ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.I. a chemat în judecată Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Teleorman, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 315 din 8 martie 2008 a Uniunii Naționale a Barourilor din România și a deciziei nr. 286 din 3 decembrie 2007 a Baroului Teleorman.

Prin sentința nr. 1932 din 7 mai 2009, Curtea de Apel București, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând că susținerile acestuia cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește convocarea și audierea sa cu ocazia aplicării măsurii de suspendare din exercitarea profesiei de avocat sunt neîntemeiate, constatând că la data de 12 octombrie 2007 Consiliul Baroului Teleorman a hotărât convocarea reclamantului pentru data de 23 octombrie 2007, însă acesta nu s-a prezentat, iar prin adresa Baroului Teleorman din 15 octombrie 2007, primită și semnată personal de reclamant la data de 15 octombrie 2007, i s-a adus la cunoștință faptul neachitării contribuțiilor profesionale din luna octombrie 2004. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost anulat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat prin decizia nr. 5377 din 26 noiembrie 2009. Nemulțumit de soluția Înaltei Curți, recurentul-reclamant C.I.

a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.. Contestatorul a susținut, în esență, că înainte de termenul de judecată a solicitat instanței să-i acorde un nou termen iar la data de 8 octombrie 2009 a depus taxă de timbru și timbru judiciar, însă, acestea nu au mai fost înregistrate de către serviciul de registratură al instanței. A mai susținut că, pentru a face dovada acestor susțineri s-a adresat atât el cât și apărătorul său, Companiei Naționale Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă București - Oficiul Zonal nr. 2, Direcției Regionale de Poștă Ploiești și Oficiului Județean de Poștă Teleorman și că, din răspunsurile primite, rezultă că la data de 25 octombrie 2009 a solicitat amânarea judecării cauzei.

Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța admițând recursul în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. În sensul textului de mai sus „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Instanța care soluționează contestația în anularea trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment se poate aprecia dacă soluția este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.

În speță, la data pronunțării deciziei nr. 5377 din 26 noiembrie 2009 instanța nu a avut la dosar dovada timbrării recursului, nefiind așadar în prezența unei greșeli materiale în sensul prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.. Față de cele ce preced și având în vedere și dispozițiile art. 174 C. proc. civ., contestatorul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, cu titlu de onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 5377 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă contestatorul la 100 RON cheltuieli de judecată - onorariu avocat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.