ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, reclamanții B.E. și B.A.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Aiud prin primar, Consiliul Local al Municipiului Aiud, Eparhia Reformată din Ardeal și Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România: - să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 393/2004 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal, cu privire la imobilele înscrise inițial în CF Aiud, transcrise în CF Aiud și intabulate apoi în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal în CF Aiud, având casă, curte și grădină intravilan, situate administrativ în Aiud, jud.Alba; - să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul anulării încheierii de intabulare prin care s-a dispus intabularea imobilelor în litigiu în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal, reîntabularea Statului Român asupra acestor imobile și reintrarea acestor bunuri imobile în domeniul privat al Municipiului Aiud; - să se dispună obligarea pârâților Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud, având calitățile de titular al dreptului de proprietate asupra domeniului privat și implicit asupra imobilelor în litigiu, respectiv de administrator al domeniului privat al Municipiului Aiud,

să procedeze la încheierea cu reclamanții de contracte de închiriere asupra spațiilor cu destinația de locuință ce au făcut obiectul închirierii între reclamanți și Consiliul local, respectiv Primăria Aiud, până la preluarea acestor imobile de către pârâta Eparhia Reformată din Ardeal prin actul administrativ a cărui nulitate s-a solicitat să fie constatată; - să fie obligați pârâții Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud să procedeze la vânzarea imobilului in litigiu către reclamanți, în calitate de chiriași în condițiile legii. Prin sentința nr. 790/2008 a Judecătoriei Aiud, irevocabilă prin decizia civilă nr. 370/2010 a Tribunalului Alba, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, în mod legal, prin decizia contestată, s-a dispus restituirea imobilului în favoarea Eparhiei Reformate din Ardeal, în calitatea acesteia de fost proprietar, bunurile Școlii Reformate din Aiud fiind, în realitate, bunurile beneficiarului actului. Excepția tardivității introducerii acțiunii a fost invocată și de pârâta Eparhia Reformată din Ardeal, prin întâmpinarea depusă la dosar, care, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că este îndreptățită la retrocedarea imobilului preluat de stat întrucât Școala Reformată din Aiud a aparținut Bisericii Reformate din Aiud cu întreaga sa avere.

Pârâții Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud au formulat, de asemenea, întâmpinări, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, față de faptul că nu sunt emitenții deciziei contestate. Prin sentința nr. 234/F/CA/2010 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții B.E. și B.A. împotriva pârâtelor Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au Aparținut Cultelor Religioase din România și Eparhia Reformată din Ardeal, a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin Decizia nr. 393 din 20 septembrie 2004 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, s-a dispus retrocedarea în natură a imobilului situat in Municipiul Aiud, jud. Alba în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal. Prima instanță a mai reținut că Decizia nr. 393/2004 a fost comunicată reclamanților la data de 21 octombrie 2004, precum și faptul că Primăria Municipiului Aiud i-a adus la cunoștință reclamantului B.A. că, la data de 2 martie 2005, va proceda la predarea către Eparhia Reformată din Ardeal a spațiului pe care reclamanții îl dețin prin contract de închiriere.

Luând în considerare și împrejurarea potrivit căreia reclamanții au fost prezenți la încheierea, la data de 2 martie 2005, a Protocolului de predare-primire a imobilului retrocedat, în cuprinsul căruia a fost menționată, ca temei legal și Decizia nr. 393/2004, Curtea a constatat că, cel târziu la data de 2 martie 2005, reclamanții au luat cunoștință despre decizia pe care o contestă în prezentul dosar, astfel încât introducerea acțiunii în constarea nulității absolute s-a făcut cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că pârâții Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud nu au calitatea de emitenți sau beneficiari ai actului administrativ atacat și, pe cale de consecință, a considerat că se impune respingerea acțiunii în privința acestor autorități pârâte.

Cu privire la cererea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON în temeiul facturii nr. 4 din 28 septembrie 2010, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada încasării efective a sumei solicitate. Împotriva sentinței nr. 234/F/CA/2010 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs în termenul legal reclamanții B.E. și B.A., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 din C. proc. civ..

În motivarea recursului reclamanții au arătat, în esență, următoarele: În sentința recurată s-a reținut că au luat la cunoștință de cuprinsul dispoziției atacate, în momentul încheierii protocolului de predare-primire a imobilului, concluzie eronată atâta timp cât nu există nici o probă care să ateste că au luat cunoștință de decizie, din moment ce nu au atacat actul de predare-primire, ci decizia de retrocedare, care nu li s-a comunicat la data preluării imobilului. De vreme ce nu există dovada unei date certe de comunicare a deciziei atacate, sentința instanței de fond este nelegală întrucât operează cu presupuneri și prezumții neconforme cu realitatea. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304 1 din C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare: Contrar celor susținute de recurenți, acțiunea în contencios administrativ promovată de către aceștia este tardivă, astfel cum corect a reținut prima instanță prin hotărârea judecătorească recurată. Reclamanții B.E. și B.A. au contestat decizia nr. 393/2004 a Comisiei Speciale de Retrocedare ce funcționează în baza O.U.G. nr. 94/2000, act administrativ individual în raport de care aceștia au calitatea de terți. Prin urmare, termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în care putea fi introdusă acțiunea curge de la data luării la cunoștință a deciziei contestate, iar nu de la data comunicării acesteia ca în cazul destinatarilor actului administrativ în discuție.

Or, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanții au luat la cunoștință de decizia nr. 393 din 20 septembrie 2004 la data de 2 martie 2005, când în calitate de chiriași au fost prezenți la încheierea Protocolului de predare-primire a imobilului înscris în CF Aiud. Așadar, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, reclamanții s-au adresat tardiv instanței de judecată cu acțiunea ce are ca obiect anularea deciziei nr. 393 din 20 septembrie 2004, abia la 7 martie 2008 (Dosarul nr. 697/175/2008 al Judecătoriei Aiud), în condițiile în care termenul de un an s-a împlinit la data de 2 martie 2006. Față de cele ce preced, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.E. și B.A. împotriva sentinței nr. 234/F/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.