ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2851/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2851/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâții Uniunea

Națională a Barourilor din România – Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor

din România și Baroul Vaslui - Consiliul Baroului Vaslui a solicitat:

- anularea în

totalitate a Deciziei nr. 661/2009 a Consiliului U.N.B.R. – U.N.B.R., cât și a

actelor și operațiunilor administrative în legătură cu aceasta care sunt sau nu

sunt comunicate-raport etc.;

- anularea în

totalitate a Deciziei nr. 2912009 a Consiliului Baroului Vaslui - Baroul

Vaslui, necomunicată, cât și anularea actelor, operațiunilor administrative

efectuate în temeiul acesteia – raportul întocmit de consilierul T.C. la 06 mai

2009;

- anularea în

totalitate a Deciziei nr. 30/2009 a Consiliului Baroului Vaslui;

- anularea în

totalitate a Deciziei nr. 31/2009 a Consiliului Baroului Vaslui;

- recunoașterea

dreptului vătămat, a interesului legitim privind încetarea stării

incompatibilității prevăzute de art. 14 lit. a), implicit a încetării

suspendării calității de avocat potrivit art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/ 1995

și a încetării suspendării exercițiului profesiei de avocat potrivit art. 49 lit.

a) din Statutul profesiei de avocat, stare de incompatibilitate înscrisă în

Tabloul Avocaților Incompatibili din Baroul Vaslui la 17 ianuarie 2008, pentru

activitate salarizată în afara profesiei de avocat;

- recunoașterea

dreptului vătămat, a interesului legitim privind reînscrierea pe Tabloul

Avocaților cu Drept de Exercitare a profesiei de avocat - avocat definitiv,

pentru exercitarea profesiei de avocat, potrivit art. 24 alin. (1) teza întâi

din Legea nr. 51/1995, începând cu 18 mai 2009, data comunicării deciziilor;

- recunoașterea

calității de avocat definitiv, potrivit art. 19 din Legea nr. 51/1995,

recunoașterea dreptului de a fi înscrisă în Tabloul Avocaților - avocați

definitivi, potrivit art. 23 din Legea nr. 51/1995;

- recunoașterea

dreptului la vechime în profesia de avocat, avocat definitiv, începând cu 18

mai 2009 și în continuare până la comunicarea deciziei de reînscriere în

Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei de avocat, cu efectuarea

actelor administrative prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statut - avocat

definitiv, drept recunoscut de Codul muncii, Legea nr. 51/1995 și Statutul

profesiei de avocat. Obligarea pârâților să efectueze mențiunile legale la Casa de Asigurări a Avocaților, potrivit art. 63 lit. t) din Legea nr. 51/1995, art. 304,

306, 307 din Statutul profesiei de avocat;

pârâților, Consiliul Baroului Vaslui - Baroul Vaslui de a ridica starea de

incompatibilitate, ca urmare a încetării stării de incompatibilitate, prevăzută

de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, implicit a încetării suspendării

calității de avocat și a încetării suspendării exercițiului profesiei de avocat

(art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/1995 și art. 49 lit. a) din Statut), potrivit

atribuțiilor stabilite de art. 53 alin. (2) lit. f) și a) din Legea nr. 51/1995

cât și îndeplinirea actelor, operațiunilor legale de aceasta;

pârâților, Consiliului Baroului Vaslui - Baroul Vaslui de a emite decizia de

reînscriere pe tabloul avocaților, cu drept de exercitare a profesiei de

avocat, cât și a celorlalte acte, operațiuni administrative prevăzute de lege

și statut, potrivit art. 24 alin. (1) teza a II-a art. 53 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 51/1995 și Statut. Reînscrierea în Tabloul avocaților cu drept de exercitare

a profesiei de avocat, începând cu 18 mai 2009, data comunicării deciziilor nr.

3012009 și 3112009 ale Consiliului Baroului Vaslui. Obligarea pârâților de a

reactualiza lunar reînscrierea și înscrierea sa în Tabloul Avocaților cu drept

de exercitare a profesiei de avocat, Tablou care se comunică lunar U.N.B.R.,

potrivit art. 44 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat și Legea nr. 51/1995;

Baroului Vaslui și Consiliul Baroului Vaslui de a îndeplini înscrierea anuală

în Tabloul Avocaților - avocați definitivi în continuare, cât și celelalte

acte, operațiuni administrative prevăzute de lege și statut, anularea

mențiunilor privind radierea din Tablourile aflate în evidența sa și

înregistrate la U.N.B.R., cu datele și respectarea dispozițiilor prevăzute de art.

23 din Legea nr. 51/1995. Obligarea la înscrierea în continuare, anual,

permanentă - cu aplicarea și a dispozițiilor art. 44 alin. (1) alin. (2), art. 44

alin. (6), art. 45 din Statutul profesiei de avocat în Tabloul Avocaților -

avocați definitivi - cu înscrierea sa comunicată U.N.B.R. anual, cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat.

11.

Obligarea U.N.B.R. - Consiliul U.N.B.R., de anulare a mențiunilor privind

radierea din tablourile avocaților prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statut,

înregistrate lunar și anual la U.N.B.R. și reînscriere în toate Tablourile pe

care le are, cu efectuarea operațiunilor, actelor administrative legale în

toate tablourile aflate în evidența sa, cu respectarea dispozițiilor, prevăzute

de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

pârâților, în solidar, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la

plata despăgubirilor morale și materiale, a sumelor cu titlu de costuri și

cheltuieli:

a) daune materiale:

în cuantum de 32.150 lei/an, începând cu 18 mai 2009, până la data comunicării

deciziei de reînscriere în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a

profesiei de avocat definitiv;

b) daune morale: în

cuantum ce va fi apreciat de instanța de judecată, estimativ 5000 euro/an,

începând cu 18 mai 2009, până la data comunicării deciziei de reînscriere;

c) daune-cu titlu de

costuri și cheltuieli în cuantum de 1000 euro, cheltuieli cu ocazia

procedurilor efectuate de autoritatea administrativă a profesiei de avocat.

Ulterior, reclamanta

a arătat că modifică acțiunea inițială sub aspectul obiectului, menționând că

solicită suspendarea executării actelor administrative, în temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004. Totodată a solicitat completarea cadrului procesual pasiv,

arătând că înțelege a chema în judecată și Consiliul Baroului Vaslui și

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. În acest sens, reclamanta

a depus la dosarul cauzei cererea modificatoare, rectificând pe acest exemplar

natura cererii, anume modificatoare, iar nu completatoare, cum era redactată

inițial.

instanței de fond

Prin Încheierea din

12 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 7879/ 2/2010, Curtea de Apel

București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 246

C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta M.V.,

în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România,

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Baroul Vaslui și

Consiliul Baroului Vaslui.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că

În raport cu cererea

modificatoare depusă de reclamantă, instanța a reținut că obiectul acțiunii cu

care reclamanta a înțeles a învesti instanța de judecată îl constituie exclusiv

suspendarea actelor administrative, conform voinței exprimate a reclamantei.

Prin cererea

înregistrată la instanță la data 11 martie 2011, reclamanta a renunțat la

judecată în Dosarul nr. 7879/2/2010, având ca obiect suspendarea executării

actelor administrative, cererea fiind semnată olograf de către reclamantă.

Având în vedere

cererea de renunțare la judecată a reclamantei M.V., față de principiul

disponibilității ce guvernează procesul civil, Curtea de apel a constatat că

sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ.

Instanța a reținut că

reclamanta nu poate reveni asupra declarației sale de renunțare la judecată și,

implicit, continuarea judecății nu mai este posibilă, întrucât cererea de

renunțare la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, iar, față de

caracterul irevocabil al actului unilateral, revenirea asupra manifestării de

voință nu este posibilă.

Cu privire la cererea

reclamantei depusă la dosarul cauzei la data de 08 aprilie 2011 (fila 534), în

sensul că nu a putut citi cererea de renunțare la judecată întrucât și-a

pierdut ochelarii de vedere, astfel că, deși a semnat-o, nu avea cunoștință de

conținutul acesteia, instanța a reținut că este irelevantă, eroarea la care se

refera reclamanta fiind rezultatul exclusiv al culpei proprii de a semna un act

al cărui conținut nu îl cunoștea, cu atât mai mult cu cât are pregătire

juridică.

de reclamanta M.V. împotriva Încheierii din 12 aprilie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta consideră

că instanța de fond a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, a

luat act de ceea ce nu s-a cerut, a avut în vedere motive străine de voința

părții, a încălcat și a aplicat greșit legea.

Se susține

împrejurarea că acțiunea precizată în anularea actelor administrative nu a fost

retrasă și că împotriva voinței reclamantei pentru continuarea judecării

acțiunii, s-a luat act de renunțarea la judecată.

Prin cererea depusă

la 12 aprilie 2011 recurenta-reclamantă a arătat că acțiunea în anularea

actelor administrative este menținută și stăruie în continuarea judecării

acesteia.

Prima instanță a trecut

peste voința și stăruința reclamantei de continuare a judecății și a creat

eroarea asupra substanței procesului, conform art. 953 C. civ.

formulate de intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România

Prin întâmpinare,

intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinite

prevederile art. 246 C. proc. civ., renunțarea este un act juridic irevocabil.

Cererea de renunțare

la judecată poate fi revocată doar în situația în care se constată că la

momentul încheierii actului au existat vicii de consimțământ constând în

eroare, dol sau violență, potrivit art. 953 și următoarele C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1.1. Prin Încheierea

din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București – secția contencios administrativ

și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunțarea la

judecată formulată de reclamantă.

Prin aceeași

încheiere, prima instanță a constatat că obiectul acțiunii îl constituie

exclusiv suspendarea actelor administrative, deoarece reclamanta și-a modificat

acțiunea inițială, fără să mai ceară anularea actelor administrative.

S-a mai reținut că

prin cererea înregistrată la 11 martie 2011, reclamanta a renunțat la judecata

cererii de suspendare a executării actelor administrative și că partea nu poate

reveni asupra declarației sale de renunțare la judecată și că, implicit,

continuarea judecății nu mai este posibilă.

1.2. Teza avansată de

prima instanță este greșită, deoarece ne aflăm în prezența unui act juridic

unilateral care nu mai poate fi retras (decât în anumite condiții), numai după

ce judecătorul a luat act prin încheiere, conform art. 246 C. proc. civ., de

existența acestuia.

Până în momentul în

care se pronunță încheierea prevăzută de art. 246 C. proc. civ., partea poate

să-și retragă cererea de renunțare la judecată.

Nu există nicio

dispoziție legală care să prevadă contrariul, precum nu există niciun principiu

de drept care să contrazică cele reținute de prezenta instanță de recurs.

Astfel, prima

instanță avea obligația să ia act de cererea de retragere a renunțării la

acțiune și să soluționeze pricina.

1.3. În ceea ce

privește obiectul acțiunii, deoarece prin încheierea recurată s-a statuat și

asupra acesteia, iar recursul privește și pronunțarea asupra cererii de

modificare/ completare de acțiune, urmează a se expune și considerentele ce

privesc obiectul cererii.

Se reține că prin

cererea depusă la 1 martie 2011 (fila 251), reclamanta a solicitat suspendarea

executării deciziilor atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei privind anularea actelor administrative.

Din conținutul

cererii rezultă astfel că, reclamanta a înțeles să își completeze acțiunea

inițială și că din eroare, în momentul depunerii acesteia a tăiat cu pixul

cuvântul completare și a scris modificare.

Din conduita

ulterioară a reclamantei reiese în mod clar că aceasta nu a intenționat să își

modifice obiectul acțiunii în sensul în care a apreciat judecătorul fondului.

fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ.,

coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, recursul va fi admis, se va casa încheierea recurată și se va

trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.V. împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în

dosarul nr. 7879/2/2010.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza pentru continuarea judecării la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2012.