ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1005/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 153 din 18 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamanta C.L.M. împotriva pârâtului Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România și a dispus suspendarea executării hotărârilor

nr. X din 11 septembrie 2010 și nr. X bis din 11 septembrie 2010 emise de

pârât, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în anulare a

menționatelor hotărâri.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești a fost promovat recurs de către pârât care a solicitat,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței

atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare.

În dezvoltarea căii

extraordinare de atac, recurentul a prezentat un istoric al litigiului dedus

judecății și a enunțat, în esență, principalele argumente care pledează în

favoarea legalității actelor administrative contestate, astfel că nu se impunea

admiterea cererii de suspendare formulată de partea adversă.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca

lipsit de obiect, anexând în plus hotărârea nr. Y din 10 decembrie 2010 emisă

de recurenta-pârâtă.

În cadrul

concluziilor scrise aflate la dosar, recurenta Uniunea Națională a Barourilor

din România a invocat că cererea de suspendare a celor două acte administrative

aflate în discuție a rămas fără obiect, solicitând acordarea cheltuielilor de

judecată ocazionate de prezentul litigiu de contencios administrativ.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., dar și al art. 20 și art. 28

din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, admiterea recursului, având

în vedere considerentele care vor fi relevate în continuare:

Mai precis, instanța

de control judiciar constată că este incident motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunțată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

Din proba cu

înscrisuri administrată în faza recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ.,

rezultă că recurentul-pârât a emis la data de 10 decembrie 2010 hotărârea nr. Y

prin care, la art. 3, a dispus că hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a

Barourilor din România nr. X din 11 septembrie 2010 și nr. X bis din aceeași

dată se anulează.

Față de această

situație de fapt, de concluziile părților, de efectele produse de instituția

anulării unor acte administrative (ex tunc și ex nunc), Înalta Curte apreciază

că nu mai are relevanță cercetarea și că se impune admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate, în sensul că va respinge cererea de suspendare

ca rămasă fără obiect. În acest context, nu trebuie ignorat faptul că hotărârea

judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi

supusă recursului, în temeiul art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.

20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul recurs are ca obiect

sentința nr. 513 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

În altă ordine de

idei, aplicabilitatea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. implică ideea de culpă

procesuală a părții care a pierdut procesul.

Însă, în litigiul de

față, intimata-reclamantă nu are o asemenea culpă, de vreme ce în recursul

administrativ prealabil au fost anulate cele două acte administrative

contestate și solicitate a fi suspendate în baza art. 14 din Legea nr.

554/2004.

În consecință, Înalta

Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România împotriva

sentinței nr. 513 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de

acordarea a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

februarie

2011.