ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5780/2011

Prin acțiunea

formulată, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul

Bistrița-Năsăud și Uniunea Națională a Barourilor din România, suspendarea

Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița-Năsăud și a Deciziei

nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., până la

soluționarea în mod irevocabil a prezentului litigiu.

Prin Încheierea din

data de 8 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei

nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și a Deciziei nr. 919

din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din

România.

Împotriva acestei

încheieri de ședință a declarat recurs L.I., solicitând admiterea recursului,

desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de suspendare a Deciziei

nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistrița Năsăud și a Deciziei nr. 919

din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din

România.

Prin Decizia nr. 3480

din 15 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins recursul declarat de L.I. împotriva

Încheierii din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut că această cale de atac este

lipsită de interes, urmare a faptului că, prin Sentința nr. 243 din 14 aprilie

2011 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului L.I. și au fost

anulate cele două acte administrative aflate în discuție.

Împotriva acestei

Decizii a formulat cerere de revizuire recurentul L.I., invocând ca temei

juridic prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu

prevederile art. 327, raportat la art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuentul solicită

încuviințarea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, în

sensul admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din 8 februarie 2011

a Curții de Apel Timișoara, cu consecința suspendării celor două acte

administrative aflate în discuție.

Examinând cererea de

revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și

al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de

revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cazul judecării unei cereri

de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază”.

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege,

fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și

împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului

în fond.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a

desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din interpretarea

logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul ca

lipsit de interes, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de

revizuire, în pricina de față.

Astfel, hotărârea a

cărei revizuire se solicită, prin care a fost respins recursul ca lipsit de

interes, nu face parte dintre hotărârile care evocă fondul, astfel că în cazul

de față nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322

C. proc. civ.

Pe de altă parte, în

accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisuri doveditoare

noi sunt cele care existau la data judecății și care au fost reținute de partea

potrivnică, ori nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părții.

Astfel, printre

condițiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire se numără și aceea ca

înscrisul să nu fi fost cunoscut și folosit în proces, pentru că, în caz

contrar, cercetarea lui în cadrul revizuirii ar încălca puterea de lucru

judecat a hotărârii.

De asemenea, este

necesar ca înscrisul să fie determinant, adică apt să conducă la pronunțarea

unei soluții contrare celei atacate.

În cauză, revizuentul

a indicat, ca înscrisuri noi în accepțiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., două

cereri de recurs înregistrate la data de 25 și respectiv 23 mai 2011, formulate

de către Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bistrița Năsăud

împotriva Sentinței civile nr. 243/2011, sentință prin care cele două acte

administrative care fac obiectul litigiului au fost anulate. A arătat

revizuentul că, dacă instanța de recurs ar fi avut cunoștință de acestea,

probabil ar fi apreciat ca justificat interesul recurentului în suspendarea

efectelor acestor acte administrative până la finalizarea litigiului prin

pronunțarea unei soluții de admitere a recursului.

Cu privire la

cererile de recurs invocate ca și înscrisuri noi, Înalta Curte apreciază că,

deși acestea existau la data pronunțării Deciziei nr. 3480 din 15 iunie 2011 de

către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 106/33/2011/a1,

revizuentul nu se poate prevala de faptul că nu ar fi avut cunoștință de împrejurarea

că împotriva hotărârii de fond s-ar fi declarat recurs de către pârâți,

deoarece instanța i-ar fi comunicat actele procedurale la o altă adresă.

Astfel, instanța apreciază că, deși revizuentul a

arătat faptul că înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire au

ajuns în posesia sa, cu totul întâmplător, doar la data de 16 iunie 2011 și că

astfel nu i se poate reține o conduită procesuală culpabilă prin faptul că la

termenul din 15 iunie 2011 nu a încunoștiințat instanța de recurs de existența

lor, acesta nu a dovedit „împrejurarea mai presus de voința părților",

datorită căreia nu le-a prezentat instanței.

De asemenea, Înalta

Curte apreciază că în cauza dedusă judecății nu au intervenit modificări în

materialul probator pe care s-a sprijinit instanța de control judiciar în

Dosarul nr. 106/33/2011/a1, modificări care ar fi influențat hotărârea ce s-a

bazat pe acel material probator.

Având în vedere

considerentele prezentate anterior, precum și caracterul limitativ al

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă fără putință de tăgadă

inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de L.I. împotriva Deciziei nr. 3480 din 15 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - DG