ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 446 din 6 mai 2003, Tribunalul București a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.V. la 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 25 ianuarie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat, cantitatea de 0,65 gr. heroină și 55 comprimate metadonă, cât și suma de 6.780.000 lei, dobândită prin valorificarea drogurilor.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în timpul unei acțiuni organizate, la data de 25 ianuarie 2002, organele de poliție au surprins în flagrant pe inculpatul M.V., comercializând droguri de mare risc (heroină). La percheziția domiciliară efectuată cu acea ocazie s-a mai constatat că inculpatul deținea ilegal cantitatea de 0,91 gr. heroină și 85 comprimate metadonă, cât și suma de 6.780.000 lei, obținută prin vânzarea de droguri. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 584 din 6 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpați.

Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul M.V. a declarat recurs solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., întrucât deținerea drogurilor a avut drept scop consumul propriu și nu comercializarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele-verbale de constatare întocmite de poliție cu ocazia depistării actelor de comerț cu droguri comise de inculpat, cât și la percheziția domiciliară, raportul de constatare toxicologică, declarațiile martorilor G.C., F.I., M.G., D.F., G.G., R.F. și N.S., coroborate cu declarațiile coinculpaților R.G., N.M.B. și L.A.) care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, fără dubiu, că la data de 25 ianuarie 2002, inculpatul M.V. a fost surprins în timp ce efectua acte de comerț cu droguri de mare risc (heroină) la domiciliul său, fiind cunoscut în zonă ca traficant și un consumator de droguri așa cum pretinde.

Referitor la pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 73 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală, cât și de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie. Întrucât criticile formulate nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 25 ianuarie 2002, la zi. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 584 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 ianuarie 2002 până la 11 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2004.