ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.S.L. a chemat în judecată

Consiliul Baroului Cluj și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din

România, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună

anularea actelor administrative emise de: Consiliul Baroului Cluj sub nr. 256

din 11 decembrie 2007 și de Baroul Cluj sub nr. 1875 din 20 iunie 2008. De

asemenea, a solicitat repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea

actelor administrativ susmenționate, cu consecința obligării pârâtului Baroul

Cluj să efectueze înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților definitivi.

Prin sentința civilă

nr. 58 din 10 februarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Uniunea

Națională a Barourilor din România și a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Consiliul Barourilor Cluj și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor

din România dispunând anularea deciziilor nr. 256 din 11 decembrie 2007 și 1875

din 20 iunie 2008 și obligând Baroul Cluj să efectueze înscrierea reclamantei în

tabelul avocaților definitivi.

Recursul declarat de Consiliul

Barourilor Cluj împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 5106 din 18 noiembrie 2010.

Împotriva acestei decizii,

în temeiul art. 318 C. proc. civ. au formulat contestație în anulare Baroul Cluj

și Consiliul Baroului Cluj.

Contestatorii au susținut,

în esență, că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale deoarece

recursul a fost timbrat și instanța de recurs ar fi putut să observe existența copiei

de pe ordinul de plată prin care se face dovada că recursul a fost timbrat.

S-a mai susținut că, față

de lipsa, reprezentantului recurenților și ținând cont că nu s-a solicitat judecarea

cauzei în lipsă instanța era datoare să pună în discuția părților excepția netimbrării

și să citeze din nou părțile lipsă pentru a pune concluzii pe excepția invocată.

Contestația în anulare

este nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de casare.

În sensul textului citat

mai sus „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea

gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Sunt, de pildă, astfel

de greșeli materiale: anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsește

recipisa de plată a taxelor legale de timbru sau respingerea recursului ca tardiv

deși a fost depus în termen la poștă dar instanța nu a observat recipisa scrisorii

recomandate luând în considerare data înregistrării căii de atac.

În cauză din analiza dosarului

de fond nu rezultă că recurenții ar fi timbrat recursul, la dosar neexistând nici

o dovadă în acest sens.

Faptul că în calea de

atac a contestației în anulare contestatorii au depus la dosar extrasele ordinului

de plată nu fac dovada că recursul a fost timbrat ci, eventual, că aceștia au omis

să depună la dosar dovada timbrajului.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 20 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și cele ale

art. 9 O.G. nr. 9/1995 privind timbrul judiciar potrivit cărora taxele judiciare

se plătesc anticipat iar neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea

cererii.

Cât privește critica recurentului

privind nerespectarea de către instanța de fond a principiului contradictorialității

pentru considerentul că a soluționat pricina în lipsa părților și că acestea nu

au cerut judecata în lipsă, Curtea reține că acest lucru nu-i poate fi imputat atâta

vreme cât recursul trebuia timbrat și taxele respectiv dovezile trebuiau depuse

anticipat.

În consecință contestația

în anulare fiind nefondată, urmează să fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Baroul

Cluj și Consiliul Baroului Cluj împotriva deciziei nr. 5106 din 18 noiembrie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie

2011.