ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2783/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 885 din 26

septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei și a condamnat pe inculpatul Ș.O. la

9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 117 C. pen., a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art.

17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de

97,5 gr. heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice, depusă

la I.G.P., Direcția cazier judiciar și evidență operativă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 1 martie 2002, inculpatul a fost depistat de organele

de poliție deținând asupra sa cantitatea de 97 gr. heroină.

Instanța de judecată a înlăturat

apărările formulate de inculpat, în sensul că este consumator de droguri, și a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea,

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, deoarece cantitatea de droguri

deținută putea fi transformată în aproximativ 1.000 doze de heroină, iar din

fișa medicală întocmită inculpatului a rezultat că acesta nu consumă droguri.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

și a reținut că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârșirea

infracțiunii, nu are antecedente penale, este căsătorit în România, așa încât,

a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub

minimul prevăzut de norma incriminatoare, cu executare în regim de detenție, de

natură să asigure reeducarea sa.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

inculpatul a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei,

reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea dispoziției privind expulzarea.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 828/ A din 12 decembrie 2002, a admis apelul

declarat de către inculpat, a desființat hotărârea atacată numai în sensul

înlăturării dispozițiilor art. 117 C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

S-a reținut că este cu totul

nejustificată susținerea că marea cantitate de droguri găsită la inculpat este destinată

consumului propriu, în sensul că aceasta depășea cu mult necesarul pentru un

simplu consumator. Totodată, această împrejurare urmează a fi coroborată cu

fișa medicală a inculpatului, din care rezultă că nu este consumator de

droguri.

Cu privire la cuantumul pedepsei

aplicate, s-a apreciat că, instanța de fond a reținut corect în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante, dar nu se justifică reducerea cuantumului

pedepsei în apel, dată fiind judicioasa apreciere efectuată de instanța de

fond, în raport de pericolul social concret al faptei.

Instanța de control judiciare a

constatat că fiind pertinentă cererea de înlăturare a dispoziției privind expulzarea,

întrucât apelantul a făcut dovada, cu acte, că este căsătorit cu o cetățeancă

română și aceasta nu poate fi obligată nici să părăsească țara și nici să divorțeze

de inculpat.

Împotriva hotărârilor pronunțate,

inculpatul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen.

Verificând actele dosarului se

constată că instanțele, pe baza probelor administrate au stabilit corect

situația de fapt, au dat încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat o

pedeapsă just individualizată.

Astfel, la data de 1 martie 2003, în

urma percheziției corporale efectuate de organele de justiție, inculpatul a dat

drumul din mână unei pungi pe care o ținea sub haină, pungă în care s-au găsit

două plicuri ce conțineau un praf de culoare bej.

În urma constatării

tehnico-științifice s-a stabilit că plicurile conțin heroină în amestec cu

cofeină, masa totală rămasă după analiză fiind de 97 gr.

La momentul percheziției inculpatul

a declarat că nu știe ce conține punga. În declarațiile ulterioare a menționat

că nu este consumator de droguri, dar la cererea unei cunoștințe pe nume „F.”,

despre care știa că se ocupă cu vânzarea de droguri în zona Baicului, a luat

punga dintr-un loc pe care îl știa pentru a i-o aduce, lucru pe care îl mai

făcuse anterior de două ori.

După ce s-a luat măsura prelungirii

arestării preventive împotriva sa, inculpatul și-a modificat declarațiile,

afirmând că este consumator de droguri, nu se ocupă cu transportul acestora,

iar cantitatea găsită asupra sa îi aparținea, achitând pentru ea 600 dolari

S.U.A. numitului M.I., cu o zi înainte.

Deși inculpatul a afirmat că a

plătit pentru cantitatea de 30 gr. heroină, care îi ajunge pentru 10 zile,

acesta nu și-a putut explica de ce M.I. i-a dat 100 gr.

Din fișa medicală depusă la dosarul

de urmărire penală rezultă că la data de 1 martie 2002, inculpatul a declarat

că nu consumă droguri, pentru ca la data de 4 martie 2002, să se consemneze în

fișă, sindrom de sevraj, afirmativ la heroină.

Din probele analizate se vor reține

primele declarații date de inculpat, în sensul că nu este consumator de

droguri, declarații care se coroborează cu procesul-verbal de constatare,

declarațiile martorilor asistenți, raportul de constatare tehnico-științifică

și declarația inculpatului, consemnată în fișa medicală la data de 1 martie

2002.

Se constată că sindromul de sevraj

este menționat în fișa medicală la 4 martie 2002, iar cu ocazia prezentării

pentru verificarea măsurii arestării preventive din 6 martie 2002, inculpatul

își modifică declarațiile, transformându-se în consumator de droguri.

Având în vedere materialul probator

administrat în cauză, la care se adaugă faptul că este greu de crezut că o

persoană să achiziționeze pentru sine o cantitate ce reprezintă cca 1.000 doze

de heroină, se constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice atât

sub aspectul încadrării juridice date faptei, cât și al individualizării pedepsei.

Așa fiind, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la

1 martie 2002, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.O. împotriva deciziei penale nr. 828/ A din 12

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 martie 2002, la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2003.