ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Aiud, reclamanții

B.E. și B.A. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Aiud prin primar, Consiliul

Local al Municipiului Aiud, Eparhia Reformată din Ardeal și Guvernul României -

Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut

Cultelor Religioase din România:

-

să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 393/2004 emisă de pârâta

Comisia Specială de Retrocedare în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal,

cu privire la imobilele înscrise inițial în CF Aiud, transcrise în CF Aiud și

intabulate apoi în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal în CF Aiud,

având casă, curte și grădină intravilan, situate administrativ în Aiud,

jud.Alba;

-

să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul

anulării încheierii de intabulare prin care s-a dispus intabularea imobilelor

în litigiu în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal, reîntabularea

Statului Român asupra acestor imobile și reintrarea acestor bunuri imobile în

domeniul privat al Municipiului Aiud;

-

să se dispună obligarea pârâților Municipiul Aiud prin primar și Consiliul

Local al Municipiului Aiud, având calitățile de titular al dreptului de

proprietate asupra domeniului privat și implicit asupra imobilelor în litigiu,

respectiv de administrator al domeniului privat al Municipiului Aiud, să

procedeze la încheierea cu reclamanții de contracte de închiriere asupra

spațiilor cu destinația de locuință ce au făcut obiectul închirierii între

reclamanți și Consiliul local, respectiv Primăria Aiud, până la preluarea

acestor imobile de către pârâta Eparhia Reformată din Ardeal prin actul

administrativ a cărui nulitate s-a solicitat să fie constatată;

-

să fie obligați pârâții Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al

Municipiului Aiud să procedeze la vânzarea imobilului in litigiu către

reclamanți, în calitate de chiriași în condițiile legii.

Prin

sentința nr. 790/2008 a Judecătoriei Aiud, irevocabilă prin decizia civilă nr.

370/2010 a Tribunalului Alba, s-a dispus declinarea competenței de soluționare

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat

excepția tardivității cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, în mod legal, prin decizia contestată,

s-a dispus restituirea imobilului în favoarea Eparhiei Reformate din Ardeal, în

calitatea acesteia de fost proprietar, bunurile Școlii Reformate din Aiud

fiind, în realitate, bunurile beneficiarului actului.

Excepția

tardivității introducerii acțiunii a fost invocată și de pârâta Eparhia

Reformată din Ardeal, prin întâmpinarea depusă la dosar, care, pe fondul

cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că este îndreptățită la

retrocedarea imobilului preluat de stat întrucât Școala Reformată din Aiud a

aparținut Bisericii Reformate din Aiud cu întreaga sa avere.

Pârâții

Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud au

formulat, de asemenea, întâmpinări, prin care au invocat excepția lipsei

calității lor procesuale pasive, față de faptul că nu sunt emitenții deciziei

contestate.

Prin

sentința

nr. 234/F/CA/2010 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, a

respins ca tardivă

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții B.E. și B.A.

împotriva pârâtelor Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au

Aparținut Cultelor Religioase din România și Eparhia Reformată din Ardeal, a

respins acțiunea

formulată de reclamanți

împotriva

pârâților Municipiul Aiud prin primar și Consiliul Local al Municipiului Aiud,

ca

fiind

introdusă împotriva

unor

persoane fără calitate procesuală pasivă și a

respins

cererea pârâtei

Eparhia Reformată din Ardeal

de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin

Decizia

nr. 393 din 20 septembrie 2004 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare

a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, s-a

dispus retrocedarea în natură a imobilului situat in Municipiul Aiud, jud. Alba

în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal.

Prima

instanță a mai reținut că Decizia nr. 393/2004 a fost comunicată reclamanților

la data de

21

octombrie

2004,

precum și faptul că Primăria Municipiului Aiud i-a adus la cunoștință

reclamantului B.A. că, la data de 2 martie 2005, va proceda la predarea către

Eparhia Reformată din Ardeal a spațiului pe care reclamanții îl dețin prin

contract de închiriere.

Luând

în considerare și împrejurarea potrivit căreia reclamanții au fost prezenți la încheierea,

la data de 2 martie 2005, a Protocolului de predare-primire a imobilului retrocedat,

în cuprinsul căruia a fost menționată, ca temei legal și Decizia nr. 393/2004, Curtea

a constatat că, cel târziu la data de 2 martie 2005, reclamanții au luat cunoștință

despre decizia pe care o contestă în prezentul dosar, astfel încât introducerea

acțiunii în constarea nulității absolute s-a făcut cu încălcarea termenelor prevăzute

de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe

de altă parte, instanța de fond a apreciat că pârâții Municipiul Aiud prin primar

și Consiliul Local al Municipiului Aiud nu au calitatea de emitenți sau beneficiari

ai actului administrativ atacat și, pe cale de consecință, a considerat că se impune

respingerea acțiunii în privința acestor autorități pârâte.

Cu

privire la cererea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal de acordare a cheltuielilor

de judecată în cuantum de 500 RON în temeiul facturii nr. 4 din 28 septembrie 2010,

Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada încasării efective a sumei solicitate.

Împotriva sentinței

nr. 234/F/CA/2010 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs

în termenul legal reclamanții B.E. și B.A., invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 9 și ale art. 304

1

din C. proc. civ..

În motivarea recursului

reclamanții au arătat, în esență, următoarele:

În sentința recurată s-a

reținut că au luat la cunoștință de cuprinsul dispoziției atacate, în momentul încheierii

protocolului de predare-primire a imobilului, concluzie eronată atâta timp cât nu

există nici o probă care să ateste că au luat cunoștință de decizie, din moment

ce nu au atacat actul de predare-primire, ci decizia de retrocedare, care nu li

s-a comunicat la data preluării imobilului.

De vreme ce nu există

dovada unei date certe de comunicare a deciziei atacate, sentința instanței de fond

este nelegală întrucât operează cu presupuneri și prezumții neconforme cu realitatea.

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

din

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele

expuse în continuare:

Contrar celor susținute

de recurenți, acțiunea în contencios administrativ promovată de către aceștia este

tardivă, astfel cum corect a reținut prima instanță prin hotărârea judecătorească

recurată.

Reclamanții B.E. și B.A.

au contestat decizia nr. 393/2004 a Comisiei Speciale de Retrocedare ce funcționează

în baza O.U.G. nr. 94/2000, act administrativ individual în raport de care aceștia

au calitatea de terți. Prin urmare, termenul de un an prevăzut de art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, în care putea fi introdusă acțiunea curge de la data

luării la cunoștință a deciziei contestate, iar nu de la data comunicării acesteia

ca în cazul destinatarilor actului administrativ în discuție. Or, din probele administrate

în cauză, rezultă că reclamanții au luat la cunoștință de decizia nr. 393 din 20

septembrie 2004 la data de 2 martie 2005, când în calitate de chiriași au fost prezenți

la încheierea Protocolului de predare-primire a imobilului înscris în CF Aiud.

Așadar, în raport de prevederile

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, reclamanții s-au adresat

tardiv instanței de judecată cu acțiunea ce are ca obiect anularea deciziei nr.

393 din 20 septembrie 2004, abia la 7 martie 2008 (Dosarul nr. 697/175/2008 al Judecătoriei

Aiud), în condițiile în care termenul de un an s-a împlinit la data de 2 martie

2006.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.E. și B.A. împotriva

sentinței nr. 234/F/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.