ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1246/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 925 din 17

septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost

condamnat inculpatul H.D.C. în baza art. 4, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

și art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare.

Potrivit art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 784 din 5 septembrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în

cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 3 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

arestarea preventivă de la 10 iulie 2002, la 6 septembrie 2002 și de la 21

martie 2003, la zi.

S-a constatat că în procesul

analizelor de laborator s-a consumat cantitatea de 0,0321 gr. heroină.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în fapt, că la 20 martie 2003, inculpatul a fost surprins de

organele de poliție având asupra sa cantitatea de 0,0321 gr. heroină ambalată

într-o folie din material plastic, drog deținut fără drept în vederea

consumului.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost dovedite în baza procesului verbal de constatare, întocmit

de organele de urmărire penală, a raportului de expertiză criminalistică, a

declarațiilor martorilor M.M.M., S.R.C. și R.M., probe coroborate cu

recunoașterile inculpatului.

Pe parcursul urmăririi penale, în

baza denunțului făcut de inculpat s-a reușit identificarea și tragerea la răspundere

penală a numitei N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2003,

cu consecința reducerii limitelor pedepsei prevăzute de lege la jumătate.

S-a reținut că inculpatul a fost

condamnat anterior pentru o faptă similară, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000

la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a

dispus aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., infracțiunea

dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare, prevăzută de art. 82

din același cod.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 708 din 2 decembrie 2003, a respins apelul

declarat de inculpat, împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondată

solicitarea acestuia de reducere a pedepsei aplicate.

Astfel s-a apreciat că pedeapsa

aplicată este conformă cu pericolul social al faptei și ține seama de persoana

inculpatului, care a recunoscut fapta a ajutat la identificarea și tragerea la

răspundere penală a unui infractor vinovat de trafic de droguri și se afla în

starea de recidivă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul H.D.C., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea acesteia.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea la 20

martie 2003 a infracțiunii de deținere de droguri, pentru consum propriu fără

drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, i-au aplicat acestuia pedeapsa

de un an închisoare, ca efect al cauzei de reducere a sancțiunii, prevăzută de art.

16 din același act normativ constând în denunțarea și facilitarea de către

recurent, a identificării și tragerii la răspundere penală a unei persoane

vinovată de trafic de droguri.

Pedeapsa astfel stabilită aflată

chiar la minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor arătate este

conformă potrivit art. 72 C. pen., cu pericolul social al infracțiunii și ține

seama de persoana inculpatului aflat în starea de recidivă, prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind constituit de o pedeapsă

aplicată pentru fapte similare.

Totodată, sancțiunea este de natură

a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

integrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate dispozițiile legale

arătate și neexistând împrejurări cărora să le poată fi conferită semnificația

juridică arătată de art. 74 și art. 76 C. pen., astfel cum a solicitat

recurentul inculpat, critica formulată de acesta și solicitarea de reducere a

pedepsei nu pot fi primite,

Întrucât motivul de casare invocat

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de

casare din cele, prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă perioadele

arestării preventive de la 10 iulie 2002, la 10 septembrie 2002 și de la 21

martie 2003, la 3 martie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul

din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.D.C., împotriva deciziei penale nr. 708 din 2

decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2002, la 10 septembrie 2002

și de la 21 martie 2003, la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.