ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rechizitoriul nr.91/P/11.02.2003 , Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului , cetățean iranian, M.H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000 , cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că la data de 5 februarie 2003, inculpatul s-a prezentat la Vama Giurgiu pentru a tranzita România în calitate de șofer de TIR. După efectuarea verificărilor la Poliția de Frontieră și aplicarea vizei de intrare în țară , la controlul efectuat cu ocazia operațiunilor de vămuire, în trusa de igienă personală a inculpatului, s-a descoperit cantitatea de 1,35 gr opium, pe care acesta a declarat că o deține pentru consum propriu.

Cu ocazia judecării cauzei în fond, Tribunalul Giurgu a pronunțat sentința penală nr. 37 din 12.02.2003 prin care a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzutră de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2003. Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, deducându-se din pedeapsa aplicată, durata cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 05.02.2003, la zi.

Prin aceiași sentință , inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000. Totodată, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului și aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art.117 C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.161 din 18.03.2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror. Împotriva menționatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București , a declarat recurs, solicitând casarea acestora în baza art. 385 9 pct.14, 17 și 17 1 C. proc. pen. În primul motiv de recurs s-a susținut că, în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr.143/2000, săvârșită în formă consumată, în tentativă la acea infracțiune, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 142 C. pen. privind termenul de “teritoriu” cât și dispozițiile Legii privind regimul străinilor în România. Prin cel de al doilea motiv de casare se arată că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, este greșită, din probele administrate rezultând că deținerea drogurilor de mare risc s-a făcut în scop de comercializare. Totodată, s-a susținut că hotărârile pronunțate sunt netemeinice, sub aspectul individualizării pedepsei, în cauză nejustificându-se reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 C. pen.

. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Obiectul juridic al infracțiunilor prevăzute în Legea nr.143/ 26 iulie 2000 privește două tipuri de relații sociale : pe de o parte relații sociale care asigură combaterea traficului de droguri, iar pe de alta cele care asigură prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri. În raport de această distincție legiuitorul a reglementat diferențiat faptele legate de traficul de droguri de cele legate de consumul ilicit de droguri. Din examinarea comparativă a prevederilor art. 2, referitoare la traficul de droguri, cu prevederile art. 4, referitoare la consumul ilicit de droguri, se poate constata că în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 4, intră acțiuni proprii infracțiunii prevăzută de art. 2, cum sunt cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea,prepararea, cumpărarea, etc, care, în mod natural, preced consumul propriu-zis.

Rezultă că, prin voința legiuitorului , unele acțiuni care definesc traficul de droguri sunt absorbite în latura obiectivă a consumului de droguri. Traficul de droguri cuprinde, printre altele și trecerea peste frontieră a drogurilor, în scopul de a fi comercializate ilicit. Această trecere peste frontieră a drogurilor este, de fapt, dimensiunea transfrontalieră a infracțiunii de trafic , în art. 3 din Legea nr.143/2000 , fiind incriminată fapta de introducere sau scoatere de droguri, fără drept, din țară . În situația în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consum propriu, fapta se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr.143/2000 care absoarbe în conținutul său și trecerea drogurilor peste frontieră.

Dacă pentru trecerea frauduloasă a drogurilor peste frontieră în scopul comercializării, există suficiente argumente în vederea stabilirii unor sancțiuni severe, în cazul în care destinația exclusivă a acestora este consumul propriu, înăsprirea pedepsei nu este justificată numai de faptul că drogurile respective au fost aduse din străinătate. Cum din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a deținut drogurile în scopul consumului propriu, ci nu al comercializării, chiar dacă aceste droguri au fost introduse în țară , în mod ilicit, fapta acestuia nu poate primi încadrarea juridică prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 , privind consumul de droguri . În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fiind fondat, urmează a fi admis și a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și la cuantumul pedepsei aplicate.

Potrivit art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 , cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art.4 din menționatul act normativ, text de lege în baza căruia inculpatului i se va aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, menținându-se în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen. Totodată se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare și se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate se vor menține. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr.161 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul M.H. Casează decizia atacată și sentința nr. 37 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și la cuantumul pedepsei aplicate. Potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbă încadarea juridică a faptei din infracțiunea prev.de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr.143/2000 și condamnă pe inculpatul M.H , la 1 an și 6 luni închisoare, cu menținerea art. 74-76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Potrivit art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.