ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2851/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România – Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Baroul Vaslui - Consiliul Baroului Vaslui a solicitat: - anularea în totalitate a Deciziei nr. 661/2009 a Consiliului U.N.B.R. – U.N.B.R., cât și a actelor și operațiunilor administrative în legătură cu aceasta care sunt sau nu sunt comunicate-raport etc.; - anularea în totalitate a Deciziei nr. 2912009 a Consiliului Baroului Vaslui - Baroul Vaslui, necomunicată, cât și anularea actelor, operațiunilor administrative efectuate în temeiul acesteia – raportul întocmit de consilierul T.C.

la 06 mai 2009; - anularea în totalitate a Deciziei nr. 30/2009 a Consiliului Baroului Vaslui; - anularea în totalitate a Deciziei nr. 31/2009 a Consiliului Baroului Vaslui; - recunoașterea dreptului vătămat, a interesului legitim privind încetarea stării incompatibilității prevăzute de art. 14 lit. a), implicit a încetării suspendării calității de avocat potrivit art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/ 1995 și a încetării suspendării exercițiului profesiei de avocat potrivit art. 49 lit. a) din Statutul profesiei de avocat, stare de incompatibilitate înscrisă în Tabloul Avocaților Incompatibili din Baroul Vaslui la 17 ianuarie 2008, pentru activitate salarizată în afara profesiei de avocat; - recunoașterea dreptului vătămat, a interesului legitim privind reînscrierea pe Tabloul Avocaților cu Drept de Exercitare a profesiei de avocat - avocat definitiv, pentru exercitarea profesiei de avocat, potrivit art. 24 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 51/1995, începând cu 18 mai 2009, data comunicării deciziilor; - recunoașterea calității de avocat definitiv, potrivit art. 19 din Legea nr. 51/1995, recunoașterea dreptului de a fi înscrisă în Tabloul Avocaților - avocați definitivi, potrivit art. 23 din Legea nr. 51/1995; - recunoașterea dreptului la vechime în profesia de avocat, avocat definitiv,

începând cu 18 mai 2009 și în continuare până la comunicarea deciziei de reînscriere în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei de avocat, cu efectuarea actelor administrative prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statut - avocat definitiv, drept recunoscut de Codul muncii, Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

Obligarea pârâților să efectueze mențiunile legale la Casa de Asigurări a Avocaților, potrivit art. 63 lit. t) din Legea nr. 51/1995, art. 304, 306, 307 din Statutul profesiei de avocat; 9. Obligarea pârâților, Consiliul Baroului Vaslui - Baroul Vaslui de a ridica starea de incompatibilitate, ca urmare a încetării stării de incompatibilitate, prevăzută de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, implicit a încetării suspendării calității de avocat și a încetării suspendării exercițiului profesiei de avocat (art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/1995 și art. 49 lit. a) din Statut), potrivit atribuțiilor stabilite de art. 53 alin. (2) lit. f) și a) din Legea nr. 51/1995 cât și îndeplinirea actelor, operațiunilor legale de aceasta; 10. Obligarea pârâților, Consiliului Baroului Vaslui - Baroul Vaslui de a emite decizia de reînscriere pe tabloul avocaților, cu drept de exercitare a profesiei de avocat, cât și a celorlalte acte, operațiuni administrative prevăzute de lege și statut, potrivit art. 24 alin. (1) teza a II-a art. 53 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 și Statut.

Reînscrierea în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei de avocat, începând cu 18 mai 2009, data comunicării deciziilor nr. 3012009 și 3112009 ale Consiliului Baroului Vaslui. Obligarea pârâților de a reactualiza lunar reînscrierea și înscrierea sa în Tabloul Avocaților cu drept de exercitare a profesiei de avocat, Tablou care se comunică lunar U.N.B.R., potrivit art. 44 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat și Legea nr. 51/1995; 11. Obligarea Baroului Vaslui și Consiliul Baroului Vaslui de a îndeplini înscrierea anuală în Tabloul Avocaților - avocați definitivi în continuare, cât și celelalte acte, operațiuni administrative prevăzute de lege și statut, anularea mențiunilor privind radierea din Tablourile aflate în evidența sa și înregistrate la U.N.B.R., cu datele și respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 23 din Legea nr. 51/1995.

Obligarea la înscrierea în continuare, anual, permanentă - cu aplicarea și a dispozițiilor art. 44 alin. (1) alin. (2), art. 44 alin. (6), art. 45 din Statutul profesiei de avocat în Tabloul Avocaților - avocați definitivi - cu înscrierea sa comunicată U.N.B.R. anual, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat. 11. Obligarea U.N.B.R. - Consiliul U.N.B.R., de anulare a mențiunilor privind radierea din tablourile avocaților prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statut, înregistrate lunar și anual la U.N.B.R. și reînscriere în toate Tablourile pe care le are, cu efectuarea operațiunilor, actelor administrative legale în toate tablourile aflate în evidența sa, cu respectarea dispozițiilor, prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

12. Obligarea pârâților, în solidar, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la plata despăgubirilor morale și materiale, a sumelor cu titlu de costuri și cheltuieli: a) daune materiale: în cuantum de 32.150 lei/an, începând cu 18 mai 2009, până la data comunicării deciziei de reînscriere în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei de avocat definitiv; b) daune morale: în cuantum ce va fi apreciat de instanța de judecată, estimativ 5000 euro/an, începând cu 18 mai 2009, până la data comunicării deciziei de reînscriere; c) daune-cu titlu de costuri și cheltuieli în cuantum de 1000 euro, cheltuieli cu ocazia procedurilor efectuate de autoritatea administrativă a profesiei de avocat.

Ulterior, reclamanta a arătat că modifică acțiunea inițială sub aspectul obiectului, menționând că solicită suspendarea executării actelor administrative, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. Totodată a solicitat completarea cadrului procesual pasiv, arătând că înțelege a chema în judecată și Consiliul Baroului Vaslui și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. În acest sens, reclamanta a depus la dosarul cauzei cererea modificatoare, rectificând pe acest exemplar natura cererii, anume modificatoare, iar nu completatoare, cum era redactată inițial. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 7879/ 2/2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 246 C. proc.

civ., a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Baroul Vaslui și Consiliul Baroului Vaslui. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că În raport cu cererea modificatoare depusă de reclamantă, instanța a reținut că obiectul acțiunii cu care reclamanta a înțeles a învesti instanța de judecată îl constituie exclusiv suspendarea actelor administrative, conform voinței exprimate a reclamantei. Prin cererea înregistrată la instanță la data 11 martie 2011, reclamanta a renunțat la judecată în Dosarul nr. 7879/2/2010, având ca obiect suspendarea executării actelor administrative, cererea fiind semnată olograf de către reclamantă.

Având în vedere cererea de renunțare la judecată a reclamantei M.V., față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ. Instanța a reținut că reclamanta nu poate reveni asupra declarației sale de renunțare la judecată și, implicit, continuarea judecății nu mai este posibilă, întrucât cererea de renunțare la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, iar, față de caracterul irevocabil al actului unilateral, revenirea asupra manifestării de voință nu este posibilă.

Cu privire la cererea reclamantei depusă la dosarul cauzei la data de 08 aprilie 2011 (fila 534), în sensul că nu a putut citi cererea de renunțare la judecată întrucât și-a pierdut ochelarii de vedere, astfel că, deși a semnat-o, nu avea cunoștință de conținutul acesteia, instanța a reținut că este irelevantă, eroarea la care se refera reclamanta fiind rezultatul exclusiv al culpei proprii de a semna un act al cărui conținut nu îl cunoștea, cu atât mai mult cu cât are pregătire juridică. 3. Recursul formulat de reclamanta M.V. împotriva Încheierii din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Recurenta consideră că instanța de fond a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, a luat act de ceea ce nu s-a cerut, a avut în vedere motive străine de voința părții, a încălcat și a aplicat greșit legea. Se susține împrejurarea că acțiunea precizată în anularea actelor administrative nu a fost retrasă și că împotriva voinței reclamantei pentru continuarea judecării acțiunii, s-a luat act de renunțarea la judecată. Prin cererea depusă la 12 aprilie 2011 recurenta-reclamantă a arătat că acțiunea în anularea actelor administrative este menținută și stăruie în continuarea judecării acesteia. Prima instanță a trecut peste voința și stăruința reclamantei de continuare a judecății și a creat eroarea asupra substanței procesului, conform art. 953 C. civ.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinite prevederile art. 246 C. proc. civ., renunțarea este un act juridic irevocabil. Cererea de renunțare la judecată poate fi revocată doar în situația în care se constată că la momentul încheierii actului au existat vicii de consimțământ constând în eroare, dol sau violență, potrivit art. 953 și următoarele C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1.1. Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc.

civ. a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantă. Prin aceeași încheiere, prima instanță a constatat că obiectul acțiunii îl constituie exclusiv suspendarea actelor administrative, deoarece reclamanta și-a modificat acțiunea inițială, fără să mai ceară anularea actelor administrative. S-a mai reținut că prin cererea înregistrată la 11 martie 2011, reclamanta a renunțat la judecata cererii de suspendare a executării actelor administrative și că partea nu poate reveni asupra declarației sale de renunțare la judecată și că, implicit, continuarea judecății nu mai este posibilă. 1.2. Teza avansată de prima instanță este greșită, deoarece ne aflăm în prezența unui act juridic unilateral care nu mai poate fi retras (decât în anumite condiții), numai după ce judecătorul a luat act prin încheiere, conform art. 246 C. proc.

civ., de existența acestuia. Până în momentul în care se pronunță încheierea prevăzută de art. 246 C. proc. civ., partea poate să-și retragă cererea de renunțare la judecată. Nu există nicio dispoziție legală care să prevadă contrariul, precum nu există niciun principiu de drept care să contrazică cele reținute de prezenta instanță de recurs. Astfel, prima instanță avea obligația să ia act de cererea de retragere a renunțării la acțiune și să soluționeze pricina. 1.3. În ceea ce privește obiectul acțiunii, deoarece prin încheierea recurată s-a statuat și asupra acesteia, iar recursul privește și pronunțarea asupra cererii de modificare/ completare de acțiune, urmează a se expune și considerentele ce privesc obiectul cererii.

Se reține că prin cererea depusă la 1 martie 2011 (fila 251), reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziilor atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea actelor administrative. Din conținutul cererii rezultă astfel că, reclamanta a înțeles să își completeze acțiunea inițială și că din eroare, în momentul depunerii acesteia a tăiat cu pixul cuvântul completare și a scris modificare. Din conduita ulterioară a reclamantei reiese în mod clar că aceasta nu a intenționat să își modifice obiectul acțiunii în sensul în care a apreciat judecătorul fondului. 2. Față de acestea, fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, se va casa încheierea recurată și se va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.V. împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 7879/2/2010. Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecării la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.