ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4684/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1 .Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta SC P.B. SRL Aiud, în contradictoriu

cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Aiud prin Primar, E.R. din Ardeal și

Guvernul României - Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut

Cultelor Religioase din România, a solicitat să se constate că imobilul situat în

Aiud, strada C.V., nu face parte din categoria imobilelor supuse restituirii conform

Legii nr. 501/2002.

Totodată, reclamanta SC

P.B. SRL Aiud a solicitat constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 391 din

20 septembrie 2004 emisă de Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care

au aparținut Cultelor Religioase din România, dispunerea partajării imobilului în

litigiu în două loturi, obligarea pârâtului Consiliul Local Aiud la a încheia cu

reclamanta contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu și

dispunerea intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

Asupra acestei cereri

de chemare în judecată s-a pronunțat inițial Judecătoria Aiud prin sentința nr.

511 din 19 aprilie 2007.

Apelul declarat de pârâții

Consiliul Local al Municipiului Aiud și Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri

Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței pronunțate

de Judecătoria Aiud a fost respins de Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 103

din 16 mai 2008.

Decizia pronunțată de

Tribunalul Alba a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel Alba Iulia, recurs ce

a fost soluționat prin decizia civilă nr. 393 din 30 octombrie 2008, prin care hotărârile

atacate au fost casate, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare în fond

secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința civilă

nr. 272/F/CA din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia astfel învestită,

a respins excepțiile tardivității acțiunii, a lipsei calității procesual active

și a lipsei de interes a reclamantei SC P.B. Aiud SRL.

Totodată, Curtea de Apel

Alba Iulia a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.B. Aiud SRL în contradictoriu

cu pârâții E.R. din Ardeal, Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care

au aparținut Cultelor Religioase din România și Consiliul Local Aiud, obligând reclamanta

să plătească pârâtei E.R. din Ardeal suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut în esență că, față de data introducerii acțiunii introductive,

respectiv 14 iunie 2005, termenul de 6 luni nu este depășit, astfel că excepția

tardivității acțiunii, invocată de pârâta Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri

Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România este neîntemeiată.

În ceea ce privește excepțiile

lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de pârâta E.R.

din Ardeal, instanța de fond a constatat că și acestea sunt neîntemeiate, având

în vedere că la data retrocedării bunului imobil în cauză, reclamanta deținea cu

titlu de chiriaș un spațiu din acest imobil iar prin acțiune tinde să readucă imobilul

în patrimoniul Statului Român, când s-ar naște vocația sa la cumpărarea acestuia.

Referitor la fondul cauzei,

prima instanță a constatat că decizia nr. 391 din 20 septembrie 2004 emisă de Comisia

Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase

din România, este temeinică și legală, reținând că imobilul în cauză a fost în proprietatea

Școlii Reformate Evanghelice din Aiud, fiind preluat în mod abuziv de către Statul

Român prin Decretul nr. 176/1948.

În ceea ce privește celelalte

petite ale acțiunii, instanța de fond, având în vedere că acestea sunt accesorii

primului capăt de cerere, a apreciat că și acestea sunt neîntemeiate.

prezentate de SC P.B. SRL Aiud

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs reclamanta

SC P.B. SRL Aiud, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia, în contextul unei scurte prezentări a stării

de fapt, în esență, au fost susținute următoarele critici:

- urmare a retrocedării

imobilului înscris în CF nr. X Aiud nr. top Y prin decizia nr. 391 din 20

septembrie 2004, a Comisiei Speciale de Retrocedare, la data de 2 martie 2005 Primăria

Municipiului Aiud a procedat la predarea către E.R. din Ardeal a spațiului deținut

de către societatea reclamantă în baza contractului de închiriere, deși E.R. din

Ardeal nu are calitatea de persoană îndreptățită de a solicita retrocedarea imobilului

în litigiu, contrar celor reținute de instanța de fond;

- E.R. din Ardeal trebuia

să facă dovada calității sale de proprietar al imobilului solicitat la data preluării

de către stat sau dovada că este succesoarea în drepturi a proprietarului tabular,

dovezi care însă nu au fost făcute în cauză;

- instanța de fond nu

putea lua în considerare adresa DD/1941 emisă de Ministerul Cultelor și Artelor

în sensul că școlile precum și Colegiu B. din Aiud ar fi fost proprietatea Bisericii

R. și nici ordinele Ministerului Justiției din anii 1909 și 1911, care nu au fost

intabulate, căci nu pot fi constitutive de drepturi și nici opozabile;

- dată fiind situația

de carte funciară a imobilului ca și situația de fapt, concretă, prevederile Decretului

nr. 176/1948 ca temei al preluării imobilului în litigiu nu întemeiază în cauză

prezumția existenței dreptului de proprietate al Bisericii R.

pârâți

Atât Comisia Specială

de Retrocedare cât și Eparhia R. din Ardeal au formulat în cauză întâmpinări prin

care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurenta-reclamantă

SC P.B. SRL Aiud și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În esență, ambele intimate

au arătat că instanța de fond în mod corect a stabilit că Eparhia R. din Ardeal

este îndreptățită la restituirea bunului în cauză, în nume propriu, interpretând

cu justețe probele administrate.

Intimata Eparhia R. din

Ardeal a menționat și împrejurarea că imobilul în care a funcționat Școala R. din

Aiud i-a fost retrocedat, aflându-se în prezent în proprietatea și în posesia sa.

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată

față de motivele invocate de recurenta-reclamantă și reținând totodată apărările

intimaților ca și prevederile legale incidente din materia supusă verificării, incluzând

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză

nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casare, fie modificarea hotărârii

pronunțate de prima instanță.

Pronunțându-se asupra

cererii recurentei-reclamante de constatare a nulității deciziei nr. 391 din 20

septembrie 2004 emisă de intimata-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a unor

bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, prin care s-a dispus retrocedarea

în natură a imobilului menționat, înscris în CF nr. X a localității Aiud, în favoarea

Eparhiei R. din Ardeal, în considerarea lipsei calității de persoană îndreptățită

la restituire, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia deciziei atacate.

În acord cu cele stabilite

de judecătorul fondului, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondate criticile

recurentei-reclamante, raportat la conținutul materialului probator existent la

dosar ce atestă, potrivit CF nr. Z a localității Aiud că imobilul în litigiu a fost

proprietatea Școlii E.R. din Aiud.

Contrar celor susținute

de recurentă, Decretul nr. 176/1948 reprezintă temeiul de fapt și de drept ce atestă

că E.R. din Ardeal este îndreptățită la restituirea bunului în cauză, nu în calitate

de continuatoare în drepturi a fostului proprietar, ci în nume propriu, respectiv

în calitate de fost proprietar.

Și aceasta întrucât în

tabelul anexă la Decretul nr. 176/1948 în temeiul căruia a fost preluat abuziv de

către stat imobilul în cauză apare menționată și Școala R. din Aiud, județul Alba,

a Bisericii Reformate, cu întreaga avere conform inventarului jurnal.

Împrejurarea că școlile

confesionale, susținute material și supravegheate din punctul de vedere al activității

școlare de către diferitele structuri ale cultelor religioase aparțineau acestora

nu numai că a fost corect reținută și motivată în cuprinsul deciziei de retrocedare

nr. 391 din 20 septembrie 2004, inclusiv prin referiri la dreptul canonic aplicabil

în astfel de cazuri, dar este confirmată și de actele și înscrisurile depuse la

dosar. Potrivit acestor înscrisuri cultul reformat este recunoscut ca și cult istoric

iar bunurile mobiliare și imobiliare, ca de exemplu școlile, locuințele personalului

didactic și bisericesc precum și Colegiul B.G.. din Aiud sunt proprietatea Bisericii

R. (adresa nr. DD/1941).

În fine, nu lipsită de

relevanță în susținerea argumentației judecătorului fondului pe care instanța de

control judiciar o apreciază ca fiind legală și deplin susținută probator, este

și adresa din 11 aprilie 2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor prin care

i se comunică Episcopiei R. din Ardeal că E.R., ca parte a Bisericii R. din România,

are vocația de a fi beneficiara restituirii de către stat, conform O.U.G. nr. 94/2000

a bunurilor care au aparținut acelor părți componente locale ale cultului reformat.

Apreciind așadar în considerarea

celor mai sus-arătate că nici una dintre criticile recurentei-reclamante nu este

fondată, calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare a E.R. din Ardeal fiind

convingător demonstrată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat

recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P.B. SRL Aiud împotriva sentinței civile nr. 272/F/CA din 21 decembrie 2009

a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta SC P.B.

SRL Aiud la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimata E.R.

din Ardeal Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2010.