ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2004

HOTĂRÂRE
23.01.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului penal de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.533/27 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția

II-a penală s-a dispus condamnarea inculpatului, cetățean egiptean, E.S.A.M.A.,

la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

stupefiante, faptă prevăzută și pedepsită de art. 312 C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b).

Instanța

a confiscat cantitatea de 1.700 g heroină și 495 g hașiș, ridicată de la

inculpat, a menținut starea de arest și a dedus detenția preventivă cu începere

de la 14 iulie 1999.

Conform

art. 117 C. pen. s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării, după executarea

pedepsei.

Hotărârea

a rămas definitivă, prin decizia penală nr. 1530/2 martie 2002 a Curții Supreme

de Justiție.

La data

de 10 iunie 2002 condamnatul a formulat o contestație la executare, întemeiată

pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând

înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării prevăzută în dispozitivul

sentinței penale nr.533/2000 pronunțată de Tribunalul București, alături de

pedeapsa închisorii.

Prin

sentința penală nr. 1049/5 noiembrie 2002 Tribunalul București, secția II-a penală

a respins ca nefondată contestația la executare, cu motivarea că nu s-a cerut

și nici nu s-a acordat statutul de refugiat pentru condamnat, și că toate

susținerile din cuprinsul contestației au fost cunoscute de instanțele care au

judecat cauza.

Apelul

declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia

penală nr. 852/20 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel, secția I penală.

Instanța

a considerat că motivele  invocate în susținerea contestației nu reprezintă

incidente ivite în cursul executării și nici piedici la executare, atâta timp

cât au fost analizate la judecarea cauzei și au intrat odată cu hotărârile

pronunțate, în autoritate de lucru judecat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul, cerând casarea ei și în fond

admiterea contestației.

Recursul

este nefondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a criticat aplicarea

măsurii de siguranță a expulzării sale atât în fața instanței de apel cât și a

celei de recurs, investite cu soluționarea căilor ordinare de atac declarate

împotriva hotărârii de condamnare. Aceste instanțe au constatat că expulzarea

este întemeiată  în raport de faptul că cetățeanul străin a comis mai multe

infracțiuni de același gen, ultima în stare de recidivă, faptele au prezentat

un grad ridicat de pericol social și nu s-a făcut dovada că acesta  riscă să

fie supus la tortură în statul în care urmează a fi expulzat.

Aceleași

motive, analizate odată prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat nu

pot constitui și temeiuri pentru a se solicita, pe calea contestației la

executare, înlăturarea dispozițiilor art. 117 C. pen. În cadrul acestei

contestații nu pot fi invocate decât motive ivite  în cursul executării.

Curtea,

reține totodată că  cererea de acordarea azilului, formulată de recurent la

data de 12 ianuarie 1999 (înainte de a fi condamnat pentru ultima infracțiune

comisă în stare de recidivă) nu i-a fost aprobată de statul român, cu toate că

se cunoștea că a fost condamnat cu închisoare pe viață în anul 1995 în

Republica Egipt. Respectiva condamnare nu constituie tortură, în sensul

prevăzut de art.117 alin.4 Cod penal, pentru a nu se executa expulzarea

condamnatului.

În

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. având în vedere

considerentele expuse, Curtea, urmează a respinge recursul ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

împotriva

deciziei penale nr. 852 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă

pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1246/2004
C. și R.M., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. Pe parcursul urmăririi penale, în baza denunțului făcut de inculpat s-a reușit identificarea și tragerea la răspundere penală a numitei N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tra
ÎCCJ 2003-07-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3282/2003
o consideră prea aspră, în raport de situația de fapt rezultată în urma cercetării judecătorești. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 71/ A din 12 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat d
ÎCCJ 2003-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2783/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 885 din 26 septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei și
ÎCCJ 2003-10-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4762/2003
raportului de expertiză medico-legală, raportului de constatare tehnico-științifică, declarațiilor părții vătămate R.D., depozițiilor martorilor C.C., S.M., C.S., P.L., P.E., T.A., R.G., H.G., D.V. și C.D., probe coroborate cu declarațiile
ÎCCJ 2005-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2005
Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 1255 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din ar
Sursă