ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.S.L. a chemat în judecată Consiliul Baroului Cluj și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea actelor administrative emise de: Consiliul Baroului Cluj sub nr. 256 din 11 decembrie 2007 și de Baroul Cluj sub nr. 1875 din 20 iunie 2008. De asemenea, a solicitat repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actelor administrativ susmenționate, cu consecința obligării pârâtului Baroul Cluj să efectueze înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților definitivi.

Prin sentința civilă nr. 58 din 10 februarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Uniunea Națională a Barourilor din România și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Barourilor Cluj și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România dispunând anularea deciziilor nr. 256 din 11 decembrie 2007 și 1875 din 20 iunie 2008 și obligând Baroul Cluj să efectueze înscrierea reclamantei în tabelul avocaților definitivi. Recursul declarat de Consiliul Barourilor Cluj împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5106 din 18 noiembrie 2010. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 318 C. proc.

civ. au formulat contestație în anulare Baroul Cluj și Consiliul Baroului Cluj. Contestatorii au susținut, în esență, că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale deoarece recursul a fost timbrat și instanța de recurs ar fi putut să observe existența copiei de pe ordinul de plată prin care se face dovada că recursul a fost timbrat. S-a mai susținut că, față de lipsa, reprezentantului recurenților și ținând cont că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța era datoare să pună în discuția părților excepția netimbrării și să citeze din nou părțile lipsă pentru a pune concluzii pe excepția invocată. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. În sensul textului citat mai sus „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Sunt, de pildă, astfel de greșeli materiale: anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsește recipisa de plată a taxelor legale de timbru sau respingerea recursului ca tardiv deși a fost depus în termen la poștă dar instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate luând în considerare data înregistrării căii de atac.

În cauză din analiza dosarului de fond nu rezultă că recurenții ar fi timbrat recursul, la dosar neexistând nici o dovadă în acest sens. Faptul că în calea de atac a contestației în anulare contestatorii au depus la dosar extrasele ordinului de plată nu fac dovada că recursul a fost timbrat ci, eventual, că aceștia au omis să depună la dosar dovada timbrajului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 20 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și cele ale art. 9 O.G. nr. 9/1995 privind timbrul judiciar potrivit cărora taxele judiciare se plătesc anticipat iar neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.

Cât privește critica recurentului privind nerespectarea de către instanța de fond a principiului contradictorialității pentru considerentul că a soluționat pricina în lipsa părților și că acestea nu au cerut judecata în lipsă, Curtea reține că acest lucru nu-i poate fi imputat atâta vreme cât recursul trebuia timbrat și taxele respectiv dovezile trebuiau depuse anticipat. În consecință contestația în anulare fiind nefondată, urmează să fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Baroul Cluj și Consiliul Baroului Cluj împotriva deciziei nr. 5106 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.