ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.I. a chemat în judecată Uniunea

Națională a Barourilor din România și Baroul Teleorman, solicitând instanței ca

prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 315 din 8

martie 2008 a Uniunii Naționale a Barourilor din România și a deciziei nr. 286

din 3 decembrie 2007 a Baroului Teleorman.

Prin sentința nr.

1932 din 7 mai 2009, Curtea de Apel București, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamant, reținând că susținerile acestuia cu privire la

nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește convocarea și audierea

sa cu ocazia aplicării măsurii de suspendare din exercitarea profesiei de

avocat sunt neîntemeiate, constatând că la data de 12 octombrie 2007 Consiliul

Baroului Teleorman a hotărât convocarea reclamantului pentru data de 23

octombrie 2007, însă acesta nu s-a prezentat, iar prin adresa Baroului

Teleorman din 15 octombrie 2007, primită și semnată personal de reclamant la

data de 15 octombrie 2007, i s-a adus la cunoștință faptul neachitării

contribuțiilor profesionale din luna octombrie 2004.

Recursul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost anulat de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat prin decizia nr. 5377

din 26 noiembrie 2009.

Nemulțumit de soluția

Înaltei Curți, recurentul-reclamant C.I. a formulat contestație în anulare, întemeiată

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ..

Contestatorul a susținut,

în esență, că înainte de termenul de judecată a solicitat instanței să-i acorde

un nou termen iar la data de 8 octombrie 2009 a depus taxă de timbru și timbru judiciar,

însă, acestea nu au mai fost înregistrate de către serviciul de registratură al

instanței.

A mai susținut că, pentru

a face dovada acestor susțineri s-a adresat atât el cât și apărătorul său, Companiei

Naționale Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă București - Oficiul Zonal

nr. 2, Direcției Regionale de Poștă Ploiești și Oficiului Județean de Poștă Teleorman

și că, din răspunsurile primite, rezultă că la data de 25 octombrie 2009 a solicitat

amânarea judecării cauzei.

Contestația în anulare

este nefondată.

Potrivit art. 318 C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța admițând

recursul în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În sensul textului de

mai sus „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea

gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Instanța care soluționează

contestația în anularea trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la

data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce judecătorii aveau

la dispoziție în acel moment se poate aprecia dacă soluția este sau nu rezultatul

unei greșeli materiale.

În speță, la data pronunțării

deciziei nr. 5377 din 26 noiembrie 2009 instanța nu a avut la dosar dovada timbrării

recursului, nefiind așadar în prezența unei greșeli materiale în sensul prevăzut

de dispozițiile art. 318 C. proc. civ..

Față de cele ce preced

și având în vedere și dispozițiile art. 174 C. proc. civ., contestatorul va fi obligat

și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, cu titlu de onorariu

de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de C.I.

împotriva deciziei nr. 5377 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă contestatorul

la 100 RON cheltuieli de judecată - onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie

2011.