recunoscută de pârâte anterior adoptării actelor administrative obiect al litigiului de față, reclamantul a încheiat diferite contracte de consultanță, care nu presupun o activitate în timp ori prestații succesive și se presupune că prestația la care s-a obligat a fost executată uno ictu la data încheierii respectivelor convenții, în lipsă de stipulații contrare.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs L.I. solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Raportat la modalitatea în care prima instanță a înțeles să abordeze problema cazului bine justificat, recurentul a înțeles să aducă critici încheierii atacate, atât în ceea ce privește legalitatea soluției adoptate cât și în ceea ce privește temeinicia acesteia.

Cu privire la legalitate, se arată că judecătorii fondului au ignorat susținerea recurentului privind aplicarea sancțiunii încetării calității de avocat cu ocazia ridicării stării de incompatibilitate, contrar dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, susținerea potrivit căreia aprecierea asupra demnității avocatului se face în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești de condamnare, precum și susținerea referitoare la calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, calitate ce nu poate fi întrunită în persoana avocatului. Or, a constatat recurentul că instanța de fond a ales un singur argument dintre cele prezentate și la o analiză în aparență a concluzionat că acesta nu ar fi de natură să creeze un dubiu cu privire la legalitatea actului.

Cu privire la temeinicie se critică soluția primei instanțe ca fiind prea rigidă și simplistă în justificarea așa numitului dubiu sau aparență asupra legalității. Cu privire la paguba iminentă se arată, contrar susținerilor instanței de judecată, că și condiția pagubei iminente este îndeplinită în prezenta cauză, cel puțin sub aspectul creării prin actele atacate a unui prejudiciu material viitor și previzibil. Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului și având în vedere concluziile reprezentantului intimatei Uniunea Națională a Barourilor din România referitoare la faptul că prin sentința nr. 243 din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul L.I.

și a anulat Decizia nr. 25 din data de 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și Decizia nr. 919 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca lipsit de interes, în considerarea următoarelor argumente. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Bistrița Năsăud și Uniunea Națională a Barourilor din România suspendarea executării Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița-Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

O primă precizare ce se impune a fi făcută este aceea că Legea nr. 262/2007 a indicat în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru motivele prevăzute la art. 14 din acest act normativ. Noua reglementare a Legii nr. 554/2004 face cuvenitele precizări în legătură cu caracterul cererii de suspendare și perioada în care aceasta poate fi făcută, pentru a se înlătura în acest mod orice dubiu. Astfel, cererea de suspendare poate fi formulată odată cu acțiunea principală în anulare sau printr-o acțiune separată, dar numai până la momentul soluționării fondului.

Referitor la efectele hotărârii de suspendare se rețin următoarele. Dacă actul administrativ a fost suspendat în condițiile art. 14, se înțelege că urmare a soluției instanței de fond chiar dacă în dispozitivul acesteia nu se prevede în mod expres, devin incidente prevederile alin. (I) ale art. 14 împlinindu-se termenul până la care a fost pronunțată suspendarea. Dacă instanța de fond este sesizată pentru prima dată cu cererea de suspendare, ca un petit al acțiunii principale, suspendarea nu se poate dispune decât până la soluționarea acțiunii de fond. Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 243 din 14 aprilie 2011 a decis admiterea acțiunii formulată de reclamant și a dispus anularea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița-Năsăud și a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R.

În aceste condiții, având în vedere că lipsirea de interes a prezentului recurs a survenit ca urmare a pronunțării instanței de fond în sensul anulării celor două decizii anterior menționate, Înalta Curte urmează a-l respinge în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.I. împotriva încheierii din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.