ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1246/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 925 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost condamnat inculpatul H.D.C. în baza art. 4, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare. Potrivit art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 784 din 5 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 10 iulie 2002, la 6 septembrie 2002 și de la 21 martie 2003, la zi.

S-a constatat că în procesul analizelor de laborator s-a consumat cantitatea de 0,0321 gr. heroină. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt, că la 20 martie 2003, inculpatul a fost surprins de organele de poliție având asupra sa cantitatea de 0,0321 gr. heroină ambalată într-o folie din material plastic, drog deținut fără drept în vederea consumului. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite în baza procesului verbal de constatare, întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de expertiză criminalistică, a declarațiilor martorilor M.M.M., S.R.C. și R.M., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Pe parcursul urmăririi penale, în baza denunțului făcut de inculpat s-a reușit identificarea și tragerea la răspundere penală a numitei N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2003, cu consecința reducerii limitelor pedepsei prevăzute de lege la jumătate. S-a reținut că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o faptă similară, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare, prevăzută de art. 82 din același cod.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 708 din 2 decembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpat, împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondată solicitarea acestuia de reducere a pedepsei aplicate. Astfel s-a apreciat că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei și ține seama de persoana inculpatului, care a recunoscut fapta a ajutat la identificarea și tragerea la răspundere penală a unui infractor vinovat de trafic de droguri și se afla în starea de recidivă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul H.D.C., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea acesteia.

Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea la 20 martie 2003 a infracțiunii de deținere de droguri, pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, i-au aplicat acestuia pedeapsa de un an închisoare, ca efect al cauzei de reducere a sancțiunii, prevăzută de art. 16 din același act normativ constând în denunțarea și facilitarea de către recurent, a identificării și tragerii la răspundere penală a unei persoane vinovată de trafic de droguri. Pedeapsa astfel stabilită aflată chiar la minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor arătate este conformă potrivit art. 72 C. pen., cu pericolul social al infracțiunii și ține seama de persoana inculpatului aflat în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind constituit de o pedeapsă aplicată pentru fapte similare.

Totodată, sancțiunea este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate dispozițiile legale arătate și neexistând împrejurări cărora să le poată fi conferită semnificația juridică arătată de art. 74 și art. 76 C. pen., astfel cum a solicitat recurentul inculpat, critica formulată de acesta și solicitarea de reducere a pedepsei nu pot fi primite, Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă perioadele arestării preventive de la 10 iulie 2002, la 10 septembrie 2002 și de la 21 martie 2003, la 3 martie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D.C., împotriva deciziei penale nr. 708 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2002, la 10 septembrie 2002 și de la 21 martie 2003, la 3 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.